Iata si ultimul capitol. Sper sa va placa si ca v-a placut intrega carte. O sa ma apuc de alta in scurt timp dar o voi scrie in engleza. Nu stiu cat de mult veti intelege unii dentre voi dar vreau sa incerc si varianta asta. Multumesc tuturor fanilor care au fost alaturi de mine si carora le-a placut aceasta carte si au sustinut-o.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Lumina din incapere era orbitoare, imi putea deranja ochii inca inchisi. I-am deschis, am privit in jur incercand sa disting lucrurile din incapere. Ma aflam in camera mea, ca in oricare alta dimineata. Langa mine, in pat, inca mai dormea sotul meu. Am auzit un ciocanit slabut in usa si am dat permisiunea sa intrea. Imediat cei doi copii ai mei, gemenii, navalira inauntru.
- Mama, inca nu v-ati sculat? Azi este nunta prietenei tale, Linda, spuse fiul meu, Charles.
- Oooh Linda, asa e. Laura, scumpo, vrei sa-l trezesti pe tatal tau? Am intrebat-o pe frumoasa mea fiica.
Au trecut saisprezece ani de la nunta mea, am doi copii gemeni, Charles si Laura, ambii avand cincisprezece ani. Amandoi seamana leit cu mine, dar au ochii tatalui lor. Se pare ca cei doi l-au trezit din somn pe sotul meu deja. S-a ridicat si mi-a sarutat obrazul tandru, iar eu am zambit inchizand ochii. Multe s-au intamplat in tot acest timp. Cred ca ar fi cazul sa va povestesc caci probabil nu mai intelegeti nimic. Asa…unde ramasesem?
*
- Edgar Rahman, o iei de sotie pe Roxanne Rhodes?
- Da.
- Roxanne Rhodes, il iei de sot pe Edgar Rahman?
Ce sa fac? Cat traiesc inima mea ii va apartine doar lui Eric si totusi, asta nu e sfarsitul pe care mi-l planiusem. Cum sa traiesc eu cu Edgar? Cum sa-mi petrec fiecare ora din viata cu el? Cum sa ma prefac ca totul e bine si sa zambesc permanent? Va mai fi aia viata? Nu..Nu pot sa o fac. Imi pare rau mama, tata, pentru aceasta dezamagire pe care am sa v-o aduc dar imi este peste putinta.
- Nu! Am spus raspicat la intrebarea preotului, m-am uitat in jur si toti erau muti de uimire.
Singurul care zambea si mi-a facut cu ochiul, aratandu-mi degetul mare de la mana dreapta era Sinead. I-am zambit si am iesit din biserica, cand am apucat manerul usii si am deschis-o in fata mea aparu el. Gafaia de atata alergat probabil, iar cand ma vazu bratele sale se incolacira pe taila mea si ma stranse in brate puternic, rasuflarea lui grea lovea pielea gatului meu iar de-a lungul sirii spinarii ma treceau fiori. Se intorsese la mine. Imi cuprinse fata in palme uitandu-se adanca in ochii mei pe care nu-i mai vazuse de mult. Blandetea din ochii lui imi induiosa privirea si cu o vocea calda am soptit “Eric..”. Imi mangaie obrazul cu degetul mare al mainii stangi si isi apleca capul sprea al meu. Eu mi-am inchis ochii in momentul ce i-am simtit buzele fine si carnoase peste ale mele. Am suspinat usor si mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau lipindu-mi trupul de al lui. Mi-am clatinat capul intr-o parte adancind sarutul in timp ce o lacrima mi se prelingea pe obraz. Doamne cat mi-a lipsit! Buzele lui Eric, bratele lui, caldura trupului sau, acest sentiment ce ma face sa uit de tot ce ma inconjoara, cum as putea eu oare sa traiesc fara el?
Ne-am indepartat usor buzele privind unul in ochii celuilalt. I-am mangaiat fara privindu-l cu gingasie, iar el isi plimba mainile pe coapsele mele, pe spatele meu. Am inchis ochii bucurandu-ma din plin de sensatia data de atingerile lui dragastoase, buzele mele fiind usor indepartate una de cealalta.
- Eric..mi-a fost atat de dor de tine..
