—Perspectiva Melisei—
Se aude ușa și Mike trăncănește prin living.
–A trecut o zi de când îmi cer scuze încontinuu! Tot nu mă ierți?! Măcar redu-mi pedeapsa! Spune el cărând niște cărți la mine în living.
–Încă nu. Te mai chinui un pic. Nu uita că liftul e stricat. Deci trebuie să mi le aduci pe scări și să nu le scapi. Spun eu în timp ce mă uit pe lista de cărți.
–Cine s-a jucat oare la lift de a intrat în reparație o săptămână? Mike oftează. De ce ai comandat atâtea cărți?
–Eu..... Eu vreau să îi răspund dar Lorian vine și mă întrerupe.
–E un cadou de la mine pentru ea. Și nu puteam să chinui bietul om să le aducă pe scări până la etajul 10. A avut o idee bună cu pedeapsa. El zâmbește și mă face și pe mine să zâmbesc. Se pune pe canapea lângă mine.
–De unde ai avut tu atâția bani? E a 13-a oară când aduc pachete de cărți.
–Am împrumutat. Spune el mândru și cu zâmbetul pe buze.
Totuși sunt frați. Trebuia să aibă și Lorian un pic de gândire inconștientă. De ce băieții fac astfel de tâmpenii? De ce se împrumută pentru lucruri mult prea scumpe?
–Să ghicesc. De la Bridget Smail. Și eu îi sunt dator. Mike încearcă să-l tachineze dar nu prea îi iese bine.
–De la Ligia. Nu sunt atât de fraier ca tine să mă împrumut de la propria mea iubită ca să-i cumpăr, tot ei, un cadou pe care nu mi-l permit.
Spune el cu superioritate în glas. Scuze Mike dar Lorian te-a făcut la faza asta.
–Și mă rog, de când îi cumperi tu cadouri iubitei mele? Acum este gelos. O să fie interesant. Acum văd și eu ceva gelozie la omul ăsta.
–De când am aflat că iubitul ei este un tâmpit. De atunci. Lorian nu prea este drăguț cu Mike.
–Bine, asta nu e prea frumos, Lorian. Cereți scuze! Spun eu deranjată.
–Bine. Spune el tărăgănând cuvântul și dându-și ochii peste cap. Îmi pare rău că ți-am caracterizat iubitul!
–Lorian!!! Spun eu stupefiată de gândirea lui răutăcioasă.
–Bine, bine. Se uită către Mike și își drege glasul. Mike, îmi pare rău că te-am făcut tâmpit, prost, handicapat, dobitoc, nesuferit, bou, golan, leneș, idiot, porc, josnic, cretin, aiurit, afurisit. Cu toate că te-am făcut tâmpit, prost, handicapat, dobitoc, nesuferit, bou, golan, leneș, idiot, porc, josnic, cretin, aiurit, afurisit să știi că eu tot te iubesc, tâmpitule, prostule, handicapatule, dobitocule, nesuferitule, boule, golanule, leneșule, idiotule, porcule, josnicule, cretinule, aiuritule, afurisitule. Deci iartă-mă! Spune el numărând pe degete jignirele ca să nu-i scape vreo una.
–Te iert, mitocanule! Mike dă din cap fericit că are și el o dedicație pentru Lorian.
–Știam eu că mi-a scăpat ceva. Lorian e un pic frustrat că nu s-a gândit la asta.
Eu sunt uimită și șocată. Vai! Cum sunt frații ăștia?!
–Voi doi sunteți incredibili! Aleg să nu îmi mai bat capul cu ei și mă uit pe cărți. Lorian?! Unde le voi pune pe toate? De fapt oricum o să le iau cu mine atunci când o să plec, deci nu le mai car dincolo.
În acel moment Mike lasă jos o cutie și se uită la mine urât, încrucișându-și mâinile și făcând ochii mari.
–Ai, pe bune! Eu de la parter le-am cărat până la etajul 10 dar tu din living până în dormitor nu le cari?! Spune Mike revoltat.
–Uite câte titluri mișto sunt! Ligia și Selena examinează cărțile în timp ce desfac cutiile.
–Vampiri psihici. Mort de-a binelea, din seria Vampirii sudului. Minte-mă ca-n prima zi. Dedicație pentru Mike. Ligiei îi place foarte mult să îl tot tachineze pe Mike. Amantele trecutului și Colecționarul de despărțiri, altele perfecte pentru...
