- Nu sunt handicapată, am bombănit.
Mi-am dat ochii peste cap în timp ce Jungkook continuă să îmi pună perne în spate și să îmi răsufle în faţă. Am aşteptat răbdătoare cu mâinile în sân să își termine sufocarea, în timp ce gemenii se abţineau cu greu să nu râdă.
- Aşa e bine?
Mi-am întors capul şi i-am aruncat o privire exasperată. Mi-am întins o mână și am apucat colţul uneia dintre perne între degete, aruncând-o pe podea.
Râsetul grosolan al lui Juho a spart liniştea încăperii, iar Jungkook probabil ar fi vrut să îmi bage perna direct pe gât.
- Îţi repet pentru a mia oară, de când am plecat de la spital, că nu sunt handicapată şi că pot să merg singură, să mă bag singură în pat și să mănânc singură.
Blândeţea din ochi începe să se transforme, treptat, în furie şi pentru prima oară îmi face plăcere să îl văd în această situaţie.
-Cred că taurii tăi au mai multă nevoie de tine.
M-am descurcat opt luni fără tine şi sunt mai mult decât convinsă că o să reușesc și în această ultimă lună.
Mi-am dat seama că l-am lovit puţin cam tare în orgoliu când i-am văzut chipul înăsprindu-se. S-a întors pe călcâie şi a ieşit din cameră, trântind pur şi simplu uşa în urma lui
Juho şi-a şters lacrimile din colţul ochiului şi s-a aşezat pe marginea patului.
-Asta e fata mea cea rea, a spus umflat în pene.
Am zâmbit şi mi-am dat o şuviţă după ureche, dând nas în nas cu privirea nemulţumită a prietenei mele. Se pregăteşte să îmi spună ceva, dar probabil încă încearcă să îşi aleagă cuvintele potrivite.
-Nu crezi că eşti puţin cam dură?
Eu şi Juho ne-am privit pentru câteva secunde, apoi el mi-a luat-o înainte cu vorbele.
-Chiar ai de gând să fii de partea acelui nemernic?
Femeia a ridicat uşor din umeri, punându-şi mâinile în sân.
-Poate că nu e soţul anului, dar mereu a fost aici sau la spital când ai avut o problemă. Iar acum şi-a dat seama că a greşit şi încearcă să plătească pentru greşelile lui.
-Aranjându-mi nişte perne în spate nu o să îl ajute prea mult, am spus încercând să îmi scuz comportamentul.
-Dar nici dacă nu dai doi bani pe el nu îl ajuţi. Ar trebui să ai mai multă grijă de soţul tău, Hellya. Altfel o să rămâi singură.
Prietena mea complet diferită și rece, m-a lăsat cu gura complet căscată, si a ieşit din camera mea, trântind uşa în acelaşi mod ca și fratele ei mai mare.
Atât eu, cât și prietenul meu cel mai bun suntem complet şocaţi de răbufnirea ei. Nu prea sună a Jeon Lisa , cea pe care o cunosc eu.
- Ce naiba a fost asta?
M-am uitat spre uşa albă şi am ridicat uşor din umeri fără să pronunţ vreun cuvânt.
Cred că problemele ei încep să o preseze destul de tare şi se răzbună pe cei din jurul ei.
Tipic pentru ea.
Dar nu pot să îi spun nimic lui Juho
- Probabil e stresată la cabinet, am încercat să îi găsesc o scuză.
Bărbatul a pufnit nervos și m-a privit.
- Sigur, a mormăit neconvins. E foarte stresant să te uiți în fundul unui câine și să faci injecţii la pisici.
Am zâmbit şi l-am lovit în umăr.
-Știi că face mai mult decât atât.
S-a ridicat în picioare și s-a apropiat de fereastră.
-Da, ai dreptate. Mai ține și termometrele în gura vacilor.