- Si mie Anne..Mana lui imi atinse usor ceafa si facand un pas in fata, isi lipi buzele de fruntea mea. Nu am intarziat, nu? Ma intreba privindu-ma in ochi.
- Roxanne ti-a cumparat putin timp, zise mama care iesise din biserica impreuna cu tata.
Amandoi zambeau. Nu inteleg. Ce se intampla aici? Ooh..iata-l si pe Edgar la fel de zambitor. Sunt eu singura care nu stie ce se intampla aici? Am privit in jur si se pare ca Eric e la fel de uimit ca si mine. Toata biserica iesise si evident, not toti asteptam o explicatie.
- Mama, ce se intampla aici? Nu inteleg. Nu vroiati sa ma casatoriti cu Edgar?
- Oooh Anne, bineinteles ca nu. A fost un test.
Am incremenit. Cum adica un test?? Ea se joaca cu astefel de lucruri? Se joaca cu inima mea si cu sentimentele mele?? De luni bune Edgar ma terorizeaza. Chiar nu inteleg. Ce test??
- Am vrut sa va testam iubirea. Draga mea, ca mama a ta stiu tot ce se intampla cu tine. Eu si tatal tau stiam de relatia ta cu domnul Ashdown dar vroiam sa fim siguri ca iubirea voastra este adevarata si ca puteti depasi orice obstacol. Peste cativa ani vei mosteni afacerea familiei. Sa fii sigura pe tine si sa poti lua deciziile pe care le consideri potrivite sunt calitatile de care ai nevoie. Astazi ai demonstrat ca esti apta. Noi de asemenea am aflat despre Edgar dar foarte tarziu. Iti era dator si faptul ca il cunostea pe Eric deja l-a facut candidatul perfect pentru planul meu, asa ca mi-a urmat instructiunile in tocmai si astfel am dus planul la bun sfarsit. Trebuie sa recunosc, cand a trebuit sa dai raspunsul, am avut emotii. Pentru o secunda am crezut ca vei accepta iar Eric nu mai aparea.
- Nu pot sa cred ca mi-ai facut una ca asta…voi toti!! Tata, cum ai putut s-o lasi sa se joace asa?? Cu mine, propria ei fiica.
- Iubito, nu am avut incotro. A amenintat ca se arunca de la balcon. Am fost legat de maini si de picioare. Initial refuzasem dar stii cat de nebuna este. Odata ce si-a pus ceva in cap nimeni nu o mai poate intoarce din drum.
- A amenintat ca se arunca de la balcon?? Am intrebat socata. Ce om intreg la minte face asta?? La intrebarea mea Eric a tusit cu subinteles. M-am oprit pentru o secunda sa ma gandesc, apoi am dat din cap in mod aprobator. Oooh…Si totusi, am revenit, asa ceva nu se face. Trebuie sa ai o limita.
- Tocmai tu spui asta? interveni Eric. Nici tu nu ai limite Anne, eu consider ca ti-au vrut doar binele. Ar fi intelept sa-i ierti. Sunteti o familie doar.
- Bine..sa zicem ca-i iert..am spus abatuta. Dar Eric, tu unde ai fost in tot acest timp?? Pe unde ai umplat??
- Am fost acasa la parintii mei.
- Dar am sunat acolo. Mama soacra a spus ca nu esti. M-am ingrijorat teribil ca am vazut ca apartamentul era go liar tu nu dadeai nicun semn. Stii cat de greu a fost??
M-a luat in brate si m-a strans cu putere in timp ce-mi saruta parul. “Imi pare rau” mi-a soptit. M-am inmuiat din nou si l-am cuprins in brate la randul meu. Mi-a fost atat de dor de el…Eric…sa nu ma mai parasesti niciodata.
*
Si asta s-a intamplat. Azi este o zi importanta, este nunta Lindei cu cine credeti? Sinead. Nici mie nu-mi vine sa cred dar este adevarat. Sunt atat de incompatibili dar dupa incidental din excursia de la Revelion, cei doi au inceput sa se apropie si acum o luna Linda in sfarsit a spus “da” lui Sinead dupa lungi incercari. Ce s-a mai intamplat intre timp? Charlotte si Edgar s-au casatorit si au un copil si ei. Asta chiar a fost neasteptat. Desi, trebuie sa recunosc, nu le sta rau impreuna. Skyler si Bruno sunt inca impreuna desi relatia lor a ramas la acelasi stadiu: el – sclavul ei. Ar trebui sa se grabeasca, se vede ca se iubesc si e clar ca Bruno vrea mai mult.