–Dar Domnișoara Ligia Șarpele și Scorpia care nu mai tace nu ai găsit?! De asemenea și lui Mike îi place să o enerveze.
–Roșu și negru ați găsit?! Sau Pe aripile vântului, La răscruce de vânturi....De la editura Polirom? Lorian îmi dezvăluie câteva titluri.
–Aaa!!! Mi-ai luat La răscruce de vânturi?! Roșu și negru?! Pe aripile vântului?! Nu pot să cred! De când mi le doream!! Dacă îmi zici că mi-ai luat și Jurnalele vampirilor, toate cărțile mă duc și eu cu Mike să le iau.
Mike și fetele au coborât ca să mai aducă și restul cutiilor. Nu îmi pasă de orice ar spune Lorian acum, în afară de faptul că mi-a luat jurnalele vampirilor.
–Nu pleci nicăieri! Avem un criminal în hotel și tu vrei să pleci să explorezi scările?! Lorian devine cam enervant și ocolește subiectul.
–Zi doar da sau nu. Mi-ai luat J.V. ?
–Da, ți-am luat J.V. Spune el dezamăgit și cu regret că mi-a spus. Dar vine și Look cu tine și Mike.
–Nu ești tu iubitul meu.
—Perspectiva lui Lorian—
Asta a durut. Mai ales că sunt topit mort după ea. Dar nu o las să vadă cât de mult m-a rănit. Camera e plină de cărți cartonate, necartonate, de la diverse edituri Bookzone, Leda Edge, Litera, Epica, Leda, Polirom, Rao, Curtea Veche, Adevărul... Tot felul de titluri O crimă anunțată, Shining, Fluturi, O aventură de-o noapte, Cartea gesturilor, Frumoasele adormite, Dracula, Orașul îngerilor căzuți, Moartea pe Nil, Cele șapte morți ale lui Evelyn HardCastle, Arta negocierii, Inteligență emoțională, Înțelepciunea psihopaților, Jocul lui Gerald... și tot felul de autori Agatha Christie, Stephen King, Bram Stoker, Irina Binder, Cassandra Clare, Kiera Aslog, Conan Arthur Doyle, Kevin Dutton, Colleen Hoover și alții.
Știu că va fi a mea. Mike a aflat că sunt îndrăgostit de ea. Sincer, nici el nu mai poate minți. El e îndrăgostit cu adevărat de Ligia. Pe Melisa o place ca pe o soră cu care să facă năzbâtii. Chiar de se sărută uneori cu ea, nu simte ceva deosebit. Nu o poate lăsa tocmai acum. Nu vrea să o rănească.
Ieri am dormit cu ea. Eu în pat cu ea iar restul pe jos în saci de dormit. Am avut prioritate în fața lui Mike. Ce mișto am făcut de el atunci! Am ținut-o în brațe. Bine, mormăia ea ceva de "ticălos", "laș" și "mir" pe acolo dar contează că și ei îi plăcea să fie în brațele mele. Oare ce o fi visat? Mi-a spus că nu își mai amintește atunci când am întrebat-o. Și eu prost! Abia după 4 ore m-am trezit să o întreb.
–Nici dacă mi-ar spune iubitul meu să fac ceva nu aș face, decât dacă vreau.
Mă excită când e așa încăpățânată. Îngerul acesta roșcat! Mă face să vreau mai tare să o sărut și să se izbească de perete cu spatele, să o domin dar să fiu și blând și să o fac să mă privească altfel decât ca pe un frate. Uneori mă privește așa dar știu că nu vrea să-l înșele pe Mike. Cred că o să fiu un nemernic mai târziu, în cursul zilei de azi, și cel mai mare egoist din lume dar o să se merite. Am un plan diabolic.
–Vin și eu atunci. Spun eu doar fiindcă nu am încredere că își poate purta singură de grijă.
Așa ceva nu am văzut în viața mea. Un copil mai îngâmfat, răsfățat, încăpățânat, alintat și orgolios decât acesta, nu am văzut. Cu toate astea țin mult la ea. Poate o și iubesc. Am petrecut multe momente care ne-au apropiat și l-am lovit până și pe Mike pentru că eram extrem de îngrijorat în privința ei. Regret mult că l-am lovit. Trebuia să mă anunțe imediat ce a aflat de Leonardo. La știri se vorbea despre părinții Melisei și despre faptul că toate averile îi sunt lăsate ei, iar tot în aceeași zi, bum! Vine un criminal însetat după bani și răzbunare, sânge și durerea altora, la noi în hotel.
