-Benedicetur mihi puer-
-Ares te roog, te roog, trebuie sa existe o alta cale, te rog nu ii lasa sa faca asta!!
Rămași singuri, ma agăț de umerii săi, cu disperare precum un naufragiat de ultima sa salvare in mijlocul furtunii. Vocea imi tremura ca o frunza in bataia vantului, nesigură și fragilă în fața temerilor care mă cuprind.
Cu greu mă abțin să nu îmi vărs lacrimile atunci când una dintre palmele sale se asează cu hotărâre pe spatele meu, iar cealaltă imi atinge obrazul cu gingășie. Ochii săi cenușii, atât de mari precum lumea intreagă, care mă fac să mă simt atât de mică în comparatie cu el, semanând cu doua iglinzi care reflectă întreaga mea neliniste si îndoială.
- Iubito! Toti au coborât in sala de intalniri pentru a face pregatitile pentru acest ritual de invocare. Eu nu ii pot oprii, tu esti cea care decide daca v a merge sau nu... Desii e greu pentru mine, nu pot să le cer să nu facă asta, să nu își riște viețile pentru binele tău, căci ăsta le este scopul, să facă tot ce e nevoie pentru regina lor. Iubito, tu pentru mine esti mai importantă decât orice pe lumea asta, si daca mi s ar cere aș fi gata să renunț si la viața mea pentru a ta. Așa că nu pot face nimic, ăsta e drumul tău, trebuie să faci asta, nu vei fi in nici un pericol pe timpul ritualului....
Vocea lui calmă si vibrantă îmi mangâie sufletul, parcă întristându-ma și mai tare, prafumul de mosc și lemn îmi inunda simturile făcându-mă sa tremur și mai tare,
- Eu, eu.... Nu știu dacă pot face asta...
Mă bâlbâi eu precum un cântec de vioară nesigur, cu notele tremurânde și cuvintele înecate în incertitudine.
- Trebuie să poți, Iris! Trebuie să faci asta, si nu doar pentru tine, gândește-te la Yollanda, are nevoie de noi, are nevoie de tine! Trebuie să afli cine ești și cu ce ai de aface, trebuie să știi pe ce drum să o iei pentru ca trecutul să nu se repete! Trebuie să știm cu ce ne confruntăm Iris, trebuie să știu cum să te protejez, sau ce să fac! Nu doar tu depinzi de aflarea adevărului ci și fica noastră și probabil întreaga societate.
Vederea îmi devine tot mai incetosată, îmi simt capul învartindu-se prevum un vârtej de fum, prins în miscarea înspăimântătoare a unei tornade interioare.
Mă desprind de pieptul solid al lui Ares, și cu pași nesiguri mă așez în cele din urmă pe canapea, caci simt ca mai am putin și leșin.
- Voi coborâ jos sa văd cum se descurca ceilalți, eu nu pot participa la ritual, din cauza blestemului pe care îl port in sânge, însă voi fi acolo, langă tine pe tot parcursul procesului, nu am să te las singură....
Îmi trec extenuată mainile prin păr, în timp ce aud pasii lui Ares îndepărtându-se și în final părăsind biroul.
Îi sunt recunoscătoare ca mi a oferit putin de spatiu, un moment cu mine însumi pentru a ma putea linistii si gandii limpede....
Dar e greu, e greu să iau o decizie, mai ales când simt ca nu prea am de ales.... Nu vreau să moară nimeni din cauza mea, însă dacă nu voi participa la acest ritual, dacă nu îmi voi afla răspunsurile la întrebari, e posibil ca pe pe viitor sa moara si mai multi oameni nevinovati din cauza mea, nu vreau sa ajung precum Safira, nu vreau ca toți să aibă teamă de mine, nu vreau să proboc moarte și suferința în lume....
- Ok Iris, tu vei sta aici în mijloc, avem nevoie să canalizăm lumina din sangele tău pentru a deschide un portal direct in centrul lumii de sus. Un singur înger va putea raspunde chematii noastre, acela va fi cel care va vedea primul semnalul nostru. Stai fară griji, cum am spus, vei fii în siguranța, îngerul nu îți va face rău.
Mă informează Asher, ghidandu- ma spre centrul pentagramei pictată pe marmură, cu o vopsea aurie, chiar în mijlocul sălii imense de intâlniri, locul în care, în mod normal se adună gardienii pentru a și asculta coroana vorbindule de la balcon.
- Pentagramă? Asta nu e ceva ce nu ar trebuii sa aibă legatura cu.... Ști tu.... Demnezeu....?
Întreb nesigură
- Oh nu, spune Asher chicotind, contrar credințelor muritorilor, pentagrama nu are nimic de a face cu lumea de jos, adică cu demonii sau alte creaturi de genul, pentagrama este un simbol unic, un simbol puternic care poate deschide portale, indiferent spre cine, poate fi folosita atât în scopuri bune cat și în scopuri mai puțin onorabile.Contează cine o folosește, caci ea în sinea ei nu reprezintă nimic rău sau bun.
Clatin agitată din cap, semn că am înțeles ce voia să spună.
Privesc cu neliniște și emoție în jurul meu, Nick, Will, Hera și Asher se așază în cerc în jurul pentagramei. În tot acest timp, Ares privește cu atenție fiind la fel de neliniștit, de undeva din spatele nostru, din exteriorul cercului format.
- E în regula Iris!
O voce blanda mă readuce pe pământ. Privesc spre Will care are ochii calzi si încurajatori, de parcă nu ar știi faptul că e posibil sa moară peste câteva minute.
- Will are dreptate! Nu îți mai face atâtea griji, totul va fi bine, stai liniștită, nu ne pune noua capac un amară de îngânfat cu aripi!
Adaugă Hera amuzata, parcă încercând să detensioneze situația.
Il privesc si pe Nick care imi zâmbește la fel de liniștit.
Mă simt puțin mai bine văzându-le reacțiile, deși mai mult ca sigur o fac doar pentru a mă liniști pe mine, căci cine ar putea fi atât de calm știind ca urmează să întâlnească o ființă atotputernică care ar putea să îi distrugă instant.
- Acum va trebuii să închizi ochii si sa îți golești mintea. Vei auzi, inițial, incantatile rostite de mine, apoi pe parcurs vreau sa încerci sa te detașezi cu mintea de tot ceea ce auzi si simți, să încerci să te concentrezi doar pe tine, pe inima ta, pe sângele care îți curge în vene și lumina sacră care zace în tine. Când vei reușii asta, atunci să începi să te gândești la scopul tău, la scopul acestui ritual, la faptul că dorești să invoci un înger, cheamă-l, cheamă-l la tine, și așteaptă să îți răspundă. Asta e tot ce trebuie să faci, de restul ne vom ocupa noi.
Clatin din cap încercând să dau impresia că am înțeles, desi îmi e mult prea greu sa ma concentrez acum la ceva...
