-Ai de gând să faci ceva?
Continui să îmi privesc tatăl cu mâinile în sân, în timp ce el are cel mai liniştit somn; pentru care îl invidiez în acest moment.
Anne nici măcar nu s-a obosit să îl trezească și să îl ia acasă. Pur şi simplu l-a lăsat pe beţiv să doarmă pe canapeaua mea și să mă ocup eu de toată problema asta.
Anne şi încercările ei stupide de a ne împăca... O să îl dau afară.
Am trecut pe lângă Lisa şi am luat un pahar gol, ignorând zâmbetul amuzant al mamei mele. Am umplut paharul cu apă și m-am apropiat din nou de pacostea din casa mea.
- Nu o să îndrăzneşti!
Juho s-a aşezat mai comod pe fotoliu şi aştepta cu nerăbdare momentul în care o să îi fac baie lui Luke Donovan. M-am oprit la marginea canapelei și am tras aer în piept.
Am aruncat apa din pahar fără să mă gândesc de două ori, iar Luke a sărit în sus şi a ţipat în momentul în care apa și corpul său au făcut contact.
Bărbatul s-a uitat buimac în jurul lui și ochii i s-au mărit când şi-a dat seama că eu am fost cea care i-a oferit duşul de dimineaţă.
- E timpul să pleci.
M-am întors și nici măcar nu am aşteptat răspunsul lui. Am trântit paharul pe masă şi am părăsit încăperea, ignorând cu desăvârşire oftatul puternic al Annei.
Nu mai rezist să fiu în aceeaşi încăpere cu acel făţarnic. Ştiu că i-am promis lui Jungkook o discuţie cu tatăl meu, dar nu sunt în stare să o duc până la capăt. Nu o să îl pot evita pentru totdeauna, dar măcar o să mor încercând.
M-am îndreptat spre boxa calului meu şi i-am zâmbit argatului care o curăţa.
-Îi pun şaua, doamnă Hellya?
Am deschis usa de metal şi am dezaprobat din cap. Joy şi-a ridicat capul când m-a văzut și a lovit pământul cu copita, fiind pregătită să o scot la plimbare.
- Mă descurc şi fără, Spencer.
Am scos-o pe Joy afară, am sărit pe spatele ei reușind să mă dezechilibrez pentru câteva secunde. A trecut ceva timp de când nu am mai călărit fără șa, iar acum sper doar să nu mă accidentez.
Am mângâiat iapa pe gât, încercând să o liniştesc.
- Hellya!
Vocea lui Jungkook mi-a pătruns în urechi, dar nu am avut curajul să îmi ridic capul şi să îl privesc în ochi.
- Hai să mergem, fetiţo!
lapa mea a început să se miște mai încet, apoi a mărit viteza, îndepărtându-mă de acel loc și de nemernicul de tata.
Sentimentul plăcut pe care mi-l oferă plimbarea mă face să zâmbesc și fac problemele mele să pară atât de mici şi de inexistente. Dar amintirile sunt cele care mă aduc la realitatea crudă ori de câte ori vreau să fug de trecutul meu.
Nu aş putea să spun că Luke a fost un nemernic în toţi anii aceștia. Chiar şi înainte de venirea Annei, am avut câteva momente plăcute.
-in trecut-
-Hellya, vino aici!
Am încercat să o ignor pe femeie şi am continuat să desenez. Mirosul de alcool se apropie de mine, iar asta nu înseamnă altceva decât că e din ce în ce mai aproape.
-Hellya, nu m-ai auzit?
M-am uitat cu coada ochiului la beţivă, şi îmi vin în gând unul dintre cuvintele urâte pe care le foloseşte tata când e nervos.
Femeia a venit lângă mine şi m-a tras de păr, făcându-mă să gem cu putere. Nu are niciun rost să ţip pentru că nu mă aude nimeni. Clare e bolnavă, iar tata e plecat în oraş cu treabă.
-Cred că e timpul să îți desfundăm urechile.
M-a apucat de braţ şi a încercat să mă tragă de pe scaun dar eu m-am împotrivit. În momentul în care am început să opun rezistenţă, starea ei de nervi s-a accentuat.
-Lasă-mă în pace!
A tras mai tare de brațul meu şi a reuşit să mă trântească pe podea, ignorându-mi scâncetul de durere. Lacrimile mele au început să se prelingă pe obraji. Știu că nu mai pot să scap din mâinile ei.
-O să înveţi să mă respecţi, mucoaso.
