- Jungkook!
Am trântit uşa cu putere în spatele meu şi am alergat în sufragerie cu inima bubuindu-mi în piept. Soţul meu mă privea absolut nevinovat, în timp ce fiul nostru îi atârnă între mâini.
- Ți-ai pierdut minţile?
Am aruncat geanta şi cărţile pe unul dintre fotolii şi l-am luat pe pitic în braţele mele cu grijă.
-Ce naiba e cu tine?
L-am lovit peste umăr, privindu-l foarte furioasă, în timp ce soţul meu se abţine cu greu să nu izbucnească în râs.
- A început să sughiţe.
M-am uitat la micul brunet de la pieptul meu, în timp ce mă priveşte cu ochii lui negri mari şi jucăuşi. Degetele lui mi-au prins o şuviţă de păr și a început să tragă de ea și să gângurească.
Mi-am dat ochii peste cap şi m-am îndreptat spre bucătărie, simţindu-l pe Jungkook în spatele meu.
-Uneori mă determini să renunţ la facultate şi să...
Cuvintele mele au pierit în momentul în care am ajuns în bucătăria mea imensă şi complet dezastruoasă.
- Am reuşit să îl hrănesc, a spus mândru de el.
Gura mea a rămas deschisă în faţa imaginii din faţa ochilor mei, demne de un film horror. Jungkook
s-a sprijinit cu umărul de perete, cu un zâmbet uriaş, fiind foarte mândru de el.
Pe insula din mijlocul camerei erau numai resturi de morcovi, de la frunze, la coji şi până la bucăţi imense şi butucănoase.
Blenderul de lângă frigider era murdar rău. Probabil o să trebuiască să îmi cumpăr altul. Pereţii din jurul aparatului erau la fel de murdari şi nu îmi venea să cred că trebuie să zugrăvesc din nou bucătăria, a doua oară luna aceasta.
Am tras aer adânc în piept și am păşit în mijlocul dezastrului, încercând să nu urlu la ticălos.
Voiam să îl las pe J. C. pe scaunul său înalt, dar observ că e la fel de murdar ca și restul încăperii.
Mi-am închis ochii pentru a încerca să mă controlez şi am numărat până la zece.
Nu pot să îl las să scape atât de uşor, şi cu zâmbetul lui idiot şi enervant pe deasupra.
- Jungkook , eu mă duc sus să îl schimb pe J. C. În timpul acesta tu o să faci curat aici, i-am spus calmă. Dacă nu faci asta, îţi jur că o să te arunc de la etajul cincisprezece şi o să aterizezi exact în lacul cu rate din Central Park.
Am trecut pe lângă soţul meu, pe care am reuşit să îl şochez, şi am urcat treptele de lemn.
Oare sunt prea dură cu el? Sigur că nu. Cel puţin de două ori pe săptămână mă face să regret că ne-am mutat aici. Slujba lui la Ashford Global nu îl ţine prea mult departe de casă și sunt convinsă că nemernicul a reuşit să îl convingă pe Ethan Wright să îi facă un program special. Partea bună e că micuţul nostru are momente speciale cu tatăl lui.
Am deschis uşa şi am intrat în camera fiului meu. E o copie perfectă a încăperii de acasă ; mi-a trebuit mult timp şi răbdare să o fac să arate aşa. Şi mult ajutor din partea trio-ului dinamită. Acum înţeleg cum a reuşit Lisa să se înţeleagă cu Eva, Emily şi Sophia. Toate patru sunt complet sărite de pe fix, adorabile şi de neînlocuit.
L-am lăsat pe micul brunet pe masa de schimbat şi am scos din dulapul lui haine curate. J. C. continuă să gângurească şi să zâmbească, iar eu nu am putut să nu zâmbesc la rândul meu şi să simt cum întreaga mea furie începe să dispară. Uneori mi-aş dori să nu crească niciodată şi să rămână un bebeluş toată viaţa.
- În curând o să faci front comun cu tatăl tău şi o să îmi daţi mari bătăi de cap.
Răspunsul fiului meu a fost un chicotit acut care m-a făcut să râd cu poftă. Am reuşit să îi îndepărtez hainele murdare şi să le arunc direct în coş.