-Încă un amănunt, continua Asher luându-si locul în cerc și întorcându-se spre mine, invocarea unei divinități ar trebuii să fie diferit de cea a unei ființe din lumea de jos. Spre deosebire de îngeri, demonii sau orice altă vietate din lumea de jos, nu e binevenită pe pământ, ceea ce înseamnă că pot fii invocati în lumea noastră, doar pentru o perioadă scurtă de timp, și cel mai important, creatura venită de dincolo, nu poate pășii în exteriorul pentagramei, ceea ce de obicei ne ajută, să folosim pentagrama ca pe un scut, un fel de zid invizibil și rezistent. Însă....continua pe un ton mai rezervat, în cazul acesta, e posibil ca lucrurile să decurgă după alte reguli. Îngerii sunt ființe ce aparțin, oarecum aceste i lumi, si a tuturor lumilor de fapt, fiind atotputernici, au cale liberă peste tot pe unde își doresc, așa că mă tem, că în acest caz, pentagrama nu va mai acționa ca un zid, iar îngerul se va putea plimba dupa bunul plac, nu avem nici o protecție împotriva lui...
Asta e o informație pe care nu sunt sigură ca voiam să o știu, căci acum, sentimentul că fac o greșeală s-a intensificat si mai tare...!
Însa nu mai zic nimic, doar închid ochii. Aș dorii sa o pot lua la fuga, sa fug departe de toate astea, să nu fiu nevoită să pun viața unor persoane în pericol, să nu port toată această povară pe umeri.... Însă nu pot, nu pot fugii caci picioarele mele refuza sa se miste precum rădăcinile unui copac bătrân, ancorate adânc în pământ....
Incantația începe, stau nemișcată cu inima cât un purice, încep deja să simt o energie ciudată plutind în jurul meu, precum un curent electric însa diferit, magic!
Simt vibrația puterii lui Asher înconjurându-ma, încerc din răsputeri să îmi golesc mintea în timp ce ascult cuvintele străine ale vrăjitorului, pătrunzând adânc în sufletul meu.
Frica mă cuprinde, îmi simt inima bătând sălbatic în piept și fiecare fir de păr îmi e încrețit din cauza tensiunii din aer. Dar știu că nu am de ales decât să continui.
În timp ce Asher încă vorbește într-o limbă veche și misterioasă ce se aseamănă totuși cu latina, însă pe care nu o recunosc, parcă strigând cu putere și emoție spre ceruri, simt o alta energie ciudată, însă extrem de familiară, pulsând în jurul meu.
Glasul lui Asher rămâne doar o șoapta în fundal, deschid ochii, insa nu vad nimic decât lumină, si un sentiment puternic ce ma face sa ma simt pierdută in neanț, îmi crește în suflet. Contrar sentimentelor mele de frică, o caldură puternică îmi inundă cu rapiditate sufletul, făcându-mi teama să se risipească repede.
Îngerii sunt aproape, îi pot simții. Am reușit! Nu stiu dacă să mă bucur sau să fiu terifiată...
Însă nu apuc să mă decid caci, în secunda următoare lumina din jurul meu se intensifică tot mai tare pana ce ochii încep să mă ardă așa că îi închid repede acoperindu-mi fța cu mâinile.
În același timp un sunet puternic si dureros, care se aseamănă cu cel a unei furtuni furioase, care îți sfâșie timpanele si și îți zguduie întreaga ființă, mă face sa cad la pământ ghemuită în genunchi încercând să îmi acopăr și urechile.
Fiecare undă sonoră pare să îmi penetreze creierul, îmi provoacă dureri ascuțite și îmi face fiecare fibră a corpului să îmi tremure de suferință.
- Irisssss!!!
Aud în depărtare, ca prin vis, vocea grava a lui Ares strigandu-ma, însă nu am forța necesară sa răspund.
Pe când totul devine imposibil de suportat reușesc sa deschid ochii largi. Încep sa gâfâi haotic de parcă cineva mă strânse de gât. Durere din trup mi se domolește deși nu dispare complet.
Sunt încă confuză și probabil în stare de șoc când privesc debusolată în jurul meu. Mă aflu din nou în centrul pentagramei, Will, Hera, Nick și Asher se află în aceași poziție, în cerc, însă chipurile lor sunt palide și pline de șoc si groază, privind într-un punct fix.
Le urmăresc privirea, și realizez uimită că nu mai sunt singură în mijlocul acestui cerc.
Gâtul îmi este uscat, iar brațele si picioarele încă îmi tremură în urma celor întâmplate, însă reușesc totuși să mă ridic.
În stanga mea se afla o siluetă precum o statuie, înaltă și impunătoare. Îmi dau repede seama ca e un bărbat, însă nu unul oarecare.Îi pot vedea doar puțin din profil căci nu pare că acesta mi ar da atenție. Parul ii este auriu, precum al meu, lung si drept pana la umeri, aratand extrem de matasos si catifelat, de parca vantul nu ar putea vrodata sa ii deranjeze firele de par. Trăsături ii sunt, de asemenea, bine conturate, iar pielea ii este incredibil de albă, precum varul. Dar ceea ce îl scoate din context, este strălucirea pielii lui, de parca raze de lumina alba i ar străpunge fiecare por al pielii. E îmbrăcat intr-o mantie alba simplă fară mâneci, lăsându-i brațele solide la vedere, in toata splendoarea lor luminoasă. Mantia e lungă pană în pământ, legată doar cu un șnur roșu si gros in jurul taliei. La gât îi atârnă lung, un medalion inscripționat cu un simbol ciudat, cu lini curbe asemănătoare cu niște valuri, si câteva puncte deasupra.
Totuși, deși arată evident divin si dumnezeiesc, totuși sunt dezamagita să nu îi văd aripile....
Dupa trasaturi pare ca ar avea un aspect tanar, poate putin mai invarsta decat Ares, as spune ca ar avea in jur de 30-35 de ani, cred ca din cauza faptului ca isi poarta barba aurie precum parul, nu prea lung, il face sa para putin mai matur decat ar arata fara ea, desi nu pot sa mint, barba aceea atent ingrijita ii ofera un aer intelept si sever in acelasi timp.
- Cum întrazniți să faceti o asemenea nechibzuită? Așa ceva e de netolerat!
O voce intensa și evident furioasă, răsună cu ecou în întreaga încăpere, atât de tare încât sunt nevoită sa îmi acopăr din nou urechile, icnind speriată.
Se pare ca suspinul meu i-a atras atenția îngerului, caci acesta se întoarce brusc spre mine, iar în acel moment, chipul încruntat si crispat, se îmblânzește instant.
- Copila mea...!
Glasul la fel de vibrant răsună din nou din gura lui, desii de data asta nu atât de tare, și cu siguranță tonul dur i- a fost înlocuit de unul blând, încărcat cu unde de bucurie, regret, și suferința.
Îmi fac curaj si privesc în ochii săi verzi si hipnotizați care oferă o pata de culoare pe chipul sau alb strălucitor.
- Rafael??
Reușesc să întreb, deși nu stiu de unde mi a venit această întrebare, de parcă gura mea vorbește de una singură.
-Eu sunt cel care ti a răspuns, copila mea!
Confirma acesta, privindu ma din cap până-n picioare parca cu... mândrie?
- Copila ta? Întreb cu nesiguranța si teamă. Vrei sa spui că....
Imi las cuvintele suspendate în aer, căci nici eu nu sunt sigura exact ce voiam sa spun.
- Așa este! Răspunde Rafael, crispându-se părând să se simtă vinovat. Sunt tatăl tau, Iris! Îmi pare atât de rău, copila mea, daca aș fi știut ca eu te am creat......face o pauza căutându-si cuvintele potrivite. Nu am știut, Iris, pana acum, când am primit chemarea voastră, nu am știut cine ești, pana în acest moment, însă acum, văzându-te, știu ca faci parte din mine, si că lumina mea iți umple venele.
