EVELYN MARTINEZ
Un ciocănit ușor în ușa mea mă face să tresar pentru câteva secunde înainte să spun un „intră" și să mă întorc cu fața înapoi în laptopul meu.
Tata m-a pus să-i fac o prezentare despre noul magazin pe care vrea să-l deschidă din Guadalajara. De fiecare dată când are nevoie de un plan de afaceri și o prezentare în Powerpoint, apelează la fiica de care nu-l interesează.
— Surioară, ești bine?
Fratele meu intră în cameră parcă speriat de reacția pe care urmează să o am, închide ușa în urma sa și rămâne în dreptul ei.
— Vino aici D. Nu sunt atât de supărată încât să te alerg prin toată casa și nici nu am dispoziția necesară în momentul ăsta, spun cu o urmă de amuzament în ton.
— Nu ai fi făcut asta oricum, se apropie de pat zâmbind slab în colțul gurii.
— Ai știut...constat din nou și las un oftat să-mi scape printre buze, de ce nu mi-ai spus? continui pe același ton supărat
— Pentru că tata m-a sunat chiar înainte să ajungi la club cu Xavier și n-am avut cum să te anunț.
— De ce trebuie să trăiesc viața de care mama a fugit atâția ani? întreb cu glas tremurat, lacrimile amenințând să-mi păteze chipul în orice moment.
— Pentru că familia Suarez nu are o fiică. Dacă aveau, mă sacrificam eu, surioară. Nu te-aș fi lăsat să treci prin asta, dacă aveam de ales.
— Dar avem de ales, tata are de ales. Mă face să trăiesc o viață mizerabilă doar ca să-i meargă lui afacerile bine. Nu așa se face, D. Dacă tata mă iubea, făcea tot posibilul să fiu fericită! mă revolt și închid laptopul lăsându-l pe noptieră.
— Cine spune că nu te iubesc, scumpo?
Vocea răgușită a tatei se aude din spatele fratelui meu. Ușa se deschide larg, acum având ocazia să-i văd costumul negru călcat impecabil, cămașa albă și cravata neagră. Arăta ca un om obișnuit de afaceri, nu ca un traficant de droguri.
— Hola, papá, mă apropii de el cuprinzându-i trupul în brațele mele.
— Hola, mi hija, buzele sale mi-au sărutat creștetul, în timp ce brațele m-au strâns la pieptul său.
— Te iubesc, Eve. Dar Alberto nu o să fie de acord niciodată cu ruperea legăturii dintre noi. M-am tot gândit la soluții de când am vorbit cu tine la telefon. Oftează și se depărtează puțin de mine, cât să mă privească în ochi. Nu vreau să te văd suferind ca mama ta așa că am luat o decizie, continuă serios.
— Ce decizie tată? întreabă Diego din spatele meu.
— Mâine vă logodiți, dar la câteva zile Cole va suferi un accident teribil în care își va pierde viața. Fără moștenitor, Alberto nu va avea de ales decât să continue afacerile cu mine pentru că tu vei prelua acțiunile lui Cole.
M-au șocat cuvintele sale, nu știam ce să-i spun. Are de gând să-l omoare pe Cole doar ca să fiu eu liberă și fericită? Oare tata vrea să-și spele din păcate făcând asta?
— Eve, o să fii liberă. Iar familia Suarez nu ne va mai deranja vreodată, dar am nevoie să mă ajuți cu ceva.
Eram sigură că e ceva la mijloc. Javier Martinez nu face niciodată ceva fără să aibă de câștigat din asta. Pufnesc și îmi dau ochii peste cap, rostind enervată:
— Poți să faci și tu ceva bun fără să te aștepți la ceva în schimb? Suntem copii tăi totuși.
— Scumpo, sunteți copii mei și tocmai d-aia vă cer vouă. E vorba de afacerea pe care o moșteniți, zice arătându-și dinții perfect albi printr-un zâmbet.
— Ce vrei să spui? se bagă Diego, ajungând în dreptul meu.
— Eve o să se joace cu mintea lui Kai Martin. Vreau să aflu ce vrea de la noi mai exact și de ce se dă pe lângă sora ta. Nu sunt sigur că intențiile sale sunt legate de Eve, vrea ceva mai mult.
— Vrei să fiu informatorul tău, calul troian, constat eu.
— Exact, scumpo. Amândoi vă veți împrieteni cu el, dar tu o să fii piesa cheie din joc.