Eu mă împiedic și cad pe scări câteva trepte. Mă simt lovit peste tot și mă tot învârt. Mă izbesc cu capul de o treaptă în timp ce cad dar mă opresc la picioarele cuiva. Doamne! Ce mă doare capul?!
–LORIAN!!! Ești bine, frate? Mike e îngrijorat și urcă să vină la mine. Lorian, Lorian! Ești bine?
Look vine și el la mine. Mă doare capul și mă simt amețit rău. Totul se învârte încă.
–Este bine! Nu are lovituri grave. Împiedicatule! Ne speri pe toți! Trebuie să mergi înapoi sus să te odihnești! Să se ducă și Melisa cu el! Hai, Melisa! Oricum căratul nu e pentru tine.
Mă alarmez dintr-odată și intervin repede.
–Ba da! Haide Look, nu o mai subestima! Poate căra cot la cot cu noi. E puternică.
Sper că am convins-o să nu facă ceva necugetat și să-i dovedească lui Look că se înșală. Dacă se încăpățânează să îi arate că poate căra și ea atunci nu o să mai vină cu mine în apartament. O vreau! Cu toate că efectul Karma mi-a venit de hac făra măcar să pun în aplicare planul meu. Cel puțin dacă tot am fost pedepsit cu căzutul pe scări măcar să și fac ce mi-am propus.
–Melișor! În calitate de iubit al tău îți spun că mai bine să ai grijă de Lorian. E mai important asta. Mai ales pentru mine. Nu vreau să i se facă rău sau să amețească și să nu fie cineva lângă el. Te rog frumos, Melav!
El îi sărută mâinile. Mereu îi spune așa când e ceva important. Oricât de tare mă doare corpul trebuie să intervin.
–EU I-AM DAT PORECLA ASTA! Nu mi-o mai furați. Nu e corect. Dau să mă ridic dar văd lumină verde spre negru apoi negru și .....
Mă trezesc după 5 secunde, cred, în brațele Melavului meu care plânge. Mă doare capul și mi-e somn și nu vreau altceva decât să fiu pe canapeaua din living.
–Lorian! Vocea ei mă face să tresar când o aud așa tristă. Merg cu tine dar te rog promite-mi că o să mă asculți. Cum am ajuns eu, în poziția în care să trebuiască să ascult de ea pentru binele meu? Să fii liniștit și să nu te mai agiți!
–Bine! Spun eu cu vocea stinsă. Vreau doar pe canapea. Mike mă ridică în timp ce Melisa se pune să mă sprijine și ea.
–Te duc și eu până la apartament. Le iau pe fete să ne ajute cu căratul. Nu te teme nu le voi pune în pericol.
Ajungem în apartamentul 55 iar eu sunt lăsat pe canapea, cu Melisa. Mike îmi spune să am grijă și să nu mă mai stresez. Fetele pleacă cu el iar eu rămân cu Melisa. Mă simt așa de rău. Mă dor mâinile îngrozitor dar e bine că am încercat pe cât posibil să îmi apăr capul.
–Unde ți-a zburat mintea de te-ai împiedicat?
–Sincer... la îngrijorări și regrete. Nu vreau să vorbesc despre asta.
Dacă primesc a doua șansă să apăr persoana dragă atunci acea șansă e legată de ea. Am mereu déjà-vu-uri că ce i s-a întâmplat mamei, i se poate întâmpla și Melisei, și asta mă îngrijorează. Mike știe asta și m-a enervat când nu m-a anunțat. Nu știam unde e Mel. Nu știam dacă e bine. Nu știam dacă a aflat. A promis că va avea grijă să nu mai trec prin asta. Știe cât de mult m-a afectat să nu pot face nimic să o salvez pe mama. Oricum nu puteam dar e greu să nu compar situațiade atunci cu cea de acum.
Ea mă ia în brațe după ce mă învelește cu o pătură. Îmi face atât de mult bine să fie în brațele mele. O mângâi pe spate și simt cum oboseala mă cuprinde.