- Dar, dar, cum?? Ma bâlbâi și simt că sunt pe cale sa fac un preinfarct. Cum, de ce, nu ai știut? Cum e posibil să nu ști? Nu ar trebuii ca îngerii să stie totul despre toate? Cum e posibil să nu fi știut? De ce m ai lăsat de izbeliște?
Întrebările mele mă iau prin surprindere caci de-abea acum devin conștientă de furia pe care o port în suflet. Mi a fost atât de greu când am aflat că părinții mei, de fapt, nu erau cei ce îmi dăduseră viață, și că tatăl meu era un înger, un înger care m-a lăsat de izbeliște, să cresc în minciună, într-o lume care nu îmi aparținea...Cu toate că înțeleg faptul că există posibilitatea ca acesta să nu fi știut de existența mea, totuși cum e posibil așa ceva??
- Nu te am lăsat de izbeliște, copilul meu, caci de știam ca iți sunt părinte, lucrurile ar fi fost diferite, te aș fi ținut alături, si nimeni nu mi-ar fi putut interzice asta, deși să procreezi cu un muritor e un fapt interzis. Îmi pare rău, tot ce ai îndurat....spune sincer. În lumea împărăției se zvonise despre nașterea unui copil de înger, însă nu se putea stii sigur, caci având in vedere că provii dintr-o mamă umană, e imposibil pentru un înger să te identifice, pâna ce nu începi să îți folosești puterile, și e cu neputința să îți folosești puterile, să îți descoperi lumina, atâta timp cât trăiești cu ochii închiși printre muritori. Însă se pare că în cele din urmă lumina te a condus spre lumea noastră, lumea reală, sau mai bine zis, ea a venit la tine. Puterile au început să îți crească, fapt care s a resimțit în ceruri. Aceste întâmplări ne-au confirmat faptul ca exiști, totuși a fost prea puți ca conclavul să te poată identifica. Gardienii sunt creatile mele, stăpânite de mine, asa că, nu au putut să îți tină urma printre ei, deși se bănuia că aici te-ai afla... Nu le-am permis să pătrundă printre gardieni si să te caute, caci, desii nu știam a cui lumina porti în sânge, știam că îți va fi mai bine, daca rămăi nerecunoscută pentru moment.
- Dar nici tu nu ai venit să ma cauți, desii o puteai face, atunci când ai aflat că aș putea fi aici!
Îi reproșez fără teamă sau tragere de inimă, de parca chiar ar fi o dispută obișnuită dintre un tată și o fică.
-Nu, nu am facut-o! Recunoaste acesta, pe un ton controlat, desii o urmă de regret îi licărește în privire. Am considerat că ar fi mai bine ca inclusiv eu să rămân la distanță. Gardienii stiu singuri ce au de făcut, si cum să se descurce, nu am mai intervenit între ei de mii de ani, aș fi intervenit pentru tine, însă doar atunci când ai gi fost pregatită.
- Pregătită pentru ce?
Întreb confuză și iritată
- Pregătită pentru a nu repeta greșelile din trecut. Ar fi trebuit să intervin si sa te predau conclavului , atunci când ai fi fost destul de puternică încât să-i poți face fața, suficient de puternica încât să poti să alegi calea cea dreaptă, sa îi conduci pe cei ce te vor urma spre lumina....
-Să mă predai cui? Despre ce vorbești?
-Ei bine vezi tu, în îmărătia cerului, adică lumea de sus, există o ierarhie bine construită. Conclavul este aproape de cel mai înalt grad al ierarhiei, e format din cei mai puternici îngeri, adica arhangheli, primii fi a lui Dumnezeu, primii creati, purtând ce mai pura si puternica lumina sfântă, desigur mai sunt si serafini care fac parte din conclav, ei nu sunt îngeri însă sunt la fel de puternici si de importanti. Conclavul a dorit de când au auzit pe posibilitatea existenței tale, să pună mâna pe tine, sa te țină sub observație, să te instruiască după bunul plac, să te controleze, oarecum, de teama sa nu sfârșești ca cea din întâi copila de înger, purtătoare a luminii divine. Desii nici un înger sau alta fiintă a lumii de sus nu ar dorii să îți facă vreun rău, totuși se tem de ceea ce ai putea tu să faci aici pe pământ, tocmai de aceea nu doresc sa te lase să continui să trăiești printre gardieni.... Însă dacă ai fi fost deja suficient de puternică, si ai fi știut să îți controlezi puterile pe deplin, cu siguranță ai fi putut tine piept conclavului, și ai fi putut să le demonstrezi că intentile tale sunt pure. Asa ca, acesta fusese planul meu, să astept, dacă aș fi știut cine ești cu adevărat.....
-Daca ai fi știut, atunci ce?
- Te-aș fi ajutat mai mult, aș fi rămas lângă tine... Tonul sau e ferm și plin de siguranță, desii se poate simti o nota usoara de regret pe care probabil încearcă să și-o stăpânească. Aaah, vrajitorule!! Exclama întorcăndu-se spre Asher, de data asta cu un ton mult mai adânc si sever. Stiu că ai încercat să îmi ajuti fica, însă nu ai făcut decât să o pui în pericol, cu nesăbuința ta! Iris nu e Safira, vrajitorule! Ai trăit atâtia mi de ani, si încă nu ai înteles asta? Ar fi trebuit să o protejezi nu să o pui in pericol! Nu uita care îți e rolul copil al demonilor, căci nu vrei să înfurii vreo fiintă cereasca!
Continua Rafael să îl certe pe Asher, pe un ton rece si amenintător, care mă face pană si pe mine sa ma înspaimânt la auzul glasului său puternic, în simbioză perfecta cu statura sa înaltă si dreaptă. Privesc în jur si îi vad pe restul, inca asezați incerc, devenind tot mai palizi si temători.
- Sa imi fie cu iertare, Sfintenia Ta!
Rostește Asher pe un ton supus arancandu-se în secunda urmatoare in genunchi in fata lui Rafael.
- Iar voi, gardienilor! Exclama la fel de sever întorcându-se acum spre ceilalti trei. Sunt profund dezamagit de voi! Stiti bine ca va este interzis sa intrati din propria vointa in contact cu cei din lumea de sus! Va este interzis sa invocați îngerii, si să îi chemati printre voi!
Interzis? De ce nu stiam asta, de ce nimeni nu a spus nimic despre asta? Chiar au fost dispusi sa incalce toate regulile pentru mine?
- Nu îi învinovăți pe ei, nu au facut decât să mă ajute, eu le am cerut asta! Nu e vina nimănui, doar a mea!
Intervin cu inima strânsă de teama ca le ar putea face ceva rau prietenilor mei.
- Iris! Nu mă minții, nu pe mine! În momentul în care spiritul tău a patruns spre lumea cerurilor am fost capabil sa intru in mintea si sufletul tău, ti am văzut tot trecutul, fiecare zi din viata ta, inca din momentul în care te ai nascut, așa că știu ca nu a fost asta dorinta ta!
- Nu contează a cui a fost dorința, incerc să mă scuz, si sa gasesc o varianta mai buna să îl impiedic să îmi răneasca prietenii. Ei nu au facut decat să încerce să ma ajute! Au riscat totul pentru mine, și au facut-o fără să stea pe gânduri!