Mâinile sale îmi cuprind umerii, ochii săi fixându-mă cu privirea și rugându-mă să accept.
— Surioară nu e nevoie să accepți dacă nu vr..
— Accept, îmi întrerup fratele câștigând un zâmbet mândru din partea tatei.
— Asta e fata mea!
Bineînțeles că e mândru de mine doar când știe că are de câștigat. Când eram mică, simțeam că tata mă iubește, dar de când am plecat alături de mama, mi-am schimbat părerea.
În toți acei ani în care am fost departe de el, nu m-a sunat niciodată. Diego era singurul cu care vorbeam, dar tata nici atunci nu întreba de mine. Când am ajuns înapoi în Columbia, era atât de nervos pe mine încât am crezut că o să-și omoare propriul copil.
Însă după prima supradoză, lucrurile s-au schimbat. Era atât de grijuliu cu mine, încât ai fi crezut că sunt o floare care se ofilește instant dacă nu are apă. Am aflat mai apoi că Javier Martinez, mereu urmărește doar înțelegerile care îi aduc lui beneficii, iar asta nu o să se schimbe niciodată.
— Încearcă să te comporți frumos cu el Eve. Știu că am zis să nu-l lași să se apropie prea mult, dar asta e singura variantă. Odihnește-te acum, ne vedem mâine, spune în timp ce se iese din cameră coborând în grabă scările.
— Nu era nevoie să accepți... mă mustrează fratele meu.
— Avea să mă bată la cap până acceptam circul ăsta, mă îndrept spre dulap de unde scot pijamalele și le arunc pe pat.
— Eve, cu Kai nu-i de joacă. Dacă miroase ceva te poate ucide, în orice moment, avertismentul său nu mă speria așa tare, eram antrenată să fac față situațiilor de genul ăsta.
— Nu mă arunc niciodată într-o situație pe care nu o pot controla, D.
Mai puțin situația asta, pentru că atracția pe care o simt față de Kai o să-mi aducă sfârșitul. Nici măcar drogurile n-au reușit ce o să reușească el.
— Dacă spui tu...doar ai grijă, ok? Zâmbesc slab și îl îmbrățișez strâns.
— O să fiu bine, frățioare. Nu-ți face griji.
Mințeam cu nerușinare, dar nu puteam să mai dau înapoi acum. Diego mi-a sărutat creștetul și a ieșit pe ușă fără să mă mai privească în ochi. E supărat pe tata și dezamăgit de mine, însă asta era singura soluție să aflăm ce vrea Kai cu adevărat.
***
Corsetul rochiei abia mă lăsa să respir, însă Amy, mama lui Cole, a insistat să-l strângă atât de tare. Cred că femeia asta vrea să mă omoare și nu știe cum. Imaginea fetei din oglindă nu-mi reflecta deloc personalitatea. Parcă Evelyn Martinez dispăruse complet fiind înlocuită de femeia din oglindă.
Părul îmi era împărțit în două, partea de sus fiind prinsă la spate cu o fundă neagră, iar partea de jos e lăsată liberă. Rochia de un albastru marin se mula perfect pe corpul meu, dar se vedea cu ochiul liber că abia respir în ea.
— Amy, nu putem să mai desfacem puțin corsetul ăsta? Simt că o să leșin, spun cu răsuflarea aproape tăiată.
— Scumpa mea, știi cum se spune: Baba suferă la frumusețe.
Zâmbește și îmi face semn să ieșim din cameră spre sala principală unde aveam să primesc invitații, ca mai apoi să mă logodesc cu coșmarul vieții mele,
Cobor cu grijă scările din marmură, la baza acestora fiind Diego care mă aștepta. I-am zâmbit, acesta întorcând gestul. I-am cuprins brațul și ne-am îndreptat spre intrare unde ne aștepta Cole.
— O să fie bine, Eve. Doar ignoră-i vorbele, îmi șoptește la ureche fratele meu.
— Ușor de zis, greu de făcut. Îmi vine să-i scot ochii ori de câte ori îl văd, spun printre dinți.
— Iubita mea! Cole mă strigă entuziasmat înainte să mă îmbrățișeze.
— Cole, spun impasibilă.
— Măcar prefă-te că mă iubești, Eve. Nu vrei ca lumea să-și pună întrebări.
Mi-am pus pe față cel mai fals zâmbet pe care puteam să-l mimez, Cole aprobând din cap. Capul său s-a apropiat atât de repede de mine, încât nu am realizat când buzele sale au ajuns peste ale mele.