–Melav, să nu pleci! Îmi faci bine! Pot să adorm un pic, te rog?!
–Sigur, Lorian! O să mă pun și eu să dorm, aici! Sper să-ți facă bine somnul.
—Perspectiva Melisei—
Lorian a adormit iar eu stau pe balcon cu iubitul meu și ne uităm la zăpada de afară. Este o zi frumoasă de bulgăreală și schiat. Nu prea știu cine o să mă mai ia la schi dar cred că aș putea să-mi manipulez iubitul. Mă uit la el, iar el are o expresie serioasă și tristă pe față. Oare la ce se gândește? Mereu când încercăm să avem o discuție mai serioasă eu sfârșesc plângând iar el ironizând situația. De ce trebuie tot timpul să nu putem discuta și noi fără să ne rănim reciproc?!
–La ce te gândești, Romeo?
Zic eu ironizându-l ca să nu îi mai dau motive să îmi spună că eu nu știu de glumă și că eu iau lucrurile mult prea în serios.
–Nu sunt sigur că am făcut cele mai bune alegeri cu privire la noi și la relația noastră. Cred că am greșit cu privire la a te alege pe tine drept iubita mea. Nu întotdeauna mă simt atras de tine, Mel. Nu vreau să te superi când îți spun asta.
El spune asta atât de ușor și fără greutate încât mă șochează mai mult asta decât ceea ce spune.
–Adică uneori regreți că ai ales să fim împreună?! Spun eu revenindu-mi din șocul legat de ușurința lui de a spune ceva care îmi rănește sentimentele.
–Nu știu cum să o spun într-un mod drăguț. Uneori mă simt neîmplinit și penibil când sunt cu tine. Nu vreau să ne despărțim, încă. Ești prea imatură uneori pentru mine și plângi ca o idioată când zic ceva mai realist. Te rog, nu îi spune lui Vladimir că am spus asta! Singurul tău atu puternic este el.
Ok, acum chiar m-am enervat. Cum de are tupeul să-l aducă în discuție pe Vladimir și să mă facă și idioată?!
–Ei, bine! Măcar el nu se comportă cu mine ca un mitocan. Și eu uneori mă întreb de ce am vrut să fiu împreună cu tine. Ești un dobitoc! Zic eu un pic nervoasă. Totul până la Vladimir.
–Aș vrea uneori să fi fost cu alta împreună. Alta care nu ar face atac de panică dacă eu aș înșela-o. Poate de aia nu te pot înșela? Nu sunt tocmai tipul fidel din câte îți poți da seama, dar nici un monstru care poate să te bage în spital cauzându-ți atacuri de panică sau mai știu eu ce legat de sentimentele tale puternice necontrolate.
Îmi vine să plâng de nervi când îl aud dar nu pot să îi dau satisfacție. Ce idioată crede el că sunt de aș ajunge în halul acela de la faptul că aș fi înșelată? Sunt mult mai puternică decât crede el!
–Ești doar un fraier cu un frate super drăguț care are mușchi mai mulți decât ai tu. Și neuroni.
–Ooo! Asta mi-a plăcut. Chiar m-a durut asta, ai fost super rea când mi-ai dat replica asta. Să spun drept ai dreptate. El a lucrat mai mult la sală și a acumulat mult mai multe cunoștințe despre orice decât mine. Dar tot doare când spui că el are mai mulți mușchi decât mine. Măcar asta era ceva ce mă reprezenta pe mine și îl umbrea pe el. Ei, bine! Dă-mi voie să îți intorc favorul și să spun că fra...
Nu îl las să termine căci eu îi dau una în piciorul drept și îl prind de hanorac izbindu-l de perete și privindu-l amenințător în timp ce îi strâng gaura hanoracului din jurul gâtului lui și mă uit amenințător în ochii lui.
Dacă îndrăznești să spui ceva de Vladimir îți jur că te las fără moștenitori!
Eu mă răstesc la el iar el înghite în sec și spune că nu mai zice nimic de el. Eu îl las jos și îmi scot o țigară din pachetul lui de țigări. Doamne ce m-am enervat?! Cum să aibă tupeul să îndrăznească să zică ceva de el?!
–Se pare că nu ești așa de neajutorată precum credeam. Oricum nu voiam să zic că e un fraier voiam să...