Îmi ascultă cu atenție cuvintele însă fara să raspundă, o liniște mortuară se lasă printre noi atunci când Rafael incepe sa pășească. Se îndeparteaza de centrul pentagramei, mergand cu pasi siguri si apasati, trecand printre William și Hera parasind cercul si ajungând până în dreptul lui Ares.
Inima mi se opreste de teamă, atunci când realizez că ar putea sa ii doreasca răul sotului meu, ceva din postura lui Rafael, modul in care stă drept si neclintit in fata lui Ares, cu mainile impreunate la spate si privindu-l de sus, fiind cu aproape un cap mai înalt de cat Ares, lucru care îl face să pară un gigant având în vedere ca Ares are înăltimea de aproximativ 1,93.
- Tu! Glasul lui Rafael suna mai vibrant ca oricând, Blestematule, asta e doar vina ta! Tu esti cel ce imi pune copila în pericol, tu ești cel ce o duce pe calea gresită!
Vocea lui impunatoare umplea incaperea cu autoritate și respect. Fiecare cuvânt al său suna ca o sentință, iar tonul său indica faptul că nu tolera nici o greșeală sau ezitare din partea celorlati.
- Lasa l in pace, nu stii ce spui! E sotul meu, e tatăl copilului meu!!!
Pentru cateva secunde nu se întâmpla nimic, ambii raman imobili sfidandu-se din priviri. Ares îi tine piept, lunadu-si si el la rândul său postura dura demna de un rege, nelasând să i se citească vreo urmă de teamă sau nesiguranță pe chip.
- Stiu prea bine cine e! Nu e de mirare ca ai ajuns să-i fii sortită, însă asta nu înseamnă nimic, Iris!
- Stai putin!! Intervin din nou întrerupandu-i sirur de idei, atunci cand realizez ce se petrece. Rafael.... Ca îngerul care îl blestemase pe Lucian si îi crease pe gardieni?
- Da copila meu, eu sunt acela! Iși întoarce capul spre mine, vocea devenindu-i mai blanda, insă pastrand încontinuarea postura imponentă. Eu sunt cel ce il pedepsise pe Lucian pentru lacomia s-a si pactul facut cu capetenia demonilor, l am pedepsit ordonandu i sa slujeasca lumea muritoarilor pentru restur zilelor lui, multe la numar, supunandu-mi-se mie si respectând reguli clare, eu sunt cel care i-a ales pe cei ce au urmat să se preschimbe în gardieni, si sa apere lumea alaturi de Lucian. Gardienii sunt creatia mea, si darul meu pentru lumea aceasta, pentru a o proteja de fortele rău voitoare!
- M ai bine zis, pentru a evita ca si voi fintele divine sa va murdariti mainile, sau să vă ocupati timpul prea mult cu problemele muritorilor!
Intervine Ares pe un ton tăios, lucru care nu scapă trecut cu vederea de către Rafael, acesta din urmă aruncându-i o privire ucigătoare.
- Tocmai de aceea, continua Rafael, evitand observatia facuta de Ares, eu îi cu osc mai bine ca oricune pe gardieni, i am urmarit înca de la începuturile lor, stiu cine sunt, îi stiu pe fiecare dintre ei, desii nu personal, le știu trecutul și prezentul fiecaruia în parte! Cunosc împrejurările în care ai sfârșit printre ei, Iris, însă trebuie să știi, ca, gardienii nu sunt tocmai asa cum par a fi, nu ești, în totalitate, în siguranță aici, și cred că și tu ai început deja să simți ca situația devine tot mai dificilă.
- Soția mea, e în perfectă siguranță alaturi de mine!
Mârâie Ares spre Rafael, punand accent pe primele doua cuvinte. Se comportă de parca ar vorbii cu un gardian oarecare, nu cu un Arhanghel în carne si oase, sau din orice altceva ar fi creat el, desii pare destul de uman ca aspect.
- Însă tocmai tu ești o problemă! Te stiu Ares, stiu cine esti, cine ai gost și ce urmează să devii, nu am să iți permit să îmi ranesti fica sau nepoata în vreun fel!
- Îmi iubesc copilul, si o iubesc pe Iris, nu i as face niciodată ceva rau, le voi apăra pe ambele cu prețul vietii mele daca e nevoie!
- Oh, sunt sigur că simti dragostea parinteasca, însă să o iubesti pe Iris? Îmi pare rău Ares, însă asta nu e posibil, tu baiete, nu știi să iubesti, nu te a învațat nimeni cum să o faci, poate că la început te-ai crezut capabil să o iubesti, însă în adâncul tău știi că nu e adevărat, si asta o dovedesc faptele tale din ultima perioadă! Mi ai rănit copilul, Ares! Pe cea căreia i ai promis iubire si respect! Mai ai nevoie de alte dovezi, ca să te convingi ca am dreptate? Deschide ochii.
Dezamăgirea mă loveste ca un val pustiu, răvasindu-mi toate sperantele, simt cum inima îmi e sfâșiată în bucați, iar sufletul îmi e împovărat de un gol imens, atunci cand Ares nu mai spune nimic, nimic pentru al contrazice pe Rafael.
- Rafael.....
Intervin încă rănită, pe punctul de a izbucni în lacrimi.
- Of copila mea, cunosc foarte bine povestea de iubire dintre voi doi, ti am spus deja, ti am vazut fiecare mitut al vietii tale din prima ta zi pana în prezent, stiu ce simti si ce gandesti, tocmai de aceea nu am să iți cer nimic, ești la ananghie si tu vei fi cea care decide cui îi va încredința inima sa. Stiu ce înseamnă Ares pentru tine, stiu ce loc ocupă în sufletul tău, așa că nu am să intervin între voi, vei rezolva singură această situatie, cum vei crede de cuviință. Însă nu despre Ares vorbeam adiniauri. Iris, există gardieni care îți vor răul, ție și copilului tău, gardieni care stiu cine ești, gardieni care, daca ar fi stiut ca ai fi urmat să te naști, te- ar fi ucis înainte sa ajungi sa îi fi sotie coroanei conducatoare a societătii, iar copilul vostru nu s ar mai fi născut!
- Imposibil asa ceva! Intervine Ares parca umit dar și jicnit sa auda aceste afirmatii. Nici un gardian nu ar întrăznii să îi faca rău lui Iris, nu as permite așa ceva! Plus de asta toti o iubesc, mai ales cei care îi stau, sau care au stat la un moment dat în apropierea ei, par toti să fie, în oarecare mod atrasi de ea, nu i ar putea face rau!
- Nu ai permite așa ceva? E evident ca mândria ta e atât de mare încât nu ești capabil să realizezi ca lumea asta nu se învarte numai în centrul tau! Ei fi tu cel mai puternic de aici însă asta, ironic, nu îți oferă putere asupra sufletelor si mintile celorlalti! Gardienii se simt întradevar atrasi de Iris, o iubesc și simt nevoia sa o protejeze și sa o asculte, să o ajute , după cum putem vedea si în acest moment! Gesticuleaza în aer cu mâna spre Will Hera si Nick, care acum s au aliniat, undeva in spatele nostru, ascultând cu atentie si precauție discutia. Toate astea, datorită faptului ca prin venele ei curge lumina divină, aceasi lumină pe care am folosit-o si eu pentru ai binecuvânta cu puterile pe care le au, și cu tot ceea ce îi defineste ca fiind gardieni. Însa, asta nu înseamna ca toți simt acelasi sentiment fată de ea, nu ai încă idee de ce sunt capabili gardienii, dupa întamplarea cu Safira, câțiva dintre ei au purtat acea ură profunda fata de femeia care a luat atâtea vieți, timp de generatii întregi, până în ziua de azi, așa că e doar o chestiune de timp până ce vor actiona împotriva sotiei tale! Și șa nu uităm de faptul ca asta nu ar fi prima oara când Iris a fost atacată de un gardian!
