KAI MARTIN
Privesc cu tristețe mormântul fratelui meu și așez buchetul de flori în vaza special amenajată pentru asta. Încă nu-mi vine să cred că nu mai e aici cu mine. Eram frați vitregi, dar niciodată nu am ținut cont de asta.
Întotdeauna am ținut unul la altul de parcă am fi fost frați adevărați, iar asta ne-a demonstrat că nu sângele care ne curgea prin vene era important, ci legătura dintre noi. Au trecut cinci ani nenorociți de când a fost smuls cu forța din viața mea și încă nu am trecut peste asta.
L-am găsit chiar înainte să-și dea ultima răsuflare, iar ultimele sale cuvinte au fost niște aberații.
ÎN URMĂ CU CINCI ANI
Parchez mașina în fața casei fratelui meu și scot pungile de cadouri din portbagaj. Anul ăsta am decis să petrec Crăciunul cu Keith și iubita lui Olivia, pe care nu am apucat să o cunosc până acum, deși ei sunt împreună de aproape 3 ani.
De fiecare dată când veneam în vizită, Keith spunea că e plecată cu treabă în oraș și niciodată nu era acasă. Dar acum nu mai avea scăpare, urma ne petrecem sărbătorile de iarnă împreună.
Ușa casei era larg deschisă, iar când am pășit înăuntru am intrat direct într-un film de groază. Trupul lui Keith zace într-o baltă de sânge în fața mea. Șocul la vederea trupul său m-a făcut să scap pungile din mână și să îngheț câteva momente în pragul ușii.
M-am dezmeticit rapid și am alergat spre el, luându-i capul în mâinile mele. L-am zguduit de câteva ori, m-am uitat la el, iar abdomenul îi sângera excesiv și nu reacționa.
- Keith, frățioare, trezește-te.
Spun speriat și pun mâna pe telefon să sun o ambulanță, am apelat numărul de urgențe și le-am dat adresa. Mi-am desfăcut hanoracul și am încercat să-i opresc hemoragia, iar în următorul moment, ochii săi s-au întredeschis.
- Keith, rămâi cu mine. Te rog..
Deschide gura să spună ceva, dar îl întrerup.
- Nu te forța să vorbești, ambulanța e pe drum. O să fii bine. Iar cine ți-a făcut asta o să plătească cu vârf și îndesat.
- N-nu. Spune trăgând aer adânc în piept. Ea t-treb-buie să-și tr-răiască v-viața.
Se bâlbâia foarte rău și abia înțelegeam ce spune.
- Olivia? Ea ți-a făcut asta?
- N-nu. A f-fost de-decizia mea.
- Frățioare, nu te mai forța.
- Kai, p-promite-mi.
- Ce?
- O l-lași în p-pace.
Cum pot să fac asta când ea l-a lăsat să moară pe podea? Cum să o las în pace? Era imposibil.
- Kai, p-romite. N-nu mai am m-mult ti-timp. Simt..
- Promit.
Și asta a fost. Și-a închis ochii, iar capul i-a picat într-o parte. I-am verificat pulsul atât la gât cât și la încheietură, dar acesta nu se mai simțea. Mi-am pierdut fratele pe vecie, din cauza unei târfe narcomane.
Paramedicii de la ambulanță au intrat în casă și m-au dat la o parte pentru a-l putea resuscita, dar eu știam deja că l-am pierdut. Priveam în gol gândindu-mă la toate momentele frumoase petrecute împreună.
Am ridicat privirea spre pozele de pe perete, iar lângă o fotografie cu mine și Keith de când eram doar niște copii fără griji, este atașată una cu el și Olivia, zâmbind sincer spre obiectiv.
- Știu că ți-am promis, frățioare. Dar dacă viața mi-o v-a aduce în cale, am să o distrug la fel cum te-a distrus ea pe tine. Am să te răzbun cândva.
Șoptesc, iar pe fundal am auzit vocea unui paramedic care spunea:
- Ora decesului: 14:35
Am închis ochii lăsând lacrimile să-mi curgă pe chip și m-am ghemuit lângă peretele de care eram rezemat.
- Condoleanțe domnule.
PREZENT
Târfa aia probabil își trăiește viața fericită sau drogându-se la un colț de stradă cu alți ratați, iar fratele meu se descompune într-un sicriu la doi metrii sub pământ. M-am ținut de cuvânt și nu am căutat-o, dar tare aș fi vrut să-i trag un glonț în inimă.