Am început să râd, iar prietenul meu s-a sprijinit cu umărul de fereastră, mormăind o înjurătură,
clătinându-şi capul a dezaprobare.
-lar a venit prinţesa lui tati cu pantofii ei scumpi. Probabil o să îi scoată dopul din fund lui Jungkook.
-Nora e aici?
M-am ridicat și m-am aşezat mai bine în pat fără să fiu surprinsă de şocul băiatului.
- De când a devenit doar Nora?
M-am întins după sticla de apă de pe noptieră și am ridicat nevinovată din umeri în timp ce desfăceam capacul sticlei.
- De când mi-a salvat copilul? Şi pentru că o să o rog să fie nașa copilului?
Juho s-a desprins complet de fereastră, iar mâinile lui au căzut pe lângă corp.
-Cine naiba eşti?
Am început să râd cu putere, fiind complet amuzată de reacţia lui de stupoare.
-Adică paraşuta aia până acum câteva zile se arunca pe soţul tău și se lăuda în tot oraşul că o să devină noua doamnă Jeon, iar acum tu ai de gând să fii prietenă cu ea?
Mi-am prins buza de jos între dinţi şi am aprobat din cap, forțându-mă să nu râd.
-Dacă tu ai impresia că o să îmi las nepotul în preajma acelei răsfățate, îngâmfate, căreia îi este frică să îşi murdărească mâinile, ai înnebunit complet.
Înainte să deschid gura şi să îl contrazic, Nora Heimer a intrat pe uşa mea cu coș plin de dulciuri şi un urs destul de mare. Juho nu s-a abţinut de la comentariile mormăite în barbă, iar Nora nu s-a abţinut să îi arunce o privire rece şi dură.
- Fă-te util şi pune astea pe masă.
I-a împins coşul fără să aştepte vreun răspuns din partea lui, iar prietenul meu a fost prea înmărmurit pentru a scoate vreun cuvânt de protest.
Ar fi interesant să îi închidem într-o cameră pe ăştia doi.
Bruneta s-a aşezat pe marginea patului meu cu ursul în braţe, ignorând complet insultele noului ei rival.
-Eşti mai bine azi?
Una din mâinile ei au cuprins-o pe a mea şi mi-a zâmbit cu căldură.
- Mă simt foarte bine, am asigurat-o. Mulţumesc pentru vizită şi cadouri.
Ne-am zâmbit una alteia timp de câteva secunde, suficient ca Juho să izbucnească într-o adevărată criză.
A trântit coşul pe masa de lemn și s-a apropiat de noi, nervos şi pregătit de ceartă.
-Ai un tupeu incredibil, prinţesă.
Nora şi-a dat ochii peste cap și și-a întors privirea spre el, în timp ce Juho îşi ţinea mâinile pe şolduri.
- Crezi că niște ciocolată scumpă și un urs cumpărat la reduceri o să compenseze faptul că ești o scorpie?
Exact cum mă aşteptam, Nora s-a ridicat în picioare, iar acum se privesc amândoi. Juho cu mâinile în şolduri, iar Nora cu pumnii strânşi. Iar eu am început să mă dau jos din pat ca să îi pot opri.
-Am uitat că am în faţă bădăranul familiei. Relaţia dintre mine şi Hellya nu e problema ta.
-Mai gândește-te, scumpo!
- Nu îmi spune scumpo. Nu sunt iubita ta, a mârâit doctoriţa noastră.
- Doamne fereşte de aşa ceva!
Am început să respir puţin mai greu în timp ce picioarele mele abia au reuşit să atingă podeaua.
- Crezi că o să te las să îţi baţi joc de ea? Chiar crezi că puteţi fi prietene?
- Ce anume ne-ar putea împiedica mai exact?
Am tras aer adânc în piept înainte să mă dau jos din pat şi am simţit durerea ascuţită paralizându-mă pentru câteva secunde
-Faptul că te-ai gudurat pe lângă fratele meu, ca o căţea în călduri? Că abia aştepţi ca Hellya să nască și să pui mâna pe Jungkook? Ce, averea ta nu e suficientă?