- Acela a fost un caz izolat, Selena era doar nebuna si obsedata, a facut totul din gelozie!
Raspunde Ares instant, parca necrezând în cuvintele lui Rafael.
- Esti sigur, că doar din gelozie?
Întreaba Rafael, pe un ton care pare sa spuna multe, multe pe care eu nu le înțeleg.
- Daca tot stii atât de multe, de ce nu ne spui acum cine sunt tradatorii? În acest fel îi vom elimina înainte să devina un pericol.
Continua Ares evitând subiectul despre Selena, ceea ce ma face si mai suspicioasa.
- Pentru ca nu pot, e ceva ce trebuie să descoperiti singuri, plus de asta au ascuns atate de multe mii de ani ura în interiorul lor, fara sa de a de banuit încat mi ar fi greu acum sa indic pe cineva anume, însă nici mai multe detalii nu pot da, nu pot interveni în cursul natural al lucrurilor. Totusi trebuie să mă asigur ca fac tot posibilul să o protejez pe Iris, ceea ce înseamnă sa o avertizez în legatura cu poporul vostru, căci atât ea cât si pruncul sunt în pericol, Iris nu e suficient de pregătită încât să le tină piept.
- M-am săturat să vorbiți despre mine de parcă a-și fi un copil idiot! Deasta te am chemat aici! Spune- mi ce am de făcut ca să îmi pot apăra familia, ca să îmi pot apăra copilul, si să nu sfarsesc precum Safira!
Ma rastesc către Rafael deja cu nervii întinși la macim.
- Mi-aș dorii să fie atât de usor draga mea, raspunde Rafael cu blândețe în glas, din pacate, însă nu este, puterile pe care le detii, mă tem că nu pot fi instruite precum cele a unui gardian, care cu multa munca si antrenament ajung sa fie folosite cum trebuie, ajung sa fie folosite ca arme de atatc sau de protectie. Din nefericire în cazul tău lucrurile sunt diferite, lumina care iți umple sângele nu o poți stapanii sau folosii decât prin forta sufletului tău, singură va trebuii sa te instruești, si o vei putea face doar când sufletul tău va fi suficient de linistit pentru a putea permite luminii sa te inconjoare. Esti puternică Iris, mai puternica chiar si decat coroana gardienilor, poporul acesta împreuna cu lumea muritorilor ti se cuvine tie, lumina si sângele meu curge prin venele tale, asta înseamnă ca ai putere deplină în această lume, însă motivul pentru care cei din lumea de sus îsi fac griji in privința ta, e faptul că, tu ai puterea fie să distrugi această lume fie să o protejezi, iar asta doar tu vei putea decide atunci când va venii momentul. Safira, nu a fost pregatită, a vrut să îi apere pe gardieni, însă a sfarsit prin ai ucide... Asa că, nu te arunca în luptă până nu vei stii cum să lupti, caci lumina divina poate si distruge nu doar lumina.
- Am omorât deja un demon, fara sa clipesc, și nu s-a întamplat nimic.
- Asta deoarece, asa cum am spus, puterile îti sunt controlate de suflet, atunci când emotile îti devin mult prea intense, lumina încearcă să iasa la suprafată să te protejeze de un potential pericol, însă asta nu înseamnă ca o controlezi, asemnea umbrelor lui Ares, nestapanita, lumina poate ajunge sa considere ca oricine poate sa reprezinte un pericol vital pentru tine, inclusiv cei ce sunt de partea ta, cei ce îti sunt prieteni.
- Dar atunci ce ar trebuii să fac, cum o voi putea apăra pe Yollanda, daca nu pot lupta? Nu stiu daca ai observat însă lumea începe sa se umple de demoni!
- Stiu asta deja... Portalul dintre lumea de jos si lumea aceasta s a deschis o data cu nașterea ficei voastre, ea e cea care a deschis poarta. Copilul vostre este o anomalie pentru toate cele trei lumi, copil născut din lumina si întuneric, din înger si demon e ceva de neîntâlnit, ceva de neînțeles, ceva ce nu ar trebuii sa existe, fapt care crează energii unice si diferite, de tot ce exista, energii capabile sa deschidă porti intre lumi. Vedeți voi, întunericul si lumina, depind prin natura lor un de cealaltă, aflându-se mereu în echilibru, iar atunci când balanța se dezechilibrează, în cele din urmă se echilibrează mereu la loc, însa de la asta pana la nașterea unei finte care sa poarte in interiorul său atât lumina cat și întunericul e ceva total absurd, și imposibil, caci teoretic lumina si întunericul nu pot conviețuii împreună în același suflet, e ca si cum ai amesteca apa cu uleiul, uleiul se va ridica mereu deasupra apei si desii sunt atât de aproape una de alta nu vor putea fi amestecate niciodată. Conclavul bănuiește despre nașterea unui copil între voi doi, din cauza invaziei demonilor, desii nu au încă informații clare, copilul fiind si el sub protecția mea, având in vedere ca poarta sângele celui blestemat, îngerii nu se pot apropia de copil fără acordul meu. Dar ca să îți răspund la întrebare, nu vei putea lupta încă, însa îți vei putea apăra copilul tinandu-l ascuns de cei ce îi vor răul, si asta e o metoda de a lupta copila mea. Trebuie să ai răbdare, să îți dai timp, să îți liniștești furtuna din suflet, totul se va întâmpla la timpul potrivit, nu încerca să grăbești lucrurile, toate sunt scrise, si toate au un scop, pe care îl vei înțelege mai târziu. Copilul vostru reprezintă mai mult decât va puteți voi imagina, un mare viitor o aștepta pe Yollanda, unul care nu va fi neapărat ușor sau lipsit de pericole. Yollanda iși va alege singura pe cel care va avea să o protejeze, singurul care o va putea face atunci când nu o veți putea face voi, trebuie să ai încredere draga mea, si să nu te avânți în ape prea tulburi daca ai doar barca cu vâsle.
- Deci îmi ceri sa nu fac nimic, sa stau cu mâinile în buzunar în timp ce Yollanda poate fi în pericol, sau în timp ce demonii provoaca haos si moarte pe pamant, în timp ce gardienii se lupta sa protejeze lumea, eu doar să stau fără sa fac nimic?
- Nu copila mea, nu îti cer sa nu faci nimic! Raspunde Rafael rostind clar si apasat cuvintele. Îți cer ca să faci tot posibilul să îți protejezi copilul, sa peotejezi ceea ce iubesti, însă fără să fortezi lucrurile, caci altfel vei ajunge sa cauzezi mai mult rău decât bine. Trebuie să înveți să ai rabdare cu tine însăși, să te încrezi în faptul cu un mare destin îți este scris, pe care însă nu îl poti grabii, însa la momentul potrivit vei putea alege cum vei vrea sa fie acesta, unul întunecat sau unul luminos.
