După câteva secunde, Edaline se desprinde din sărutul nostru și dă să fugă spre ieșire.
— Edaline! Oprește-te. Nu ai unde să fugi! Suntem doar noi aici și nu te las să îmi scapi!
Mă arunc după ea și o cuprind de încheietură, smucind-o in loc.
— Ticălosule!
Încearcă să se elibereze din strânsoarea mea, dar știe că îi este imposibil.
— Poate că sunt un ticălos, dar sunt un ticălos al naibi de îndrăgostit!
Mărturisirea mea o face să cedeze. Obrajii îi sunt cuprinși de aceeași nuanța de roșu cu care m-am obișnuit să apară ori de câte ori se simte intimidată. Sau excitată.
Mă întreb care din aceste variante se aplică acum.
Răsuflă greu printre buzele umflate, lăsând un oftat prelung să îi golească plămânii de oxigen.
— Asta ai plănuit? Să mă îmbeți pana îți cedez și pic în brațele tale?
Ridic o sprânceană uimit.
— Eu să te îmbăt? Din câte îmi amintesc, tu ai luat decizia asta.
— M-ai manipulat! se răstește spre mine.
Încep să rad cu gura pana la urechi.
— Adevarul este că sunt un maestru al manipulării foarte priceput. Dacă scuza asta te face să te simți mai bine, în regulă, fie. Planul meu nu este să te îmbăt sau să te fac să pici în brațele mele. Vreau doar să avem puțin timp pentru noi, să încercăm să ajungem pe același drum din nou Edaline. Aveam nevoie de timp cu tine. Doar cu tine.
— De ce? ii dau drumu si mă îndrept spre scări.
Sincer să fiu, nu am nicio explicație logica pentru asta. Îi răspund în timp ce urc treapta după treapta. Lent.
— În urma cu trei ani, ai pierdut mult mai multe decât mine și totuși ai putut trece peste pierdere, peste durere. Îți trăiești viața, ești intr-o relație, dar eu, am rămas blocat. Aceeași zi se repeta din nou si din nou pentru mine. Asta pana să te revăd. În ziua in care te-am revăzut in biroul meu, am simțit că viața mi-a oferit o nouă șansă.
— Ce te face să crezi că am trecut peste? întrebarea ei mă oprește in loc.
— Ce vrei să spui? mă întorc spre ea, privind-o cum sta în capul scărilor sprijinita de balustrada din lemn.
— Ești curajos îndrăznind să faci astfel de presupuneri despre mine, vocea îi pare deranjată.
Îmi continui drumul spre etaj, ignorând ceea ce tocmai am auzit. Nu sunt presupuneri, sunt reflexia propriilor ei fapte.
— Mă duc să fac un dus. Dacă ai de gând să fugi, te avertizez că este foarte probabil să ajungi mâncare pentru urși sau lupi. Se întuneca, iar eu nu am de gând să ies să te caut.
Ranjetul meu devine sadic. Îmi și imaginez teroarea de pe chipul lui Edaline în momentul asta.
Aveam nevoie de un duș rece. După scena de mai devreme, fiecare părticică a corpului meu simțeam ca ia foc. Ardeam la propriu. Aproape că uitasem cât de bine se simte trupul ei, sub mine.
Scutur din cap și încerc să îmi adun gânduri. Încerc să scap de erecția asta, nu sa o amplific. O bătaie ușoară in ușa îmi atrage atenție.
Deschid ușa curios. Edaline sta în fata mea, privind în podea, frecându-si palmele agitată.
— Încercam să fac ceva de mâncare și mi-a sărit ulei pe mână. Am nevoie de... când își ridica capul spre mine, se blochează.
Mă uit si eu in aceeași directie și se pare ca punctul de interes este pieptul meu.
— Ai nevoie de? ridic sprânceană spre ea cu un rânjet pe buze.
— De... continuă să se bâlbâie. Unguent. Cremă. O iau eu, se izbește spre mine, făcându-și loc să intre in baie.
Mă clatin un pas în spate, rânjind superior spre ea. Își musca buza de jos si pare foarte agitata.
— Ce ai făcut de mâncare? mă sprijin in tocul ușii privind spre ea.
Încearcă să mă ignore, dar o surprind de câteva ori cum îmi arunca priviri cu coada ochiului. Privirea ei îmi provoacă furnicături pe piele. Sunt încă dezbrăcat, ud în urma dușului, acoperit doar cu un prosop albastru în jurul taliei.
Intr-o alta realitate știu că Edaline nu ar fi rezistat să sară pe mine. Mi-a mărturisit de nenumărate ori că asta este ipostaza ei preferata.
Gândurile astea încep să îmi pună sângele în mișcare.
— Am, am vrut să fac, se bâlbâie din nou, paste.
— Paste? o imit într-un mod ironic.
— Paste, da. Cu pesto, o privesc cum isi aplica unguent pe mână, si rezist cu greu să nu sar în ajutorul ei.
Dar prefer să stau aici, să o privesc cum se lupta să îi fiu indiferent.
— Sunt preferatele mele, șoptesc spre ea.
