Pov Taehyung
Mi-am deschis cu greutate ochii apoi am privit în jurul meu,era cert ca nu ma aflam în camera mea,însă habar nu am cum am ajuns în acest loc,și nici nu știam unde mai exact ma aflam,ultima data îmi amintesc ca ma întorceam acasă de la o alta repetiție,dacă stau bine sa ma gândesc în ultimul timp Zoe a insistat cam mult sa rămân peste program,m-am gândit ca e ceva necesar dar acum ca stau sa ma gândesc era ceva ciudat în toată treaba asta,ceva nu-mi plăcea în situația asta.
Mi-am închis din nou ochii în clipa în care am auzit ca ușa s-a deschis,am simțit cum salteaua s-a lăsat în clipa în care cel sau cea care a intrat s-a așezat pe marginea patului.
Am simțit mâna persoanei respective așezându-se pe obrazul meu,mâinile și picioarele îmi erau legate,nu o puteam îndepărta în niciun fel, era o atingere atat de rece,care a reușit să-mi ridice parul de pe mâini,m-am străduit cu greu sa nu tresar în clipa în care am simțit cum degetul sau mare se aseza pe buza mea de jos,apoi am auzit în sfârșit vocea celui care era în fața mea:
- Ah...
Păcat ca nu ai vrut sa fi al meu de buna voie...era o voce de bărbat asta e cert,din păcate era fix vocea singurului om pe care nu l-aș fi crezut vreodată în stare de asa ceva...Am simțit apoi cum s-a apropiat mai mult de mine, știam exact ce încearcă,însă nu am făcut acele cursuri de apărare chiar degeaba,mi-am deschis ochii și l-am lovit pe cel din fața mea cat de tare am putut cu ajutorul capului,iar acum băiatul din fața mea se afla pe podea,frecandu-și fruntea și scâncind de durere.
- Bogum!!
Ce naiba faci??!
Ai înnebunit??!Dezleaga-mă!!
Am spus nervos zbatându-mă privind catre cel de pe podea care încă se plângea de durere.
- Ce naiba credeai ca vreau să fac?!a spus acesta iritat însă nu-l mai credeam,am auzit foarte bine ce a spus adineauri,nu eram atat de fraier încât sa-l mai cred.
- Nu te preface nevinovat!!
Nu pot sa cred ca te-am crezut, ești la fel de nenorocit ca sora ta!!Avea dreptate Jungkook în privința t-
Am simțit palma brunetului așezându-se pe fața mea,apoi rasul sau înfundat a răsunat în întreaga camera.
- Atunci cred ca trebuia sa îți asculți iubitul Taehyungie!a spus acesta având același zâmbet in timp ce îmi analiza fața,am înghițit în sec privind catre chipul celui din fața mea,o lacrima mi-a curs gândind cât de fraier am putut sa fiu...si nu am ascultat niciodată ceea ce avea Jungkook să-mi spună...
- Ce...ce vrei de la mine...?
Am spus în clipa în care și-a îndepărtat palma,am privit fix în ochii celui din fața mea,știam exact ce voia...însă avea încă speranța că totul era doar în mintea mea,iar cele mai negre temeri ale mele nu se vor adeveri.
- Știi exact ce vreau Taehyung!
Mi-am mărit privirea,privind cu groaza catre cel de deasupra mea,acesta zâmbind în continuare asemeni unui maniac.
- Te rog...nu...nu o face...
Am spus având glasul tremurat iar în clipa aceea Bogum și-a apropiat mai mult fața de a mea, însă fix în clipa în care a vrut sa își lipească buzele de ale mele mi-am îndepărtat privirea și mi-am închis strâns ochii.
- Nu contează dacă nu ma privești Taehyung,oricum vei fi al meu!Ai crezut ca poți face pe arogantul la nesfârșit?!Am avut pe oricine am vrut,cu ce ești tu mai special fața de alții??!
Crezi ca ma poți indeparta la nesfârșit,crezi ca ești de neatins, un zeu sau cine te crezi să mă respingi pe mine??!De ce el și nu eu??Cu ce e atat de deosebit Jungkook??!