Nu a mai văzut cu ochiul stâng după ce eu i-am dat un pumn în ochii. El geme de durere.
–Ahh! Am zis că nu voiam să zic! El e indignat.
–De aia ți-am dat doar un pumn. Dacă mai zici ceva de el te arunc de pe balcon, Mike. Tu și când încerci să-ți ceri scuze aduci câte o remarcă usturătoare.
–Ok. Mă leg doar de tine. Ai dreptate. Am destul material pentru a face asta. Nu trebuie să mai caut. Ești o nebună cu dublă personalitate care când este Drama Queen, când este femeia din Kill Bill. Nu e de mirare...ăăă...ăăă...Oare ce vrea să spună?...Nu e de mirare că toată lumea e înfricoșată de Bridget Smail și le este milă de Melisa.
–Cum adică le este milă de mine? Încerc să-mi reprim lacrimile.
El îmi ia țigara din mână și o fumează el. Oricum nu îmi plăcea deloc. Voiam să mă calmez doar.
–Păi, draga mea iubită, să îți spun drept ești cam naivă, împiedicată, idioată uneori, faci cele mai proaste alegeri din lume și te văicărești o grămadă.
–Tu realizezi că zici despre tine că ești iubitul unei idioate, nu? Încerc eu să îl rănesc și eu la rândul meu. Asta te face și pe tine un idiot.
–Frate-miu îmi zice asta zilnic. Zi-mi ceva nou! Eu mă cunosc foarte bine spre deosebire de tine. Nu știu cum e la tine în cap cu două personalități dar pe exterior nu te descurci deloc. Sunt praf pe exterior?! Nu știu cum te suportă Lorian uneori. Suportă?! M-am ferit prima dată să îți spun asta dar poate din cauza asta a plecat și Vladimir. Pentru că ești greu de suportat. Nu a zis așa ceva! Nu are cum. Îmi pare rău dar e greu să trăiești cu tine. Vladimir cred că s-a săturat și nu vrea să recunoască. Chiar nu înțeleg de ce Lorian petrece timp o grămadă făcându-ți ție mofturile?! Încep să lăcrimez și să mă gândesc că nu a vrut să spună asta, că nu e adevărat. Credeam că îi place să stea cu mine! Poate e interesat să îi fii studiu de caz la facultate? Cee?! Sunt doar un proiect pentru el?! Nu îmi vine să cred că tipul ăla nici nu a început facultatea și deja se apucă de licență!
Ok! Acum am început să plâng. Nu pot să cred că se ia de mine în legătură cu asta?! Este un subiect sensibil pentru mine chestia cu dubla personalitate și mai ales cu Vladimir. Vladimir nu a plecat din cauza mea! Vladimir mă iubește! El chiar nu se gândește deloc la mine?! El se uită la mine și începe să ofteze.
–Melisa! Fii serioasă! Tu chiar bagi în seamă tot ce zic? Zice el oftând. El se apropie de mine dar eu îl resping.
–Pleacă de aici! Nu vreau să te mai văd! Ești un nesimțit fără inimă. Dacă tu nu iubești pe nimeni asta nu înseamnă că și restul sunt la fel.
Mă duc repede să-mi iau telefonul din cameră și plec jos la parter ca să pot vorbi cu Vladimir undeva unde nu mă deranjează nimeni. Mă duc la sala de jocuri din hotel și mă retrag pe o canapea într-un colț. Nu îmi vine să cred că s-a luat de mine în halul acesta?! Plâng de nu mai pot dar mă gândesc că trebuie să îl sun pe Vladimir așa că încerc să rezist. Nimeni nu știe cât de greu îmi este să fac față dublei personalități și el mă judecă că sunt un dezastru?! Vladimir e singurul care știe cum să mă ajute când îmi este greu în această privință. El îmi răspunde la telefon iar eu îi povestesc ce s-a întâmplat.