Rafael ma priveste prin ochii sai verzi si cristalini în care se luminează stele reflectând întelepciunea supremă. Glasul sau e cald si linistitor, cuvintele sale patruzand adanc in inimile tuturor cei prezenti, aducand claritate în întenucimiea incertitudinilor noastre.
Desii îmi e greu să fiu de acord cu ceea ce spune, nu prea am de ales, caci cuvintele lui presărate cu compasiune si întelegere, par să aduca incredere si o noua sperantă în sufletul meu, speranta că voi reușii să fac lucrurile așa cum trebuie, că nu voi ranii pe nimeni, si că îmi voi putea proteja copilul.
- Iar voi, cei ce ati încalcat regulile si v-ati depasit atbutile...
Rafael se intoarce spre ceilalti gardieni insotiti de vrajitor, insa de data asta cuvintele îi devin din nou aspre, iar atitudinea se preschimba intr-una autoritara, lucru care ma sperie cumplit.
- Rafael nu!
Exclam, pe un ton mult mai grav decat mi as fi dorit.
- Fii fara de griji, nu le voi face rau prietenilor tai, le apreciez devotamentul fată de tine, însa e ultima oara cand voi permite un astfel de comportament! Daca ati fi invocat oricare alta finta divina din lumea de sus, acum ati fi fost morti cu totii!
Rafael se întoarce din nou spre mine, însa de data asta gestul sau ma ia prin surprindere.
Aplecandu-se imi prinde mainile între ale sale, ma priveste cu blandete. Atingerea lui e calda, aproape fierbinte, însa nu ma deranjeaza, defapt chiar din contra, un sentiment placut, aproape divin as putea spune, mi se raspandeste în intreg corpul. Desii e prima oara când ne atingem, gestul pare atât de familiar, pielea fina a palmelor sale îmi pare atât de cunoscutâ, atât de perfectă.
- Acum am sa va rog să îmi oferiti un moment singuri cu fica mea!
Rosteste acesta însa fără as-si lua privirea de la mine.
În secunda urmatoare caldura din trupul meu devine tot mai intensa si tot mai placuta, aproape ca devin euforica. Nu apuc să înteleg ce se întampla caci in urmatorul moment clipesc si ma trezesc în apartamentul regal, înca stând în aceasi pozitie, cu mainile prinse în stransoarea calda a lui Rafael.
- Ce?? Cum ai facut asta?
Întreb confuza, retragandu mi mainile si privin dezorientată în jur, ca nu cumva să mă însele ochii.
- Sunt o fiintă divină, un Arhanghel, pot face multe, în plus doar nu credeai că am să plec fără să imi vad nepoata.
-Stai, asta înseamna că pot face si eu chestia asta, ma refer la teleportare, sau ce o fi fost asta?
Intreb curioasa
- Da, cred că vei putea, însă nu acum. Îti vei descoperii în timp puterile si vei invata să le folosești.
Discuțiane este intrerupta atunci cand aud plansul Yollandei venind dinspre camera ei. Ma indrept cu pasi repezi spre dormitor avandul pe Rafael in urma mea.
Deschid usa camerei Yollandei si raman surprinsă de ceea ce vad. Ma intrept spre patut unde Yollanda mârâia nervoasa până ce să mă observe. Si nu o învinuiesc, la doar cativa metrii langa masuta cu biberoane se afla silueta imobilizata a Sofiei. E blocată acolo, cu biberonul de lapte în mâna, luandu-ma dupa postura răsucită a corpului ei, pare pe punctul de a se intoarce si a se îndrepta cu biberonul spre patutul Yollandei.
Ma uit cu ochii mari la ea, pare o statuie, o statuie care totusi e extrem de realista, însă gandul care mă îngrozeste și mai tare, este ca stiu ca aceasta nu e o statuie, e chiar Sofia. Cu parul ei saten, acum tuns scurt, precum o frizura barbateasca însă realizată cu mai mult gust, ochii maronii precum cafeaua cu lapte, avand o formă alungita specifică celor de origini asiatice, barbia ascutita, obrajii înbujorati, trupul subtire si zvelt, imbracata cu haine lejere, doar un tricou cu câteva numere mai mari si o pereche de colanti de gimnastica, totul indica faptul ca e cat se poate de reala, exact asa cum o cunos.
- Ce i ai facut?
Întreb îngrijorata întorcându-ma spre Rafael.
-Nu iti face griji, este bine, nu i am facut nimic rau, insa nu pot risca sa fiu văzut de catre vreun gardian, eu nu am ce cauta aici, imi olace sa privesc de la distanta, nu sa intervin. Asa ca stai linistita dupa ce voi pleca toata lumea îsi va revenii la normal, nici nu isi vor da seama ca s a intamplat ceva, pentru ei e ca si cum timpul s a oprit pe loc.
-Toata lumea? Vrei sa spui ca toti cei din conac sunt in conditia asta?
Intreb socată, urmarindu-l cu privirea pe Rafael care nu pare sa ma mai bage prea tare în seama din momentul în care zărește pătuțul Yollandei.
Se apropie cu pași soVi, de parca ar pluti, inca pastrandu-si pozitia dreapta si neclintita.
-Nu puteam să risc, nu i asa?
Raspunde desii nu mă priveste. În pătut deja Yollanda e mai vesela, se ridică în fundulet prinzănduse cu manutele de marginile din lemn ale patutului și cu miscari stangace reuseste sa se traga in genunchi, privind apoi cu ochii ei mari, pe care doar acum observ cat de mult seamana cu cei a lui Rafael, prin urmare si cu ai mei, fascinată spre silueta alba luminoasa de deasupra ei.
Rafael nu pare ca ar incerca sa o ridice, sau să o atinga în vreun fel, însa cu toate astea, o priveste plin de admiratie si mândrie.
Cand chicotelile Yollandei devin mai intense ma aplec si ridic ghemotocul în brate.
- Desi poarta partial sângele tatalui sau, mă bucur totusi că seamnă perfecti cu mama ei!
Spune Rafael, continuand sa o priveasca pe Yollanda, si reusesc sa îi citesc un mic zâmbet pe buze, primul pe care îl vad.
- Si Ares are părul blond!
Adaug, dându-mi ochii peste cap, e clar ca sotul meu si tatal meu nu se inteleg absolut deloc. Oohh nu credeam ca voi spune vreodata asta.... Chiar si în gând.
- Da, dar nu are ochii unui înger!
- Vrei să spui că toti ingerii au ochii verzi?
- Nu la culoare ma refeream....
- Ok in fine, oricum nu prea înteleg multe din ce spui....
Adaug resemnată
- Vei întelege intr-o zi...
- Mai e un lucru despre care as vrea să te întreb, schimb eu subiectul, e legat de mine si de Ares... de ce nu reusesc să rup legatura asta dintre noi? Am încercat pe cat posibil sa stam departe unul de altul, însă nu pare sa fi functionat, iar starea lui se agraveaza acum din cauza mea...
- Pentru ca nu e nimic de rupt Iris. Ares, e Ares.... Nu îl cunosti, nu asa cum îl cunosc eu, ti am zis deja ca nu e capabil sa iubeasca, nu a fost crescut si învatat sa iubeasca, cum nici unul din naintea lui nu a fost.
- Dar nu înteleg, cum adică nu poate fi ruptă, nu e doar o atractie, o legatura falsa, care ne a impins unul spre altul?