Am început sa ma mișc încercând sa-l îndepărtez,însă în clipa următoare am simțit cum palma sa,s-a lipit de obrazul meu iar mâna s-a mi-a prins gatul și mi-a izbit cu putere capul de tăblia patului,forțându-ma sa-l privesc.
- Care parte din ești al meu acum nu o înțelegi?!a spus acesta nervos în timp ce îmi strangea în continuare gatul, i-am evitat în continuare privirea încercând în zadar sa scap din strânsoarea sa,simțeam cum lacrimile mi s-au format în coltul ochilor și respirația îmi era tot mai lenta,unde ești Jungkook...te rog vino cat mai repede,nu știu cât mai pot rezista....
- Eu...nu...o...să...fiu....niciodată...
niciodată...al tău....am spus cu greutate simțind cum mâna sa se încordează în jurul gatului meu.
- La naiba...cum poți fi asa arogant chiar și acum?!a spus acesta cu dispreț în timp ce încă îmi studia chipul,iar în clipa în care a încercat sa se apropie din nou de fața mea,l-am scuipat în fața,făcându-l astfel să-mi elibereze gatul.
Am auzit la scurt timp rasul sau de psihopat în timp ce l-am văzut ca își ștergea fața,am zâmbit mulțumit,dacă el credea ca îi voi permite să mă atingă atunci se înseala!Însă mă tem ca dacă nu găsesc repede o soluție sau dacă Jungkook nu va veni miraculos aici,atunci nu voi mai avea cum sa îl țin la distanta...
- Oau!
Jur ca ma surprinzi din ce în ce mai tare,asa mult îl iubești pe tocilarul ala?!a spus acesta disprețuitor în timp ce se apropia de coșul de gunoi din camera.
- Să nu mai îndrăznești în viața ta sa spui ceva rău de iubitul meu,psihopatule!!am spus cu furie încă încercând sa îmi eliberez mâinile și picioarele.
Fața celui din fața mea s-a schimbat radical însă fix în clipa în care se apropia din nou de patul meu,de la parter s-a auzit un zgomot iar în clipa următoare Bogum a ieșit nervos din camera.
Am privit în camera rapid încercând sa găsesc ceva ascuțit cu care sa-mi pot elibera mâinile,am coborât din pat cu greutate apoi am început sa ma târăsc până la biroul din fața ferestrei,însă fix în clipa următoare în camera și-a făcut apariția Zoe.
- Tu!!
Tu nenor-
Am încercat sa spun însă în clipa următoare am văzut foarfeca din mâna sa,am încercat sa ma îndepărtez de locul în care ma aflam,cât mai departe de ea,însă in clipa următoare ceea ce am auzit din partea sa m-a șocat la fel de mult ca întâmplarea de adineauri.
- Ești...b-bine Tae...hyung?
A spus aceasta cu vocea tremurânda pe semne ca îi era frica,am clipit de câteva ori fără sa îmi vina sa cred ca cea din fața mea e chiar Zoe.
- Nu te preface inocenta!!
Tu si maniacul de fratele tău ați pus asta la cale!!am spus răspicat privind catre cea din fața mea,pe cine credea ea ca păcălește?
- Sunt aici sa te ajut Taehyung!
Fratele meu a mers mult prea departe...acum am realizat asta, fiindcă deși te iubesc,nu te pot forța să fii al meu,fratele meu însă face asta doar din răzbunare însă...fiindcă l-ai refuzat în trecut,chiar și pe mine a fost nervos atunci când a aflat ca tu ești iubitul meu....
Am clipit des fără sa îmi vina sa cred ceea ce aud,îmi era greu sa cred ca era aceasi Zoe care a încercat sa ma despartă de Jungkook.
- Nu te cred!!
Ești exact ca fratele tău!!
Pe cine crezi ca păcălești?!
Zilele trecute chiar tu încercai sa ma desparți de Jungkook!!am spus aspru,simțeam ca o iau razna dacă mai trebuia mult sa rămân aici.