Eram împietrită.
Mâna sa de pe talie m-a strâns mai tare, în semn să reacționez cumva pentru că lumea ne privea și credea că suntem un cuplu fericit. Asta am și făcut, mi-am mișcat buzele peste ale sale, dar simțeam cum starea de vomă începe să-și facă prezența.
Îi urăsc atingerile slinoase. Îi urăsc prezența. Îl urăsc pe el.
— Așa mai merge, amor.
Am avut intenția de a-mi da ochii peste cap, însă m-am rezumat la un zâmbet micuț. Mi-a cuprins mâna și m-a adus lângă tata care m-a îmbrățișat strâns.
— La mulți ani, scumpa mea.
— Mulțumesc, tată! Spun păstrând pe buze acel zâmbet forțat.
Probabil ar trebui să-mi lipesc buzele cu super glue în forma asta la cât aveam să zâmbesc în seara asta.
— Oh, dar ce primire călduroasă. E toată familia aici.
Vocea atât de cunoscută a lui Kai ajunge la urechile mele, provocându-mi fiori reci pe șira spinării. Tata s-a depărtat de mine, privirea mea fixându-se pe bărbatul din spatele său.
La naiba! Era îmbrăcat în Armani din cap până-n picioare, toate hainele fiind negre de parcă venise la înmormântare, dar Dumnezeule! Modul în care cămașa aia neagră se mula pe pectoralii săi și tatuajele care se vedeau datorită mânecilor suflecate până la coate, îmi tăiau respirația mai tare decât corsetul ăsta nenorocit.
— Tu ce dracului cauți aici? Cole aproape îi urlă în față, Kai aruncându-i o privire amuzată.
— E invitatul meu, Cole. Tratează-l cu respect, te rog frumos.
Intervine tata, făcându-l pe logodnicul meu să-și mărească ochii datorită șocului.
— Javier, știi măcar cine e? Spune încă șocat
— Te-a întrebat cineva ceva pe tine, Suarez? Tata ți-a spus clar, Kai este invitatul său. Primește invitații și taci.
Diego apare în spatele meu făcându-mă să tresar când îi aud vocea. Cole tace și îl lasă pe Kai să vină spre noi.
— Javier Martinez, în sfârșit ne cunoaștem, spune Kai având pe chip un zâmbet larg în timp ce-i strânge mâna tatălui meu.
— Kai Martin, e o onoare să te cunosc, tinere.
Tensiunea dintre ei era vizibilă și mă întrebam dacă aveau să facă ceva sau doar să se privească intens tot restul serii.
— Evelyn mi-a spus că dorești să discutăm, Kai sparge liniștea.
— Toate la timpul lor, Kai. Ne vedem peste câteva minute la bar.
Kai aprobă, iar tata pleacă de lângă noi. Privirea brunetului pică pe mine, iar respirația mi se taie. Ochii săi oceanici îmi analizau corpul cu atenție, dar când mi-a întâlnit ochii, îi puteam citi dorința din ei.
De când mi-am adus aminte sărutul dintre noi, am visat la buzele sale mai mult decât la păpușa pe care o voiam la opt ani. Și-a trecut limba peste buza de sus, apropiindu-se de mine, iar eu mi-am mișcat buza de jos.
— La mulți ani, Eve, spune sărutându-mi delicat mâna.
— Mulțumesc, Kai.
Vrea să mai spună ceva, dar privirea i se fixează pe cineva din spatele meu. Când îmi întorc capul îl văd pe tata făcându-i semn să vină la o masă.
— Ne vedem mai târziu, iar atunci am să-ți dau cadoul. Oh și scumpo?
— Ăm, da? spun nedumerită
— Nu-ți mai mușca buza în fața mea dacă nu-ți dorești să te sărut.
Șoptește trecând pe lângă mine și lăsându-mă singură cu un Cole nervos.
— Dacă se mai apropie de tine, pleacă de aici între patru scânduri, scuipă cuvintele făcându-mă să pufnesc.
— Cine ești tu mă rog? Batman? Suarez, fii serios. Nu ieși viu de aici dacă superi un traficant în orașul său, trec pe lângă el ajungând lângă masa cu pahare de șampanie și rusuflu ușurată.