Am început să fac paşi micuţi prin încăpere și să fac exerciţii de respirație.
-Ar trebui să îţi măsori cuvintele.
Juho a început să râdă şi s-a dat un pas înapoi din calea furiei brunetei.
-Adu-mi o riglă și o să fac şi asta.
Cred că am dat de belea.
Am simţit lichidul prelingându-se pe pielea mea. Pentru o clipă, am crezut că am început să sângerez din nou. Dar am început să zâmbesc prosteşte când nu am văzut nicio pată roşie pe degetele mele.
-Juho!
-Eşti atât de falsă şi de ipocrită, a continuat să o atace. Fața ta de mironosiţă mă face să izbucnesc într-un râs isteric și să risc internarea la nebuni.
- Nora!
Dar cei doi tauri sunt prea preocupaţi ca să se strângă de gât, în loc să mă asculte.
-Tu nici măcar nu exişti. Ai trăit toată viaţa în umbra lui Jungkook și când el a plecat, fetele de aici s-au întâlnit cu tine pentru a afla când se întoarce Jungkook acasă. Deci cred că tu ești mai patetic decât mine.
-Târfă ce...
-Dacă nu tăceţi din gură și nu mă duceți la un spital, o să nasc copilul pe podeaua asta.
Ţipătul meu a fost suficient ca să le închid gurile și să îi fac să se uite la mine. Apoi a urmat haosul
-După ceva timp-
-Doamna doctor vine imediat.
Am aprobat dând din cap. Îmi simţeam inima bubuind în piept. Sunt singură în salon şi sunt complet emoţionată pentru ceea ce va urma.
Îmi plimb mâinile pe pântec și deja îmi imaginez momentul în care o să îl ţin în brațe pe copilul meu.
Am auzit uşa deschizându-se, iar când mi-am întors privirea l-am văzut pe soţul meu în halatul verde şi cu o bonetă de aceeaşi culoare în cap. Înainte să încep să râd de aspectul lui copilăresc, el mi-a luat-o înainte.
-Dacă începi să râzi, o să îți dau un şut în fund imediat ce naşti.
Nu m-am putut abţine şi am chicotit, iar el s-a apropiat de mine cu grijă. S-a aşezat pe scaun și mi-a prins una din mâini în a sa.
- Nu îmi vine să cred că se întâmplă atât de repede, a şoptit cu privirea aţintită asupra pântecului.
Mâinile lui tremură şi simt că e mai agitat decât de obicei. Pot să văd cu claritate în ochii lui îngrijora- rea amestecată cu fericirea şi nerăbdarea.
-Eşti bine? Sigur nu ai nevoie de anestezie?
Mi-a dat o şuviţă de păr după ureche și mi-a
sărutat uşor degetele de la mâini. Am aprobat dând din cap şi am simțit cum se evaporă întreaga mea nefericire. Toate certurile noastre, toate neînţelege- rile şi tachinările dintre noi au dispărut.
-Acum suntem amândoi aici, uniţi de iubirea pentru copilul nostru.
-Jungkook?
-Da, iubito?
Am înghiţit în sec, încercând să îndepărtez nodul din gâtul meu.
- Te iubesc!
Ochii lui s-au îmblânzit. S-a aplecat spre mine, prinzându-mi buzele într-un sărut uşor.
- Nu vreau să stau departe de tine, am recunoscut. Vreau să îmi petrec tot restul vieţii cu tine și să fim fericiţi.
Lacrimile mele au început să se prelingă pe obraji, iar Jungkook nu a ezitat să le șteargă cu degetele sale.
- Îmi pare rău pentru fiecare moment dificil pe care l-am creat. Îmi pare rău că am fost un laş şi nu am fost alături de tine când ai avut nevoie.