- Nu contează dacă ma crezi sau nu!!Nu avem prea mult timp asa ca,lasă-mă să te dezleg pana vine fratele meu,asta dacă vrei sa pleci de aici!!a spus aceasta la fel de răspicat ca mine apoi a început sa îmi dezlege mâinile, iar după ce mi-a eliberat atat picioarele cat și mâinile,a spus:
- Poftim!
Folosește acest telefon să-l contactezi pe Jungkook!!
Te voi ajuta sa ieși din vila fără sa fi văzut de vreun paznic,apoi sfatul meu este sa o iei prin pădure pana ce ajungi la cel mai apropiat drum!!Voi încerca să îl distrag pe fratele meu,succes Taehyung!
Am zâmbit apoi am spus un mulțumesc nesigur,eram atat de agitat încât îmi simțeam inima pulsând cu putere.
- Vino!
A spus Zoe apoi m-a prins de mana și m-a condus către intrarea din spate a vilei.
- Așteaptă puțin aici pana distrag cei doi paznici din fața porții...a spus acesta șoptit,apoi după ce le-a spus ceva celor doi mi-a făcut semn cu mana sa ma apropii.
- Multumesc pentru ajutor Zoe...am spus sincer privind-o,nu puteam crede ca voi ajunge vreodată să-i fiu recunoscător fix ei.
- Ai grija Taehyung,bine?
a spus aceasta vizibil speriata, sper ca nu va avea probleme din vina mea.
Și...îmi pare rău pentru cum m-am comportat...a completat acesta,timid,am zâmbit apoi am îmbrățișat-o și am spus:
- Te-am iertat...
Am spus câștigând din partea sa un zâmbet.
- Bine,Bine!
Acum du-te Taehyung,și ai grija da?a spus din nou aceasta în timp ce privea cum ma apropiam de pădurea din fața mea.
Pov Jungkook
L-am sunat pe Taehyung fără încetare încă de dimineață,i-am lăsat nenumărate mesaje,ba chiar am întrebat în toate locurile pe care știam ca le frecventează,însă nu era nicăieri,sper din suflet ca nu i s-a întâmplat ceva,dat fiind ca nimic nu ajungea la el și nu se afla nici macar acasă,ma plimbam neliniștit prin camera,oare sa încerc din nou să-l caut cu mașina prin cartier?Nu,nu asta era inutil,am făcut deja asta, singurul lucru care rămânea de făcut era sa raportez asta la politie!
Mi-am prins din nou geaca din cuier,însă fix în clipa în care voiam sa ies pe ușa telefonul mi-a sunat,am privit numărul necunoscut câteva secunde apoi mi-am îndreptat telefonul catre ureche,picioarele aproape ca mi-au cedat însă în clipa în care am auzit vocea agitata de la celalalt capăt...
- Jungkook...a-ajută-mă te rog!!
B-bogum m-a...m-a rapit...s-sunt într-o pa...pădure...am...am...
încercat sa...sa fug...însă m-a prins din ur...ma...Jungkook...nu nu știu unde...unde ma aflu...e atat de..de întuneric aici...mi-e...
mi-e atat de frica...Jungkook...
- Iubire...
Calmează-te și pornește locația telefonul,voi veni imediat,m-ai auzit?!Te rog să ramai calm,bine?!
- Bi-bine...
O...o...por-
Vine Jungkook!!Vine înapoi,îi aud pașii...te rog vino rep-
- Taehyung!!TAEHYUNG??!
IUBIRE MĂ AUZI??!mi-am trecut frustrat mâna prin par,apoi mi-am luat repede geaca din cuier și am pornit catre cea mai apropiata secție de politie,te rog rezista iubirea mea,voi fi imediat acolo...
Am intrat alergând în stația de politie,apoi am intrat în prima secție,am explicat încă agitat situația,iar după câteva momente polițiști au reușit în sfârșit sa afle locația de pe care s-a emis ultimul apel.
- Va rugam sa stați liniștiți!
O sa trimitem un echipaj în cel mai scurt timp po-
- Cel mai scurt timp??!