–Off! Melișorul meu drag! Trebuie totuși să îi mulțumesc că mi-a dat posibilitatea să îl bat fără că tu să te superi pe mine. Eu râd un pic. Nu știu cum de mă face să râd mereu. Îmi pare așa de rău, iubito! Nu trebuie să bagi în seamă tot ce zice dobitocul ăla. Nu e adevărat. Ți-am spus prea bine de ce am plecat eu. Am făcut o greșeală într-adevăr. Sincer, mor de dorul tău și te iubesc enorm. Știi foarte bine asta. Cât despre Lorian...nu l-am cunoscut pe Lorian dar din ce îmi zici tu despre el, el nu te-ar trata niciodată cum o face nesimțitul ăla de frate-su. Eu ți-am zis să te desparți de el. Nu înțeleg de ce mai ești cu el?! Până la urmă știu că ai pus ochii pe Lorian așa că nu te mai prostii și dă-mi dreptate când îți tot spun că aproape te stăpânești să nu salivezi după el! Zice el încercând să mă enerveze. Deodată nu mai plâng și încep să mă enervez un pic.
–Hei! Știu că spui asta doar din gelozie dar Lorian chiar îmi e că un frate care îmi e aproape atunci când sunt supărată și e foarte distractiv să știi. Și nu salivez după el. Nu mă mai tachina!
–Cum zici tu. Eu deja îmi fac cumpărăturile pentru a fi cavalerul vostru de onoare. Începe să râdă și eu râd deoarece nu mă pot abține. Sună mai bine doamna Vladimirescu Melisa Lavinia decât doamna Vladimirescu Melisa Lavinia. Deci nu mai aștepta să facă el primul pas și spune-i odată că îl iubești!
–Vladimir! Nu îl iubesc. Eu sunt cu Mike. Cu idiotul ăla.
Vladimir mă tot sâcăie la cap că eu aș fi îndrăgostită de Lorian. De câteva săptămâni mă tot bate la cap. De ce trebuia să îi spun eu, lui, că ador să stau în brațele lui Lorian și că odată când m-am trezit era să ne sărutăm de la distanța prea mică dintre buzele noastre?! Cine m-a pus să îi povestesc așa ceva?!
–Da, ai dreptate. Totuși trebuie să îți mulțumesc nu l-ai lăsat fără moștenitori ca să îl pot lăsa eu fără moștenitori. Eu iar râd simțindu-mă din ce în ce mai bine datorită glumelor lui. Deci singurul care o să mai poată să îți ofere copii o să fie Lorian deecii...Melisa și Lorian stau într-un copac și se giugiulesc. Zice el râzgăindu-se ca să mă irite pe mine.
–O să fiu cu Lorian atunci când și tu o să fii cu Ligia. Deci vezi că și eu am arme cu care să te atac, domnule Playboy al femeilor.
–Nu sunt Playboy. Cu toate că mulți m-ar vedea așa. Tu știi cel mai bine pe cine iubesc eu cel mai mult. Și nu o să o înșel niciodată. Chiar dacă ea mă înșeală.
–Tu ai ales să pleci de lângă mine. Atâta timp cât nu ești lângă mine pot face ce vreau. Dacă ești gelos atunci vino și revendică-ți statutul. Eu te primesc oricând. Zic eu într-un mod ispititor.
–Mă intrigi foarte tare. Așteaptă! Poate o să ai o surpriză odată și odată. Știi că te iubesc, micuțo! Sper că te-am mai ajutat să fii mai bine.
–Foarte mult! Mulțumesc mult! Și eu te iubesc, Mir! Să nu de-a dracu să îmi ratezi următoarea zi de naștere când voi face 18 ani că nu știu ce îți fac! Sper că ai intenții serioase cu privire la venirea ta la mine?
–Cele mai serioase! O să vin când nu o să te aștepți. Atât îți zic. Restul e surpriză. Promit că o să mă schimb și o să pot fi mult mai calm și nu o să mai plec de nebun de lângă tine din cauza nervilor mei pe care nu mi-i pot controla. Plus că Ligia face o treabă îngrozitoare cu privire la a te ține în siguranță.
–Dacă te iei și de ea speranța mea cu privire la tine o să ajungă să se sinucidă împreună cu șansele tale de vindecare împotriva schimbatului femeilor că pe șosete din cauza mea.
El râde și eu râd, apoi mai vorbim o oră după care mă pun să mă joc niște jocuri și să mă bucur de restul zilei. Să nu uit să îi dau mesaj lui Mike că nu mai sunt supărată așa tare pe el. Până la urmă știu că relația nu va dura deci de ce să fiu supărată în loc de a fi fericită pe chestiile pozitive din prezent. Vladimir are dreptate. Trebuie să nu mai bag în seamă tot ce zice un idiot