- Falsă? Nu e nimic fals între voi, adica da, e evident, din cauza naturii tale amandoi ati fost atrasi unul de altul încă de la început, Ares ti a spintit prezenta din clipa în care te ai nascut, asta pentru ca sunteti predestinati unul altui desigur, dar asta nu e tot. Iris, sentimentele tale pentru el sunt cât se poate de reale, la fel si ale lui, desi cum am spus, ma indoiesc ca e vorba despre iubire pura, ci mai degraba obsesie si dorinta, insa orice ar fi sunt reale, voi ati tinut relatia dintre voi atat de vie si aprinsa, nu vreo legatura falsa, stiu ce ti a povestit Asher, însă nici el nu stie chiar totul.
Cuvintele lui ma lovesc precum un bolovan direct în fată, nu e posibil, nu e posibil să fi fost totul o mincina! L am îndepartat pe Ares de mine atata timp pentru nimic? L am ranit degeaba? M am ranit singura degeaba??
- Vrei sa spui, ca faptul ca sunt pe jumatate înger nu îl afecteaza pe Ares, caci stii tu el poarta sangele demonului....
- Prezenta ta cu siguranta il afecteaza, inca de prima oara cand sufletele voastre s au contopit, în acea lupta impotriva vanatorilor, unde Ares isi pierduse controlul însa lumina ta l a ajutat sa isi gaseasca drumul inapoi la tine. O parte din sufletul tau, din lumina ta, a ramas in interiorul lui, la fel cum o parte din intunericul lui se afla acum in sufletul tau, insa pe el il afecteaza mai tare, e destul de dureros atunci cand porti intunericul lumii de jos in suflet, sa ai o lumina divina alaturi, cum am spus lumina si intunericul nu se amesteca, iar daca sunt mult prea aproape se pot distruge una pe alta. Insa asta nu e si cazul vostru, lumina din tine ramasa in sufletul lui e mult prea mica pentru al putea distruge, e chinuitor desigur, insa in timp umbrele ce se invaluie inauntru sau vor invata sa convietuiasca alaturi de lumina ta, la fel cum si lumina ta va convietuii alaturi de umbrele lui intunecate.
- Dar atunci.... Atunci... ce s a intamplat cu Safira si Zeus? De ce cei doi sau distrus unule pe altul, daca ar fi putut convietuii impreuna?
- Ei bine draga mea, lucrurile s au intamplat asa cum trebuiau sa se intample, moartea lor nu a fost in zadar, asa a trebuit sa fie pentru ca astazi sa ajungem aici unde suntem, asta nu inseamna ca si voi veti sfarsii la fel precum ei. Iris copila mea, viitorul ti a fost scris deja, tot ce s a intamplat pana acum, s a intamplat ca tu sa poti sa ajungi pana aici, si mai ai inca multe de facut. Asa cum ti am spus tu vei alege cum vrei sa iti arate viitorul, si ce vei vrea sa faci mai departe, de aceea trebuie sa iei decizii intelepte, totul depinde de decizia ta. Vezi tu, ingerii nu au fost lasati sa poata face copii cu alti ingeri, insa la un moment dat Tatăl nostru, a lasat ca îngerii sa poata creea suflete noi alaturi de muritori, desii facuse acest lucru total interzis. Initial a parut a fi o gluma proasta din partea lui, adica de ce ai lasa posibilitatea ca un înger sa poata procreea cu un muritor, desi acest lucru nu ne este permis? Desigur ca se mai intampla printre ingeri, destul de des chiar, ca acestia sa aiba legaturi cu muritori, insa avand mereu grija sa nu rezulte si un copil fdin interactiunea lor. Însa totusi uneori se mai întâmplă, rar dar se întâmpla , ceea ce nu e neaparat o problema, atata timp cat copilul se naste muritor, asemenea tuturor muritorilor fara nici un semn ca unul din parintii lui este un înger. În cazul asta, îngerii nu isi asuma responsabilitatea de parinte, maxim incearca sa ofere o viata buna mamei pentru al creste mai departe, iar de acel copil nu se afla niciodata, caci pana la urma nici nu conteaza pentru noi. Însa exista si situatii de genul acesta, doua mai exact, Safira si tu, copii nascuti mai mult ingeri decat muritori, voi sunteti cei ce Tatăl împaratiei, a vrut sa va nasteti, voi sunteti cei despre care sau lasat profetii in lumea de sus, voi sunteti care trebuiau sa se nasca atunci cand Tatal ne creat posibilitatea de ca da viata altor suflete. Safira a fost prima, si a avut rorul ei, pentru ca tu sa ajungi sa te nasti, mii de ani mai tarziu, chiar din sangele ingerului care i a creat pe gardieni, asa a trebuit sa fie, totul este conectat. Nu am stiut si nici nu credeam ca eu voi fi cel care iti va da viata, a fost un soc si pentru mine acum, cand am aflat, insa Tatal ceresc stie ce face, si am incredere deplina in el, va trebuii sa ai si tu....
-Oh waaw... exclam cu mirare. Deci nu imi e predestinat sa repet destinul Safirei, iar Ares nu va murii din cauza mea?
- Nu stiu daca Ares va murii sau nu din cauza ta, nu pot vedea in viitorul vostru, insa cu siguranta nu vei avea destinul Safirei, iar daca Ares ar fi sa moara, cu siguranta nu ar fi din cauza sangelui vostru.
Deja simtindu ma ca ametesc, dupa toate aceasta noua perspectiva care tocmai imi intoarce intreaga lume pe dos, din nou, ma asez cu Yollanda inca in bratele mele, pe marginea patului. Abea acum constat ca micuta a adormit in tot acest timp in care discutam cu Rafael. Trebuia sa ma astept la asta, este ora ei de culcare, si pe langa asta sa asculte povestile oamenilor mari o face sa adoarma mai tot timpul.
- Însa, in ciuda tuturor lucrurilor pe care ti le am spus, Iris, continua Rafael pe acelasi ton serios. Nimic din toate astea nu inseamna ca viitorul tau trebuie sa fie in continuare alaturi de Ares. Nu esti legata de el, aveti desigur un copil impreuna, ceea ce e bine, insa asta nu inseamna ca va trebuii sa ii ramai alaturi daca vei considera ca nu te merita. Daca te vei simtii nefericita, si vei simtii ca nu e locul tau langa el, poti pleca oricand, destinul tau nu depinde de al lui, nu te sacrifica pe tine doar pentru ca il iubesti. Iubirea trebuie sa fie mereu reciproca, caci altfel va duce doar spre suferinta, obsesia si iubirea nu sunt niciodata compatibile, precum doua piese de puzzel din cutii diferite, nu poti sa le imbini decat daca le rupi si le tai, si nici atunci nu se vor potrivii cum trebuie. Îti spun toate astea caci stiu ce s a intampalt intre tine si Hades, si nu te judec copila mea, nu ai facut nimic gresit, caci nimic nu poate fi gresit atunci cand iti urmezi sufletul si instinctul, ceea ce vreau sa spun e ca va trebuii sa iti faci ordine in suflet, la un moment dat va trebuii sa alegi, sa alegi pe unul dintre ei, iar alegerea nu va fi usoara indiferent care va fi aceea. Dar nu o poti evita, ofera-ti timp sa iti dai seama de ceea ce simti, si ce iti doresti, exploreaza optiunile si alege o pe cea care te face fericita, caci ai nevoie de un suflet limpede pentru a putea duce razboaiele lumii acesteia. Eu iti voi fi alaturi, copila mea, te voi proteja, atat pe tine cat si pe Yollanda, voi face tot ceea ce pot pentru voi.... În curand însa va veni timpul ca si ceilalti din lumea de sus să afle despre voi, despre cine sunteti.