Iubitul meu a fost răpit iar dumneavoastră spuneți totul atat de calm??!Cum naiba sa rămân calm când maniacul acela i-ar putea face rău!!!am strigat către polițistul din fața mea,un oftat s-a făcut auzit,mai apoi l-am auzit pe acesta din nou:
- Domnule,nu avem destui oameni disponibili,va rog sa rămâneți calm și sa așteptați intervenția no-
Domnule!!Domnule unde mergeți,am spus sa așteptați!!
Am ieșit la fel de repede auzind în urma mea vocea acelui polițist,însă nu-mi pasa,nu avem de gând sa aștept pana când vor acționa ei,ar putea fi prea târziu pentru Taehyung atunci!!
Am urcat în mașina mea și am pornit cu viteaza catre pădurea pe care au identificat-o polițiștii, am lăsat mașina la intrare în aceasta,apoi am început sa alerg prin pădure căutând prin semi- întunericul deja instalat,singura lumina provenind de la lanterna telefonului,am cautat mai bine de jumătate de ora pana când într-un final am dat peste o cabana în mijlocul pădurii,m-am apropiat de aceasta,era luminata pe semne ca mai mult ca sigur era cineva înăuntru;iar în clipa în care am auzit strigatele lui Taehyung,sângele mi-a pulsat în vene,am împins cu putere ușa cabanei cu piciorul,am privit șocat la scena din fața mea,
Bogum era deasupra lui Taehyung care plângea și încerca să se elibereze din strânsoarea sa.
- Tu nenorocitule!!!
CUM ÎNDRAZNESTI??!!am spus nervos printre dinți apoi l-am ridicat cu toata forța pe Bogum de deasupra lui Taehyung,am început să-l lovesc cu toata forța peste fața,fără sa-l las nicio clipa sa riposteze,nu mai vedeam nimic în jurul meu,pe podea era deja împrăștiat sângele nemernicului din fața mea,îl loveam în continuare deși era deja inconștient.
- Jungkook!!
Jungkook oprește-te,o sa îl omori!!!am auzit pentru prima data vocea lui Taehyung,era speriat însă în niciun caz nu voiam sa ma opresc,asta era exact ce merita.
- Jungkook te rog!!
Oprește-te!!!a spus din nou acesta iar în clipa următoare am simțit mâinile sale de-a lungul taliei mele,abia atunci am realizat ceea ce urma sa fac...
l-am lăsat pe Bogum,privind catre fata sa care era plina de sânge,apoi am privit speriat catre cel care ma ținea speriat de talie,m-am întors și l-am cuprins într-o îmbrățișare,în clipa aceea Taehyung a început sa plângă zgomotos în timp ce încă mă ținea în brate.
- Gata...gata Iubire sunt aici acum,da?El...el nu-ți mai poate face r...am încercat sa spun însă în clipa în care am privit catre Taehyung am înghețat,locul în care se afla era...era plin de sânge...am...am...ajuns prea târziu...
L-am ridicat în brațele ieșind cu viteaza pe ușa,în clipa aceea am văzut mașinile de politie oprind în fața noastră,eram atat de nervos încă am strigat din nou catre aceștia,apoi le-am arătat catre cabana în care se afla Bogum,doi polițiști au intrat cu viteaza și l-au prins pe Bogum, scotandu-l afara din cabana.
Am rasuflat usurat gândind ca va primi ce merita apoi am intrat într-o mașină de politie și am pornit îndată catre spital, Taehyung nu era bine...el...el respira atat de greu...și...si îmi strangea cu putere cămașa care era acum plina de sânge...
Am intrat rapid în spital și l-am așezat pe Taehyung pe o targa, doua asistente au intrat cu acesta într-un salon,priveam pierdut catre targa care se îndepărta,un doctor a intrat cu viteaza în sala,am privit pierdut; neputincios la întreaga situație...
Dacă as fi venit mai repede asta nu s-ar fi întâmplat...