L-am ridicat în picioare pe măsuţa lui şi l-am ţinut de mânuţe, mişcându-l uşor. Piticul a început să dea din fund și să râdă. O să rupă multe inimi când o să crească, exact ca şi tatăl lui.
Nu îmi vine să cred că a trecut atât de repede un an de când am venit aici și de când visul meu a început.
-în trecut-
-Ce o să mă fac singură?
Am zâmbit şi mi-am pus câteva pulovere în valiza de pe pat, aruncându-i o privire rapidă cumnatei mele.
- Adică o să rămân singură cu doi părinţi care o să plângă în fiecare zi după nepotul lor şi probabil o să se mute în camera lui şi un frate geamăn care o să mă chinuie pe mine.
-Poţi oricând să te împrieteneşti cu Nora.
Şi-a trecut o mână prin păr şi a continuat să se plimbe prin dormitorul meu.
- E prea ocupată.
Am început să râd. Mi-am luat pantalonii din sertar şi m-am apropiat de valiză.
- Aici poţi să dai vina pe Juho.
Blonda şi-a dat ochii peste cap şi a oftat exasperată.
L-am văzut pe prietenul meu prin deschizătura uşii şi am dezaprobat dând din cap.
I-am făcut un semn rapid lui Lisa, iar ea a zâmbit ca o mică împielițată се е.
- Nu înţeleg de ce nu o lasă în pace, a spus cu un oftat teatral. Oricum nu are nicio şansă cu ea. E frumoasă, deşteaptă, mult mai bogată decât el şi el se comportă ca un nemernic imbecil de fiecare dată când e în preajma ei.
Am aruncat o privire rapidă spre uşă şi am văzut pumnul lui Juho strângându-se.
-În plus, Nora mi-a spus că noul nostru şerif chipeș îi dă târcoale și are de gând să îi accepte una dintre invitaţii.
Paşii puternici ai lui Juho s-au auzit pe podeaua de lemn, iar eu şi Lisa ne-am apropiat de geam. L-am văzut pe blond ieşind furtunos din casă şi îndreptându-se spre maşina lui puternică şi luxoasă.
-Crezi că o să se ducă după ea?
Lisa a început să râdă şi s-a sprijinit cu umărul de pervazul geamului.
-E prea devreme. Sunt sigură că o să îi facă o vizită la spital, o să flirteze cu una din asistente, o să o enerveze, iar apoi o să se strângă de gât reciproc.
-O să avem mult de furcă cu ei doi.
-Poţi să o mai spui odată, a adăugat cu un oftat prelung.
-în prezent-
J. C. s-a oprit brusc și a căscat puternic, în timp ce ochii lui începeau să fie din ce în ce mai somnoroşi. Probabil tatăl lui îl oboseşte destul de tare, dar nu pot spune că mă plâng.
Am zâmbit şi l-am luat în braţe, începând să îl leagăn la pieptul meu, şoptindu-i cântecul său preferat. Privindu-l atât de liniştit în braţele mele, îmi vine greu să cred că are personalitatea puternică și vulcanică a tatălui său. Şi probabil puţin din cea a bunicilor săi.
L-am aşezat pe micuţ în pătuţul său şi l-am învelit cu păturica lui cu răţuşte pe care o iubeşte enorm. Am început să păşesc cu grijă pe podea și m-am strecurat pe uşă fără să îl mai trezesc.
Am coborât treptele mergând în bucătărie, unde
l-am găsit pe soţul meu mormăind. Insula a fost curăţată, iar acum Jungkook încerca să scoată petele de morcov de pe peretele alb.
-Dacă stau mai mult la serviciu, nu e mulţumită.
Mi-am muşcat buza de jos ca să nu încep să râd şi mi-am pus mâinile în sân, reușind să mă sprijin cu umărul de tocul de lemn.
- Dacă stau prea mult acasă, îi distrug casa şi iar e nemulţumită.
Mişcările lui erau destul de încete şi plictisite, şi e mai mult decât evident că o face doar de dragul meu.
-Mai bine stăteam în Austin şi făceam o duzină de copii.
- Încă avem timp.