Mâna ei s-a strâns în părul meu și a început să mă tragă după ea pe holul întunecat al casei. A deschis uşa de la baia de jos şi mi-a ținut capul în chiuvetă
-Lasă-mă în pace! am ţipat, sperând să mă audă, totuşi, cineva.
Mi-am pus mâinile pe marginile chiuvetei și am încercat să mă eliberez, dar simt că nu am nicio şansă. A dat drumul robinetului și apa rece a început să se prelingă pe mine.
- Te rog, lasă-mă în pace.
Am încercat să îmi ridic capul, dar nu am reuşit decât să mă lovesc la tâmplă când beţiva m-a împins din nou.
-Crezi că poţi să mă ignori cum o face el? Crezi că tu o să scapi nepedepsită cu asta?
Apa rece începe să se scurgă pe gâtul meu şi nu mai fac diferenţa între lacrimi şi apa care îmi pătrunde în gură.
- O să te învăţ minte să mă asculţi şi să faci exact ce vreau eu.
Am început să mă rog ca agonia mea să se termine cât mai repede. Ca ea să se plictisească și să mă lase în pace. Cel puţin pentru ziua de astăzi.
- Diane!
Vocea tatălui meu mi s-a părut a fi o voce divină în acest moment. A tras-o din spatele meu şi a oprit apa, reușind să mă smulgă din infern. Când m-a întors cu faţa la el și m-a învelit într-un prosop mai mare decât mine, mi-am dat seama că întregul meu corp tremura.
- Ce naiba e în capul tău?
Nici măcar nu a privit-o când i-a adresat întrebarea. A luat un prosop mai mic și a început să îmi șteargă părul lung. Pentru prima oară pare destul de îngrijorat pentru mine, şi probabil ar fi vrut să o strângă de gât pe soţia lui.
-Avea nevoie de o lecţie, a spus beţiva neperturbată. E doar o mucoasă idioată care nu știe să mă respecte.
Mâinile tatei s-au oprit brusc.
Când mi-am dat capul pe spate pentru a-l privi, i-am văzut ochii întunecându-se.
S-a întors cu faţa la beţivă și a împins-o în peretele din spatele ei, cu mâna în jurul gâtului. Ochii mei
s-au mărit și inima mea a început să bată cu putere. Mi-am strâns prosopul în jurul meu, şi simţeam pentru prima oară frică pentru mama mea.
-Dacă te mai atingi de fiica mea, o să te omor cu propriile mele mâini! Ai înţeles, nenorocito?!
Beţiva a înghiţit în sec, dar buzele ei nu s-au mişcat în niciun fel. Iar asta nu a fost prea bine, pentru că tata și-a intensificat strânsoarea și a făcut-o să își mărească ochii de frică.
-Nu o să mai repet întrebarea, Diane!
- Nu o să mă mai ating de ea.
Cuvintele ei abia au fost auzite, dar a fost suficient ca să fie eliberată. S-a prelins de-a lungul peretelui, continuând să îl privească speriată pe soţul ei.
Tata s-a întors cu faţa la mine şi m-a luat în braţele lui, lăsând-o pe beţivă singură.
Eu încă sunt şocată de atitudinea lui, iar şocul meu s-a mărit când m-a dus direct în camera lui.
M-a lăsat pe patul său şi a deschis dulapul cu haine. Fără să spună ceva, m-a dezbrăcat de hainele ude și m-a îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de pijama de-ai săi și un tricou foarte larg.
-E prima oară când îţi face asta?
A scos un uscător de păr din noptiera sa și s-a apropiat din nou de mine.
-Când mă ţine cu capul în chiuvetă, da.
Răspunsul meu l-a lăsat fără cuvinte pentru câteva secunde, apoi a băgat în priză uscătorul şi s-a aşezat lângă mine. Când a început să îmi usuce părul, am crezut că visez şi nu voiam să mă trezesc.
-De ce nu mi-ai spus?
Am ridicat din umeri, fără să mă uit la el.
- Nu am crezut că îți pasă.
Degetele sale s-au oprit şi probabil nu a mai ştiut ce să răspundă. Niciunul dintre noi nu a mai spus nimic, iar în cameră nu se auzea decât uscătorul de păr.
-Nu o să îți mai facă nimic de acum înainte, a spus sigur pe el.
Nu am spus nimic pentru că ştiam că nu e adevărat. Mama o să profite de orice ocazie ca să mă chinuie, şi nimeni nu îi poate face nimic.
-Vrei să dormi cu mine diseară?
Mi-am întors capul şi m-am uitat la el complet uimită de întrebarea lui. Tata are un mic zâmbet pe buze şi aşteaptă răspunsul meu. Care nu poate să fie decât unul pozitiv.