M-am imbracat cu rochia cea noua, m-am incaltat cu pantofii, m-am imparfumat apoi m-am indreptat spre Eric. M-am apropiat de el si i-am innodat cravata in jurul gatului. Am luat copiii si ne-am indrepatat spre biserica. Ajunsi acolo, l-am intalnit pe Sinead si l-am salutat. Parea nervos dar era si normal.
- Anne, ce ma fac?? A spus panicat. Nu mai vrea sa se casatoreasca!
- Poftim? Cum adica nu mai vrea? De ce?
- Rochia..A spus ca rochia de mireasa nu este biodegradabila sau ceva asemanator. Cred ca o sa innebunesc! Toti invitatii…ce le voi spune??
- Linisteste-te Sinead! Ma duc eu sa vorbesc cu Linda. Eric, ramai cu Sinead.
Probabil nu a fost cea mai inspirata idee sa-l las pe Eric cu Sinead dar suntem cu totii adulti. M-am indreptat spre camera unde Linda se schimba si am intrat. Da..purta numai lenjeria, rochia fiind pe umeras.
- Linda?
- Oooh Roxanne…ce bine ca ai venit! Nunta asta e un dezastru. Aurele imi spun ca ziua nu este favorabila, iar rochia nu este buna.
- Uite ce e, te vai imbraca cu acea rochie, vei pasi in biserica si vei spune “da”. Ai inteles?
- Nu pot. Nu am cum.
- Bine…Sa vedem..Daca iti aduc o rochie biodegradabila?
- Ar fi perfect! spuse fericita.
- Asteapta aici!
Am luat rochia de pe umeras, am taiat-o facand-o mai scurta, i-am dat jos manecile si am facut oarece adaugiri. Am lasat-o pe iarba cateva minute apoi i-am adus-o Lindei.
- Uite! O rochie nou nouta. Chiar miroase a iarba. Nu ca e frumoasa?
Linda se apropie de rochie, o studie putin cu privirea, o mirosi usor si inchise ochii zambind.
- Paradisul…
- Da da, acum imbraca-te!
S-a imbracat cu rochia, cununia religioasa a fost facuta si toti invitatii au plecat spre restaurant. Nunta a decurs bine, fara prea mari incidente, muzica a fost buna si Eric a fost cel mai aratos barbat din incapere. Oooh Eric…chiar si la varsta asta tot minunat ai ramas. Eric insa, in loc sa se uite la frumoasa lui sotie a stat toata noaptea cu ochii pe copii nostrii.
- Charles, fiule, ce ii faci aceste domnisoare?? Se ridica Eric de la masa si merse catre Charles care se pare ca era intim cu o fata. M-am ridicat si eu de la masa si am mers dupa Eric.
- Draga, lasa baiatul sa se distreze. Ai uitat ca si tu erai la fel? Are cu cine sa semene.
- Dar Anne, nu se cade. Suntem la o nunta…
- Si ce daca? Uite, si noi eram la fel. Iti amintesti atunci, cand eram in sala de clasa si tu..
- Gata gata! Imi astupa Eric gura si ma trase inapoi la masa. In treacat am vazut-o pe Laura care se saruta si ea cu alt baiat. Copiii cresc atat de repede..
- Eric, nu te simti tanar din nou? Copiii nostrii seamana atat de bine cu parintii lor.
- De asta mi-e si teama, spuse Eric masandu-si fruntea.
- Nu te teme, sunt copii inteligenti, ca mama lor.
- Ma indoiesc ca mai e o femeie ca tine in lumea asta.
- Exemplar unic, huh?
- Si este numai al meu, spuse Eric lipindu-se buzele cu voluptate de ale mele. Am zambit in sarut si i-am muscat buza inferioara jucaus, apoi ne-am indreptat catre camerele de sus ale hotelului si inainte sa inchidem usa am pus semnul cu “Nu deranjati”.