-Dar acum eşti aici. Și asta le compensează pe toate.
Zâmbetul lui mi-a făcut inima să tresară, și am continuat să îl privesc fascinată în ochi.
- O să am grijă să mă revanşez pentru fiecare lacrimă, Hellya, a promis. Începând din acest moment.
Am zâmbit şi mi-am afundat capul în pernă.
- Îţi pare rău că te-ai căsătorit cu mine?
Bărbatul a oftat adânc şi şi-a unit fruntea de a mea, în timp ce mă mângâia pe obraz.
- Nu am regretat nicio clipă decizia asta. Îmi pare rău doar că a trebuit să facem totul pe ascuns. Nu meritai asta.
I-am atins mâna cu degetele și am zâmbit.
-Nu mă dau în vânt după petreceri și cadouri. Şi eu am vrut să fie aşa.
- Bine, pentru că nu o să mai scapi niciodată de mine.
M-a sărutat lung, şi pentru prima oară m-am simţit fericită şi în siguranţă.
Între timp, niște asistente și un doctor și au făcut simțită prezența în salon
- Hai să îl aducem pe lume pe micuţul năzdrăvan! Spune una dintre asistente
L-am strâns pe Jungkook mai tare de mâini şi am urmat fiecare instrucţiune a doctorilor. Am încercat să suport durerea sfâşietoare și să îmi ajut bebeluşul să iasă cât mai repede.
- Haide, Hellya, încă puţin!
Încercările mele sunt din ce în ce mai puternice şi probabil Jungkook o să rămână cu urmele degetelor mele, câteva zile bune.
- Nu cred că o să reușesc! am spus speriată.
Am început să respir din ce în ce mai repede şi continuam să împing, ascultând încurajările doctorilor şi ale soţului meu.
Nu ştiu cât timp a trecut, dar mie mi s-a părut o eternitate. Și în acea eternitate, am crezut că o să îmi pierd ultima răsuflare.
Când am făcut ultima mişcare şi mi-am afundat capul în pernă, am tras aer adânc în piept. Tipătul bebeluşului meu a umplut întreaga cameră și am putut să răsuflu ușurată.
- Eşti o eroină!
Am zâmbit şi l-am lăsat pe Jungkook să îmi acopere chipul cu săruturi blânde. M-am uitat după o asistentă care îmi înfăşura copilul într-o pătură înainte să se apropie de mine.
- Ai un băiat de nota zece, Hellya.
M-am uitat surprinsă la soţul meu care e mai mult decât uimit. Am luat micuţul în braţele mele şi am început să plâng, simţind adorație pentru micul ghemotoc din mâinile mele. Simţeam cum toată iubirea mea ajunge la el. Cum sentimentul maternităţii mă acaparează şi mă răscolește.
Copilul meu. Primul meu copil. O fiinţă mică pe care o să o iubesc necondiționat toată viața. O făptură care s-a dezvoltat în mine timp de nouă luni și care o să crească toată viaţa.
Două dintre degetele lui Jungkook i-au prins mânuţa, şi pentru prima oară în douăzeci şi patru de
ani, l-am văzut pe durul Jeon Jungkook plângând.
-Salut, puiule, a şoptit cu vocea sufocată de emoţie. Bun venit în familie!
Îl mângâiam uşor pe creştet şi continuam amândoi să plângem, fiind emoționați de noua etapă din viaţa noastră.
-Cum o să îl cheme?
Am deja pregătit numele perfect pentru el, şi chiar dacă nu i-am spus nimic lui Jungkook sunt convinsă că o să fie fericit cu alegerea mea.
-J. C.
Am simţit privirea curioasă a soţului meu şi m-am uitat la el cu zâmbetul pe buze.
- James Cornelius.
Zâmbetul uriaş al brunetului transformă această zi într-una perfectă. S-a aplecat şi l-a sărutat pe micuţ pe creştet.
-Bun venit pe lume, J.C. Jeon !