La circa o jumătate de ora după, pe holul pe care așteptam și-au făcut apariția părinții mei împreună cu Maia;cel mai probabil ea le-a spus ceea ce se întâmplase,fiindcă din nou nu am reușit sa vorbesc cu aceștia despre Taehyung...
- Fiule ce s-a întâmplat??!
Ești...ești bine?Cum e Taehyung?
A spus mama cu glasul tremurat, m-am apropiat de aceasta și am cuprins-o într-o îmbrățișare,apoi am izbucnit în plâns și i-am povestit toata întâmplarea.
Am așteptat întreaga seara pe holul spitalului,încă nu aveam nicio veste de la Taehyung,însă speram ca o sa fie bine...
- E vina mea Maia...
Dacă...as fi ajuns mai repede...
Am spus cu glasul plin de amărăciune,acoperindu-mi fața cu mâinile.
- Nu-i vina ta Jungkook...
Ai...ai făcut tot ce ai putut,el o sa fie bine,o sa vezi...
- Dar dacă i se întâmplă ceva Maia?!Cum m-as putea ierta pentru asta...cum as putea trai eu fără...fără el...
Am spus apoi am izbucnit din nou în plas,Maia m-a tras în brațele sale,iar la câteva momente după,doctorul a ieșit din sala.
- Domnule doctor!
Cum se simte?am spus agitat privind catre acesta.
- Am reușit sa stabilizăm starea pacientului,a răspuns acesta făcând ca fiecare dintre noi sa răsufle ușurat.
- Îl...îl pot vedea?
Am întrebat plin de speranța.
- Din păcate nu puteți...
I-am administrat pacientului un calmant,a suferit un soc puternic în urma violului,din păcate a pierdut mult sânge,va fi ținut sub observație întreaga seara.
Am privit catre salon,chiar dacă nu-l puteam vedea ma bucura sa știu ca era mai bine,voiam sa-i fiu alături însă știam ca asa e cel mai bine pentru moment...
Ziua următoare a venit destul de repede,defapt întreaga seara m-am gândit la Taehyung deci nu am putut sa dorm prea mult, am ieșit cu viteaza din casa apoi am pormit direct către spital...
Îmi doream extrem de mult sa-l vad,sper ca și el va fi de acord...
- Bună ziua...
As dori sa-l vad pe Kim Taehyung,am spus la intrarea în spital.
- A fost astăzi mutat într-un alt salon,etajul doi sala 45.
A răspuns doamna din fața mea, iar în clipa următoare am pornit rapid către al doilea etaj,dacă a fost transferat într-un alt salon înseamnă că se simțea mult mai bine!!
Am deschis,trăgând aer în piept, făcându-mi curaj,ușa salonului în care se afla,imediat ce am primit aprobarea.
- Jungkook...
M-am apropiat timid de patul lui Taehyung;însă în clipa în care am încercat să-i ating obrazul l-am văzut tresarind speriat și inchizându-și ochii cu putere, am observat ca tremura,însă în clipa în care am vrut să îi ating mâna pentru a-l calma l-am auzit strigând cu putere:
- NU!!
NU MĂ ATINGE!!
A spus acesta în timp ce își acoperea urechile,a început sa se miște agitat în pat având ochii închiși și continuând sa strige catre mine,m-am apropiat încet de el încercând sa îl calmez însă în clipa în care am observat cât de tare tremura mi-am tras rapid mâna și am chemat imediat o asistenta,mi-am dat seama ca avea un atac de panica...
Asistenta a intrat în fuga și i-a administrat un calmant,m-am așezat pe scaunul din fața patului sau,privind catre cel care acum era mult mai calm, asistenta a privit trista catre mine observând ca am lacrimi în ochi,apoi a spus cu greutate:
- Poate ar fi mai bine sa reveniți mai târziu...a spus acesta,am incuvitat din cap încă absent, priveam în gol,însă în clipa următoare m-am ridicat și m-am apropiat de ușa,când am ieșit pe hol m-am ținut de peretele din dreptul meu,simțind cum picioarele îmi cedeza...nu știam ce ar trebui sa fac în continuare.. am început sa plang cu putere, încă șocat de privirea goala a lui Taehyung...