Să simtă durere. Să nu mai aibă scăpare și să ardă în flăcările iadului pentru ce a făcut. Uneori mă gândesc că poate o judec prea mult pentru ce a făcut. Omor oameni mai des decât mi-aș fi dorit vreodată și niciodată nu am avut remușcări. Dar fiind vorba de fratele meu, m-a afectat mai tare decât intenționam.
De când a murit Keith am fost într-un stres continuu cu afacerile ilegale. Nu aveam habar cum să mă ocup de ele, iar până să-mi dau seama de tot ce se întâmplă, am fost pus pe scaunul său planificând primul transport.
Acum , la cinci ani după asta, avem cele mai multe transporturi din zonă. Sunt mulțumit de tot ce am realizat până acum, dar încă mă macină promisiunea făcută fratelui meu.
Setea de răzbunare pe nenorocita aia e la fel de mare ca în ziua în care l-am găsit că zăcea în propriul său sânge. A fugit din țară atunci, dar nu știu unde. Keith știa că mama ei murise, iar tată sau frați nu avea.
Telefonul a început să-mi vibreze în buzunar, iar când l-am scos numele prietenului meu, Dean apare pe ecran. Îmi dau ochii peste cap și răspund:
- Ce s-a mai întâmplat și de data asta, Dean?
- Ce s-a mai întâmplat? Mexicanul se bagă peste afacerile noastre!
- Care mexican?
- Javier Martinez.
- Nu am auzit de el.
Spun liniștit scoțând o țigară din pachet, mai apoi aprinzând-o cu bricheta pe care am cumpărat-o mai devreme.
- KAI! Nu e momentul să fii atât de calm. Te-ai drogat cumva?
Corpul meu se încordează imediat cum aud acele cuvinte. Știe foarte clar că nu aș face asta niciodată și totuși mă întreabă asta de fiecare dată când nu reacționez cum vrea el.
- Dean, mai scoate o singură dată cuvintele astea pe gură și te arunc lângă frate-miu.
- Nu glumi cu astea, amice.
- Nu glumesc. Treci mai repede la subiect.
- Vino dracului aici să vorbim, nu pot așa la telefon.
- Ajung în zece minute.
Închid apelul și mai arunc o privire spre mormântul lui Keith, apoi mă îndrept către mașină. Pornesc motorul și gonesc cu viteză pe străzile din New Jersey. Apăs accelerația până la podea, iar în scurt timp ajung la destinație.
Cobor lent din mașină, apoi mă îndrept la fel de încet spre intrarea în sediu. De când am preluat afacerea am fost cea mai bună variantă a mea, mai puțin în luna decembrie. Luna tragedie. Atunci sunt cel mai indispus din toate punctele de vedere.
Ajung la birou, iar când deschid ușa, cei trei prieteni ai mei stăteau la masă și mă așteptau nervoși. Dean, mai avea puțin și dărâma masa din cauza piciorului care îi tremura, Garrett butona telefonul nervos, iar Justin se gândea intens la ceva.
- Era și timpul să ajungi. Stai jos, avem de vorbit.
Justin e primul care mă observă și îmi face semn să stau jos. Mă așez pe scaunul meu din capul mesei și mă uit insistent la ei așteptând.
- Vă ascult, care e faza cu mexicanul? Le fac semn să vorbească.
- Afaceri cu bomboane pline cu cocaină. Începe Dean.
- Unde dracului avem noi așa ceva în oraș?
- S-a deschis astăzi magazinul. Răspunde Justin la întrebarea mea
- Și cum facem să-i închidem magazinul și să-l expulzăm din orașul nostru? Ce sugerați?
- Evelyn Martinez. Spune Garrett și ne uităm toți la el.
- Cine e? Întreb
- Fiica lui.
Ne clarifică el, dar tot nu înțelegeam ce are de-a face o puștoaică cu asta.
- Ce treabă are puștoaica aia?
- Nu e chiar puștoaică, împlinește 22 de ani peste două săptămâni și o să fie o mare petrecere în oraș, mai ales că abia s-a mutat aici.
- Eu de ce nu am aflat că s-a mutat cineva nou în orașul meu?