- Legat de asta, cum voi face sao apar pe Yollanda, de cei ca tine? Adica ma refer la ceilalti ingeri?
- Dar de ce ai vrea sa o faci?
Ma intreaba, privindu-ma cu o spranceana arcuita.
- Caci stiu faptul ca, ingerii au ucis copilul Safirei si a lui Zeus, atunci cand l au gasit, doar asa au putut inchide portalul dintre lumea demonilor si cea a muritorilor....
- Aah asta e tot ceva ce ti a spus Asher, inteleg acum. Ei bine nu il condam, caci asta e ceea ce stia, asta e ceea ce a fost lasat sa creada, insa nimic din toate astea nu e adevarat. Întradevar, dupa ce fiul mai mic a lui Lucian a fugit cu copilul Safirei ascunzandu-l intro familie tanara de muritori, îngerii l au cautat, insa nu l au cautat pentru al ucide ci pentru al lua la ei, in lumea de sus, pentru al tine sub observatie, pentru al apara pe el de lumea voastra, si lumea voastra de el, cum am spus un astfel de copil e o anomalie si cu siguranta nu si ar fi permis sa il lase singur printre muritori, neintelegand cine este si ce ar putea sa faca. Nu au avut ocazia niciodata sa inteleaga ce era acel copi defapt, caci atunci cand îl gasira, era deja mort... Gardieni l au omorat... cativa dintre gardieni au reusit sa afle unde se ascudea si pana la urma l au gasit, ucigandu-l
- Poftim??? Si tu ju ai facut nimic? De ce nu ai intervenit?? Parca spuneai ca tie iti place sa privesti totul de la distanta, de ce i ai lasat sa ii ucida?
- Nu i am lasat, am aflat prea tarziu, am fost neatent, lumea aceasta trecea printr o perioada grea, demonii ajunsesera sa fie mai multi decat muritorii, totul era un haos, am fos atat de concentrat pe lupta impotriva demonilor incat mi au scapat din vedere cei ce cautau razbunare pentru faptele Safirei. Am aflat abea dupa ce copilul pierise, cei responsabili au fost aspru pedepsiti pentru fapta lor, tot atunci am inteles cine erau defapt gardienii, desii erau creatile mele, aparute din lumina mea, purtau numai intuneric in sufletele lor. Intuneric pe care unii il mai poarta si acum.
- Chiar nu mai inteleg nimic.... Tonul meu suna epuizat si frustrat. De ce ai facut toate astea, am impresia ca nu ti a pasat prea mult de ceea ce fac "creatile tale" asa cum ii numesti tu pe gardieni. Unde ai fost cand Lucian a trimis la moarte nepasator sute de gardieni? Dece nu ai facut nimic atunci? Ai spus ca erai prea concentrat pe lupta condusa de Lucian impotriva demonilor ca sa vezi ce se intampla cu acel copil, atunci cum de nu ai vazut tot rau pe care l a facut Lucian, celor pe care trebuia sa ii conduca cu intelepciune, sa ii protejeze pe cat posibil!?
- Am vazut tot ce Lucian a facut, din pacat ne am putut intervenii. Au existat niste porunci, niste reguli, in acordul meu cu el, atunci cand il blestemasem, reguli pe care daca el avea sa le respecte eu nu aveam sa intervin. Pe atunci credeam ca Lucian avea sa se schimbe dupa acel blestem, insa m am inselat, aflasem atunci ca natura umana e greu de schimbat, o data ce o iei pe drumul intunecat e aproape imposibil sa te mai intorci din drum, spre lumina. Am fos nevoit sa respect intelegerea, caci un inger nu poate mintii, si in consecinta nu isi poate trece peste cuvant.
- Dar cu toate astea i ai pedepsit pe cei care au avut de suferit din cauza lui, pe cei care au incercat sa se apere! Erebus si a poerdut intreaga famile din cauza nebuniei lui Lucian!
- un gardian care incearca sa isi omoare coroana, asta e impotriva regulilor, insa din nou, lucrurile nu au fost asa cum crezi, tot ce am facut am facut cu un scop! Familia lui erebus a fost distrusa de doua ori, la interval de cateva mii de ani, ceea ce din nou, dovedeste faptul ca nu doar Lucian a fost de vina, ci ca exista gardiani cu suflete de demoni, si minti intunecate, ceea ce din noi ne aduce la discutia despre faptul ca gardienii nu sunt toti ceea ce par a fi sau ceea ce ar trebuii sa fie. Intelegi acum? Toate sunt conecatate intre ele, e un ciclu naturar al lucrurilor, si intr-o zi va avea sens si pentru tine..... se opreste din vorbit si priveste pentru cateva momente tavanul camerei, deparca ar putea vedea prin el, parca privind spre ceva ce se afla mult mai sus de acel tavan. Imi pare rau copila mea, insa e timpul sa plec inainte ca cineva sa ma caute si sa isi dea seama ca am coborat in lumea voastra.
- Stai ce?? Nu poti pleca, mai am inca intrebari!
Intervin agitata, ceva din mine nu vrea sa il lase sa plece, ceva din mine vrea sa il aiba incontinuare aaturi, si nu doar pentru a-mi raspunde la intrebari...
Parand sa nu ma auda, face un pas catre mine, aplecandu se usor, prin miscari gratioase mangaie cu dosul a doua degete fruntea delicata a Yollandei, apoi aplecandu se si mai mult imi saruta frunte printr un gest parintesc, la fel cum tata, cel care m a crescut, o facea cand eram mica, mereu ma saruta pe feunte inainte de culcare, atunci cand era acasa, sau atunci cand eram suparata pe ceva sau cineva.....
- Atunci cand vei avea nevoie, eu voi fi aici, iti voi fi alaturi, trebuie doar sa imi vorbesti iar eu te voi asculta, copila mea. Si gata cu ritualurile de invocare, te rog!
Nu apuc sa raspund caci lumina care ii radiaza din piele devine atat de puternica incat ma orbeste, fortandu ma sa inchid ochii
- Benedicetur mihi puer ! (1)
E ultumul lucru pe care il mai aud, ca un ecou de la o distanta foarte mare, inainte ca lumina sa dispara, impreuna cu ea si silueta impunatoare a lui Rafael.
(1) — "Fii bine cuvantata, copila mea" -lb. Lantina
Heeeeiii, am revenit, acesta e un capitoool luuuuuung🫣 insa sper sa fie interesant si pentru voi cum a fost si pentru mine cand l am scris.
Inca ceva important : daca in text veti gasi numele de " Serafina" si "Safira" sa stiti ca e una si aceasi persoana, numele corect e "Safira" insa nu stiu din ce cauza l am schimbat fara sa imi dau seama, am incercat sa il corectez, si sper sa nu imi fi scapat vreun nume gresit, asa ca daca se intampla sa gasiti aceasta gresala, as aprecia daca mi ati lasa un comentariu la paragraful respectiv, pentru al putea corecta! 😅
Multumeeesc ❤️❤️
Va pupacesc pe toti si toate, si va multumeeeeeeeesc pentru sustinerea voastra!!!!
Astept comentarii cu pararei despre discutile dintre Iris si tatal ei 🤗🤗