Dintr-o data o văd cum tresare si se întoarce spre mine nervoasa.
Se pare ca tocmai am atins un alt punct sensibil.
— Nu le-am făcut pentru tine! se răstește iritată făcând câțiva pași apăsați in direcția mea.
— Serios? Atunci de ce ai făcut tocmai tu paste cu pesto? ridic din nou din sprânceană spre ea.
— Pentru că îmi plac!? distanța dintre noi este aproape inexistenta.
— Hm, îți plac? De când? Din câte știu nu îți place deloc pesto. Nu mai are gust de iarbă? rânjesc arogant spre ea.
— Atunci de ce aveai pesto în frigider? continua să tipe la mine de parca rolurile ne erau inversate.
Răsuflarea ei fierbinte ma izbește peste buze. Dacă mă aplec doar un centimetru, ar fi de ajuns să îi pot pecetlui buzele cu un sărut.
— De ce ești nervoasa? continui să o ațâț.
— Nu sunt nervoasă! sânii ei mă ating prin materialul puloverului negru pe care îl poarta, iar eu simt că mă desprind de realitate.
— Edaline... mârâi printre dinți, trăgând de mine să îmi păstrez ultimul strop de rațiune.
— Ești un ticălos manipulator! strigă spre mine din nou, dar cu mai multă ardoare.
Îmi cuprinde gâtul cu palmele ei mici și fragile și mă trage mai aproape spre ea, de parca lucrul asta ar fi posibil. Sunt lipit complet de trupul ei. Gura cu care mai devreme mă certa, acum mă devorează la propriu. S-a zis cu ultimul meu strop de rațiune. Îi cuprind talia subțire și o ridic pana suntem la același nivel. Își încojoară picioarele în jurul taliei mele, iar eu zvacnesc inundat de plăcere.
— Edaline! încerc să dau glas unui ultim avertisment, dar nu sunt capabil.
Tot ce se întâmpla acum, este exact lucrul după care am tânjit atâția ani. Și nici măcar nu am știut. Nu am știut ca vindecarea suferinței mele era la ea. Așa cum a fost dintotdeauna. Chiar și atunci când tot ea era cea care mă arunca în flăcările iadului, condamnandu-ma la tortura.
Fiecare sărut, fiecare atingere, sunt ca presărate cu lavă. Mă arde, mă doare, dar vreau mai mult. Să o am din nou este cel mai dulce chin. Un chin pentru că știu în adâncul meu că mâine este posibil să dispară. Iar eu o să rămân doar cu fantasma a ceea ce avem acum.
— Blake, vocea îi este răvășită.
Iau o pauza și îmi desprind buzele de pielea ei, pe care o dezmierd în săruturi. Îmi ridic privirea spre ea, uitându-mă în ochii ei tulburi. Mi-e teama de ceea ce va urma să aud. In mintea mea o rog să nu îmi ceara sa ma opresc. Pentru că mi-e teama că nu o voi putea face.
— Mi-ai lipsit, mă lovesc cuvintele ei.
Fac ochii mari, încă confuz de mărturisirea ei. Eu i-am lipsit?
Nu îmi lasa timp de gândire, căci buzele ei fierbinți încep să îmi coboare pe gât, presărând mușcături firave.
— Ahhh! gem lipsit de control.
Izbesc ușa băii de perete, făcându-mi loc să intru cu ea in dormitor. Singurul dormitor. Cred că ceea ce se întâmpla acum este favorabil pentru cum va decurge noaptea asta. Altfel ar fi existat o lunga cearta pentru a o convinge să împartă singurul pat din casa asta cu mine. In niciun caz nu aveam de gând sa dorm pe canapea sau mai rău, pe jos.
O las să cadă încet pe pat, adâncind salteaua cu greutatea noastră. Pana să apuc eu, își prinde marginea puloverului și îl scoate rapid, rămânând doar într-un sutien negru din dantela.
Îi apuc pantalonii și început să îi scot cu grijă. Mi se pare că avantajul este de partea mea. Eu am doar prosopul de care trebuie să scap.
Mă ridic in picioare, la marginea patului și îmi iau câteva clipe să o privesc așa cum este. Răvășită, excitată și aproape goală. Pregătită doar pentru mine.
— Ești atât de frumoasă, iubito! șoptesc doar pentru mine, dar știu că m-a auzit.
Un alt val de fierbințeala îi cuprinde obrajii, colorându-i mai puternic. Își mușcă buza, coborându-și ochii spre talia mea. Se ridica spre mine, dar nu coboară din pat. Stă in genunchi aplecata spre abdomenul meu. Cu degetele ei subțiri îmi apucă prosopul și îl desprinde din jurul meu, lasându-l să cada.
Sunt gol pușcă în fata ei, iar erecția mea a devenit pionul principal.
Ochii îi sclipesc, un zâmbet timid jucându-i pe buze.
— Pot? întrebarea a ieșit ca o răsuflare fierbinte.
Nu am glas să răspund, așa că aprob din cap, moment în care minte mi se face pulbere.
Tot ce știu este fierbințeala gurii ei, dansul pe care îl face cu limba și momentul în care mă duce pe culmile extazului.