***
După două ore în care am simțit că mor la intrarea aia, am avut nevoie de o pauză. Mă îndrept rapid spre baie cu intenția de a-mi desface puțin corsetul ca să respir normal câteva minute, înainte de logodnă.
Încerc să-l desfac, dar nenorocitul este mult prea strâns la spate și nu pot face nimic.
— La naiba! lovesc neputincioasă dulapul cu piciorul și aud un chicot mic dinspre ușă.
— Se pare că prințesa are nevoie de ajutor.
Kai intră în baia fetelor și încuie ușa după el. Drace! Nu o să iasă nimic bun din asta.
— Kai, asta e baia fetelor. Poți să ieși te rog? N-am nevoie de ajutorul tău.
Mint. Aveam nevoie de ajutorul său pentru că abia dacă mai respiram. Aveam să leșin curând datorită lipsei de aer.
Se apropie de mine ca o felină de prada sa și nici nu realizez când ajunge în fața mea și mă rotește, acum fiind cu spatele la el și fața la oglindă.
— N-am apucat să-ți spun asta, dar iubito, arăți mirific în seara asta. Aproape că nu puteam să-mi iau ochii de la tine când vorbeam cu tatăl tău.
Șoptește la urechea mea în timp ce mâinile sale se plimbă de pe șolduri pe talie. Respirația îmi era sacadată și nu din cauza corsetului, corpul îmi tremura și Oh Doamne! Oare simte cum tremură corpul meu sub atingerile sale?
La scurt timp, simt cum spatele îmi este eliberat și pot respira normal. Răsuflu ușurată, dar îi simt respirația caldă pe ceafa mea.
— Acum să-ți dau și cadoul, nu? întreabă zâmbind.
— Kai, nu era nevoie să-mi iei un cadou, protestez, dar vocea sa mă oprește din nou.
— Închide ochii, iubito.
Modul în care cuvântul ăla iese din gura sa mă lasă fără cuvinte. Oricât aș încerca să fac pe inabordabila cu Kai, nu-mi iese. Fac ce spune, închid ochii, iar imediat simt cum ceva rece se așează la gâtul meu.
— Poți să-i deschizi acum.
Șoapta sa se aude lângă urechea mea și îmi deschid ochii , ducându-mi mâna la gură de uimire. La gâtul meu era agățat cel mai frumos lănțișor pe care l-am văzut vreodată. Era mic și finuț, având atașată litera „E" de la numele meu, aceasta fiind încrustată cu diamante micuțe care strălucesc.
— Kai, este...
— Minunat ca tine, completează fraza și lăsându-mă fără cuvinte.
Voiam să-l sărut. Voiam să-i spun că e cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată, însă chiar înainte să deschid gura, vocea Elissei s-a auzit la ușă.
— Eve, ești bine? Logodna trebuie să înceapă, vino în sală.
— Imediat vin, strig la prietena mea și răsuflu ușurată când îi aud tocurile îndepărtându-se de baie. Strânge corsetul la loc, te rog. Trebuie să plec.
Surprinzător, mă ascultă și îl strânge, dar nu la fel de tare ca la început. De data asta putând să respir mai normal.
— Mulțumesc, acum trebuie să ple..
Vreau să plec, dar el e de altă părere pentru că sunt răscucită cu fața spre el, iar buzele sale se ciocnesc de ale mele provocând artificii în jurul nostru.
Maldita sea! Cât de mult mi-am dorit sărutul ăsta.
Îmi înfig degetele în părul său trăgând ușor de el, iar una din mâinile sale îmi cuprinde ceafa, adâncind sărutul. Când ne îndepărtăm, un zâmbet larg și pervers tronează pe fața lui.
— Asta o să fie ultima dată când mă mai săruți, Kai. Peste cincisprezece minute o să fiu logodită.
Sunt ultimele cuvinte pe care i le adresez înainte să ies grăbită pe ușa băii și să mă îndrept spre recepție.
Trebuie să stai departe de Kai Martin, înainte să fie prea târziu și să ajung îndrăgostită iremediabil de el.
Capitol necorectat.
Papá - Tată
Mi hija - Fata mea
Maldita sea - La naiba
Bună! Nu uitați să votați capitolul și să lăsați câte un comentariu măcar. (Le citesc pe toate chiar dacă nu răspund la ele mereu). Următorul capitol o să fie postat tot așa, când se vor strânge peste 115 sau chiar 120 dacă reușim. O zi frumoasă, dragilor! Vă pupăcesc! :*