Adevăruri ascunse

Capitolul 22- Ziua gemenilor

—Perspectiva Melisei—

    Azi mă trezesc lângă Lorian și încep să ador că el e iubitul meu. Ieri l-am putut cunoaște mai bine decât atunci când era beat. Ligia se pare că e o prietenă cam deprimată, sau cel puțin e din cauză că s-a despărțit de Mike. Selena este o rozalie interesată de machiaje și pictură. Ieri de 16 ori m-a machiat. Am început să am ceva amintiri cu Vladimir dar nu vreau să stric plăcerea de a-l numi ucigaș de iepuri în loc de Vladimir. Recunosc că nu au fost multe și doar frânturi. Look e un doctor în devenire iar Mike...Mike e trist și el din cauza despărțirii.

—Neața îngeraș! Lorian se apleacă și mă cuprinde într-un sărut care îmi place dar care mă și jenează deoarece eu nu îmi amintesc de el. Cel mai frumos cadou de ziua mea este să mă trezesc cu tine lângă mine.

  Ce? Azi e ziua lui?! Mă simt atât de penibil că nu îmi amintesc de relația noastră. Poate aș fi fost genul care să impresionez printr-un cadou fabulos sau ceva? Acum sper că nu i-am stricat ziua prin faptul că puteam să o fac să fie și mai plăcută și specială de atât.

—Azi e ziua ta?

    Îl întreb eu stânjenită și speriată. Nu i-am luat nimic și nici nu îmi amintesc de noi așa că se pare că nu sunt o iubită bună.

—A mea și a lui Mike...răde stânjenit când se gândește la ceea ce i-au povestit ceilalți ieri că a făcut când era beat. Eu chiar îl crezusem când a spus că ziua lui Mike e pe 19 aprilie. Săracul Mike! I-am pregătit cadou, acum o lună, o mașină Jaguar. Sper să mă ierte că nu am fost cel mai exemplar frate atunci când am fost beat.

—Eu nu știu dacă am un cadou pentru tine. Nu îmi amintesc. Nici pentru Mike nu îmi amintesc. Deodată îmi aduc aminte de un sertar din camera asta și de o tabletă cu numele lui Mike din diamante făcut. Mă uit repede în sertar și o văd. Mamă! Nu îmi vine să cred! Îmi amintesc acum de cadoul lui Mike dar nu știu de cadoul tău! Îmi pare rău!

   Mă simt atât de penibil acum. Mă simt o persoană foarte egoistă și rea. Știu că nu e vina mea sau poate e...nici asta nu îmi amintesc...dar e oribilă senzația pe care o simt.

—Mi-ai luat un cadou să știi. Este o tablă de șah de colecție Game of Thrones. Ți-ai riscat viața ca să o obți pentru mine. De aia ai amnezie. Te-a lovit un urs în timp ce încercai să salvezi pe cineva.  Mi se derulează în cap secvența din cabana și încep să respir greu. Ți-ai amintit sau ce s-a întâmplat?

—Mi-am amintit ce am pățit, dar nu tot. Mă simt inutilă că nu îmi aduc aminte de viața mea.

—Nu te îngrijora! O să fie bine! Faci mari progrese, să știi. Ce-ai zice să mergem la sala de sport? Îmi place sportul și cred că și pe tine te-ar ajuta. Nu știu de ce am un sentiment de neliniște despre această idee dar cedez și accept.

      Înainte de a pleca găsesc în garderoba mea niște lentile mov și o perucă mov. Se pare că sunt fan lentile și peruci. Îmi iau un trening mișto mov cu flăcări roșii pe el și cu niște pietre lipite de el, îmi iau geanta Gucci și urc la Lorian în mașină. El e surprins  să mă vadă așa.

—Mel! Treningul ăsta nu îl poți lua așa. Off, trebuie să îți spun eu! Uite..

—Dacă nu îți place e ok, pot să mă duc să mă schimb...

    Cine a zis că ador că e iubitul meu?! Acum e și obsedat de cum mă îmbrac?! Ador treningul acesta. E foarte mișto! Totuși o să îi fac pe plac azi dar mâine dacă mai zice ceva o să mă iau la ceartă.

—Nu, stai, Mel! Nu e vorba de asta. Hainele tale de acolo sunt pentru 2 persoane. Ce?! Cum adică 2 persoane?! Credeam că sunt bogată și, când colo, aflu că trebuie să împart dulapul?!