-in prezent-
Am tras-o pe Joy mai tare de coamă şi am reuşit să o opresc. Am coborât şi am mângâiat-o uşor pe gât, lăsând-o să mănânce liniştită.
Am început să mă plimb prin terenurile lui Luke Donovan, îndreptându-mă spre copacul bătrân care despărţea domeniul Jeon de cel al tatălui meu. Acel copac mi-a ascultat temerile, bucuriile. A fost martor la lacrimile mele şi la întâlnirile mele, pe ascuns, cu Jungkook.
Am sărit gardul de lemn vopsit în alb şi m-am aşezat la baza copacului.
lazul improvizat al tatălui meu îmi captase atenţia şi am zâmbit la vederea raţelor care se plimbă liniştite pe apă.
Am tras aer adânc în piept şi mi-am prins genunchii cu ambele braţe, simțind cum valul de amintiri mă cuprinde frenetic.
-Știam că te găsesc aici.
Am tresărit speriată, iar când mi-am întors capul, am întâlnit privirea tatălui meu.
A sărit gardul şi s-a aşezat lângă mine pur și simplu, arătând puţin mahmur. Părul lui era încă ud, ochii aveau o nuanţă roșiatică, iar cămașa lui Jungkook nu prea i se potrivea.
-De ce eşti aici?
A tras aer adânc în piept și s-a sprijinit de copac.
-Pentru că trebuie să vorbim, Hellya. Și nu ai cum să scapi de discuţia asta, oricât e mult ai încerca.
Are perfectă dreptate. E timpul să primesc răspunsurile pe care le-am dorit mereu.
Am aprobat uşor din cap şi am rupt un fir de iarbă, încercând să îmi fac curaj să îi pun o întrebare.
Dar înainte să îmi fac eu curajul, s-a deschis gura lui.
- Nu îmi place faptul că nepotul meu are numele lui Cornelius.
Am pufnit în râs și m-am uitat la bărbatul blond care e mai tăntălău decât mi-am închipuit.
- Numele lui e James Cornelius, am spus punând accentul pe James.
A pufnit nerecunoscător și și-a dat ochii peste cap.
-Tocmai. Ce fel de nume e Cornelius? Trăim în America, nu în afurisita de Franţa.
Mi-am sprijinit capul de scoarţa dură a copacului, fiind foarte amuzată de nemulţumirea mea.
- Am crezut că o să îți placă James.
S-a uitat la mine fără să îmi înţeleagă cuvintele, iar asta m-a făcut să râd și mai tare de naivitatea lui.
- Nu mi se pare corect să aibă doar numele acelui nemernic. Şi eu sunt bunicul lui.
- Nu are numai numele lui Cornelius.
De data asta cred că l-am făcut să piardă complet firul conversaţiei. Mi-am dat o şuviţă de păr după ureche şi am chicotit, gândindu-mă că poate e încă ameţit de la băutura de ieri.
-Poartă şi numele tău, Lucas James Donovan.
La auzul cuvintelor mele ochii i s-au mărit, iar buzele s-au îndepărtat una de cealaltă. Dar în mod ironic niciun cuvânt nu a ieşit printre acele buze.
Am tras aer în piept și am continuat să zâmbesc, aşteptând ca uimirea să îi dispară. Și-a închis gura şi a înghiţit în sec, apoi a început să îşi frece ceafa stânjenit.
-Ei bine, asta da surpriză. Am uitat complet că am şi al doilea nume.
Am ridicat uşor din umeri şi ne-am privit stânjeniţi unul pe celălalt. După câteva clipe, tata mi-a luat mâna în a sa şi am simţit căldura răspândindu-se în corpul meu.
Niciunul dintre noi nu spune nimic. Doar ne ţinem de mână, iar eu mă abţin cu greu să nu dau frâu liber lacrimilor.
-Mai există vreo şansă pentru noi?
Am înghiţit în sec şi mi-am simţit tremuratul din
mână, urmată de strângerea fermă a degetelor sale. Inima mea începe să își mărească frecvența bătăilor şi am impresia că am un megafon în urechi.
- Am putea încerca, am spus cu o voce slabă.
Tata a început să zâmbească şi şi-a lăsat capul foarte aproape de al meu.
- Poţi începe prin a-mi povesti cum am fost concepută.
Bărbatul a tras aer adânc în piept şi pentru câteva secunde şi-a întors privirea, evitându-mi ochii. Dar apoi am văzut o urmă de tristeţe pe chipul său și deja încep să regret că i-am cerut asta.
- Am înşelat-o pe Anne cu Diane.