S-a întors cu faţa la mine cu o atitudine ursuză și morocănoasă. A aruncat buretele în chiuvetă şi s-a spălat pe mâini.
-Sigur, şi apoi să îmi reproşezi că nu te-am lăsat să ai cariera ta de vis.
Am tras aer în piept și m-am apropiat de soţul meu. I-am prins una dintre mâinile imense în a mea şi l-am tras după mine în sufragerie.
L-am împins pe canapea și m-am aşezat în braţele lui, în timp ce brunetul continuă să mă privească supărat.
- Te iubesc!
S-a uitat în ochii mei pentru câteva secunde, apoi a oftat adânc înainte de a-mi prinde buzele într-un sărut. Palma sa caldă s-a oprit pe ceafa mea, apropiindu-mi chipul mai mult de al său. Mâna lui liberă a început să urce pe picior, lăsând fiori în urma atingerilor.
Am nevoie de un astfel de moment. Ultimele săptămâni au fost destul de haotice pentru amândoi. A trebuit să ne împărţim între fiul nostru şi şcoală sau slujbă, fără să mai avem timp pentru noi doi.
Nu aş vrea ca între noi să se formeze o prăpastie şi să ne îndepărtăm unul de celălalt.
- Eşti fericit?
Întrebarea mea l-a luat prin surprindere şi i-am văzut sprâncenele ridicându-se şi ajungând foarte aproape de baza părului.
-Sunt foarte fericit, m-a asigurat. De unde vine întrebarea asta?
Am tras aer în piept şi am început să mă joc în părul lui des.
- În ultimul timp ne-am cam distanţat unul de celălalt.
Bărbatul a zâmbit, iar mâna lui obraznică s-a strecurat sub fusta mea, atingându-mi pielea de pe fese.
-Iar eu credeam că aseară am fost mai apropiați decât niciodată. La fel am crezut și cu o noapte în urmă şi săptămâna trecută și...
I-am pus un deget pe buze şi am zâmbit.
-Nu la asta m-am referit. Nu am mai ieşit la un film, la o cină romantică sau chiar la o plimbare, doar noi doi.
Jungkook a tras aer în piept și m-a aşezat mai bine în braţele lui.
- Ştiu asta şi îmi pare rău, a spus cu un oftat. Dar să nu crezi nicio secundă că nu sunt fericit alături de tine, Hellya. Tu ești totul pentru mine.
Am zâmbit, în timp ce soţul meu îmi săruta mâna. Ochii lui mă priveau cu iubire. Inima mea tresare de fericire de fiecare dată când întâlnesc această privire în ochii lui. Nu am crezut niciodată că o să trăiesc această clipă, în braţele lui, înconjurată de iubirea sa.
Rivalitatea dintre noi a fost îndepărtată de iubire și de fericirea care ne înconjoară. Trebuie să fiu sinceră și să spun că rivalitatea noastră ne-a condimentat iubirea şi a ţinut monotonia la distanţă, pentru o perioadă bună de timp.
Viaţa mi-a arătat că are un mod foarte ciudat de a mă face fericită. A trebuit să cunosc partea urâtă a copilăriei alături de mama mea naturală, apoi a venit Anne în viaţa mea pentru a compensa fiecare lacrimă și moment de durere. Și mi l-a adus și pe neastâmpăratul de David.
Apoi cei din familia Jeon m-au primit la sânul lor şi mi-au făcut adolescenţa incredibilă.
Luke şi cu mine am avut multe coborâşuri, iar acum începem să avem din ce în ce mai multe suişuri, şi sper să rămână aşa.
Iar eu şi Jungkook suntem mai bine ca niciodată. Chiar dacă am crezut că nu o să fim niciodată împreună.
- Hellya?
Am clipit de câteva ori şi m-am uitat cu atenţie la soţul meu care mă priveşte îngrijorat. Zâmbetul meu nu a dispărut complet şi m-am aplecat pentru un nou sărut.
- Eşti bine?
Mi-am trecut limba peste buza de jos, simţind aroma de cafea imprimată de buzele soţului meu. Mi-am lărgit zâmbetul şi am tras aer în piept.
-Sunt însărcinată.
Şi sper ca şi copiii mei să aibă parte de un rival pe măsura lor.
Sfârșit!