Zic nervos și bat cu pumnul în masa care ne desparte. Cei trei mă priveau dezamăgiți într-o oarecare măsură, dar prea puțin îmi păsa.
- Pentru că ești prea cu capul în nori în perioada asta.
Dean decide să spargă gheața și să vorbească în locul tuturor. Nu pot să spun că nu are dreptate, uneori îmi pierd capul, iar în ultima perioadă m-am simțit mai singur ca niciodată. Fără familie, fără iubită, fără nimeni în jurul meu care să mă ajute, în afară de ei trei. Dar câteodată prietenii oricât de buni ar fi ei, nu sunt de ajuns.
- Kai, amice! Mai ești cu noi?
- Ce? Da, sunt aici. Despre ce vorbeam? Care e următoarea mișcare?
- Unul dintre noi trebuie să se apropie de fiica lui și să afle informații despre Javier. Așa că cine se oferă?
Garrett întoarce laptopul spre noi, pe ecranul său trona o poză cu o superbitate de fată. Ei bine la asta chiar nu mă așteptam. Roșcată, cu ochii verzi și cu un corp de viespe pe care multe femei l-ar invidia. Ochii săi mi se par cunoscuți.
- Asta nu e fata pe care ai salvat-o aseară, Kai?
Dean avea dreptate. Era fata pe care o salvasem aseară de la un posibil viol, iar toată seara m-am gândit la ochii ei. Care erau șansele ca soarta să ne aducă așa unul lângă altul? Și care erau șansele ca ea să fie fata adversarului meu?
- Mamă frate ce bine ara-
- Nu vă atingeți de ea! Și schimbăm planul.
Mă priveau confuzi așteptând să continui, dar imaginea roșcatei mi-a rămas întipărită din nou pe retină și îmi era greu să mai vorbesc.
- Adică schimbăm planul?
- Vreau să-l am pe Javier Martinez la degetul mic. Care e cel mai mare coșmar al unul om? Fiica lui să se îndrăgostească de dușman.
- Adică de tine? Întreabă Dean
- Exact.
Mă așez din nou pe scaun privindu-i cu un zâmbet mândru pe față, dar ei mă priveau șocați. Ce naiba am spus?
- Tu vrei să faci o fată să se îndrăgostească de tine? Pufnește Justin
- Da, de ce?
- Știi măcar cum să cucerești o fată? Continuă el
Aici chiar m-a pus pe gânduri. Nu am mai ieșit cu o fată de când aveam douăzeci de ani. De la moartea lui Keith m-am închis în mine și nu am lăsat pe nimeni să se apropie de mine, cu excepția băieților.
- Nu ai mai ieșit cu o fată de cinci ani.
- Nu se rezolvă totul cu un buchet de flori și o cafea?
Întreb cu o sprânceană ridicată, iar prietenii mei pufnesc exasperați.
- Chiar ești dobitoc! O fată nu se cucerește așa.
- Dar cum?
- Ai nevoie de un instructaj complet. Justin? Spune Garrett.
- Vă rog, sunt expert în asta. Te ajut eu, amice. În două săptămâni o să fii capabil să-i sucești mințile roșcatei.
Sper să i le sucesc eu ei și să nu se întâmple invers. La sfârșitul acestui joc, vreau să fiu coșmarul lui Javier Martinez, nu ginerele său.
- Să te văd ce poți, amice. Vreau ca Evelyn Martinez să nu mai poată să respire fără mine în viața ei.
- Nu crezi că mergi prea departe? Totuși vrei să-i distrugi tatăl, nu pe ea. Vorbește Dean
- Ea e victimă colaterală.
- O să-i distrugi sufletul pentru că tatăl ei se bagă peste afacerile noastre. De ce nu-l ataci direct pe el? Se bagă și Garrett.
- Pentru că nu ar mai fi amuzant.
- Ai grijă, Kai. E posibil să nu iasă numai ea rănită din asta. Spune Dean
- Dacă mai aveam o inimă, puteam să ies rănit. Dar inima mea a încetat să mai bată, acum cinci ani, odată cu a fratelui meu. Evelyn Martinez o să fie doar fata dușmanului meu și nimic mai mult.
Capitol necorectat.
Capitolul a întârziat puțin, dar este aici. Sper să vă placă, mai ales că este din perspectiva lui Kai. La media este Evelyn.