Fiecare alegere ne oferã o nouã șansã, fiecare șansã ne aduce un nou început, iar asta pare o infinitate. Totul se rotește în jur dupã cum sufletul nostru cere, suntem convinși cã asta și meritãm, dar de fapt chiar așa este? Infinitatea uneori este atât de dureroasã încât de fiecare datã ne luptãm cu ceva sau poate cineva, și atunci? Oare așa aratã un sens al vieții, goana dupã rãspunsuri ridicole și întâlniri inocente sau poate, viața se mãsoarã nu bani, oameni sau alte chestii, ci cât de mult te iubești și cât de puternic poți fi atunci când rãul te doboarã. Adevãratul om se cunoaște atunci când stã fațã în fațã cu rãul suprem.
Mulți nu iau în calcul, cã doar sufletul poate câștiga acele obstacole, probleme, pânã și situații toxice, pentru cã rãul știe sã manipuleze, iar sufletul știe sã danseze.
La fel e și în dragoste, dacã știi sã dansezi, trebuie sã ții cont cã apare și acel gram de nefericire, și doar de tine depinde, sã dansezi în continuare sau sã te lași condus.
Cãci e o diferențã mare între a conduce și sã fii condus.
Condus de ispite sau poate pãcate, nu, nu...stai! Condus de dragostea aia imposibilã, iar un nou capitol al vieții nu înseamnã sã ștergi atât de repede un trecut, pentru cã totul are un sens. Un sens al vieții.
Câteva picãturi reci cad pe masã, rãcoarea dimineții îmi amintește cât de frig poate fii și toamna, iar când un zgomot puternic mã trezește în totalitate, decid sã mã ridic și sã închid geamul. Privesc în jur somnoroasã și realizez cã a mai trecut o noapte chiar aici, pe aceastã canapea nu atât de confortabilã. Nu doar atât, afarã încã plouã. Stropii reci au invadat tot biroul meu, iar vântul face ca situația sã parã și mai nostalgicã. Pentru cã toamna, în esența ei, este acea nostalgie. O nostalgie de care nu îmi pot aminti, dar o pot simți chiar aici unde bãtãile inimii mã inundã și nu ai cum sã treci peste asta. Mirosul de cafea mã dezmeticește când ușa se deschide, iar tânãra domnișoarã mã salutã ca de fiecare datã cu un zâmbet de milioane.
- Domnișoara Samantha, sunteți bine? Analizeazã cu o înclinare a capului biroul și își dã ochii peste cap când lasã cafeaua pe masã. Din nou ați petrecut noaptea aici?
- Și cum reușește sã zâmbeascã dis-de dimineațã, mârâi subtil mai mult pentru sine, iar ea începe sã râdã.
- Astãzi aveți o zi mai liniștitã, amânãm ceva? Citește din micul ei carnet și își atinge câteva fire blonde atentã la detalii.
- Câți? Cafeaua fierbinte mã trezește sãlbatic, iar buza roșie îmi aduce aminte cât de ridicolã pot fi uneori.
- Trei bãrbați și o domnișoarã, toate sunt divorțuri.
- Și de ce se cãsãtoresc, dacã în final urmeazã același rezultat.
Tina pãrãsește biroul lãsându-mã și mai obositã decât ziua precedentã, și se pare cã urmeazã o crizã de nervi atunci când primul dosar este același bãrbat, doar cã de data aceasta are un divorț. Niciodatã nu am înțeles acești bãrbați, nu vor sã se cãsãtoreascã, iar în final o fac de dragul unui moft feminin, iar apoi își lasã frustrãrile la mine în birou cerând justiție atunci când vine vorba de avere. Și când îi întrebi cu același stil:
- De ce nu ați semnat contractul matrimonial?
- Nu am știut cã este o femeie manipulatoare, îmi rãspunde domnul John cu un ton rãgușit și lipsit de respect, pânã și pe mine mã urãște doar din simplul fapt cã sunt o femeie.
- Nu ați știut cine este soția dumneavoastrã sau nu ați știut cã existã un astfel de contract?
- Este o femeie mincinoasã!!!
Strigãtul lui mi-a pus capacul, nu am nevoie de mult timp pentru a realiza cã bãrbații nu își asuma propriile greșeli și evident treaba este mai ușoarã când toatã vina trece doar pe partea femininã.
- Nu sunt psihologul dumneavoastrã, sunt un avocat, și se pare cã nu mã intereseazã cât de manipulatoare sau mincinoasã este doamna Sandra. Intervin doar când situația descrie o victimã, dacã s-a încãlcat orice drept, acolo unde justiția nu și-a fãcut treaba. În cazul dumneavoastrã refuz sã vã prezint în judecatã.
Mã ridic încet și cu o simplã înclinare a capului îi arãt ușa ca sã pãrãseascã spațiul meu, prea ridicol pare în acest moment, iar eu în câteva clipe aș putea exploda.
- Glumești? Cine te crezi domnișoara Samantha?
- Nu repet de douã ori, prefer sã fiu înțeleasã din prima clipã. De bunãvoie sau chem ajutor?
- O sã regreți asta!
În urmãtoarea clipã deschid un mic sertar și îi arunc direct în fațã câteva fotografii. Acesta tresare și le ridicã una dupã una fiind cu obrajii prea roșii pentru a mai striga.
- De unde
- Niciodatã nu subestima o femeie, mai ales cea care știe legile. Ți-ai înșelat femeia, apoi ai încercat sã-i distrugi afacerea doar ca sã rãmâi cu banii ei, iar acum înscenezi o situație de familie în care tu, sãrmanul bãrbat îți cauți drepturile matrimoniale? Înainte sã lucrez la un dosar prefer sã mã informez în totalitate.
Am fost suficientã de clarã, dar tot nu am oprit acel rãu ce îi rãscolea nu doar gândurile, dar și venele ce se umflau la fiecare cuvânt. Ia toate pozele și pleacã spre ieșire cu blesteme și amenințãri la adresa mea, însã nu mã deranjeazã, am știut încotro mã îndrept atunci când am ales cãrțile de drept în loc de nopțile în club, am știut pânã și rãul ce va apãrea în calea mea. Mi-am pregãtit mintea și trupul, altfel riscam sã pierd încã la prima mea luptã.
Este ora douã și tot ce fac este sã îmi promit cã de data aceastã voi dormi acasã, nu în birou. Așez toate dosarele și amân alte întâlniri fericitã cã am ajuns sã mã aleg și pe mine nu doar problemele strãine.
- Plecați?
- Da, tu? Întreb curioasã în timp ce îmi iau geanta și traversez camera pentru a închide geamul. Încã plouã.
- Termin toatã treaba și voi pleca și eu.
Antonela Calistro mã așteaptã ca de fiecare datã fericitã și nu ai cum sã nu-ți placã aceastã femeie, o italiancã, locuiește timp de 20 de ani în Canada și ajutã în calitate de psiholog orice suflet. Un an în urmã, am decis sã cer ajutorul ei, și cel mai ciudat este cã soarta mi-a adus-o în cale atunci când aveam nevoia cea mai mare. Fiecare zi petreceam aici, în cabinetul ei atât de luminos cu ferestre mari și cu multe cãrți în jur. Niciodatã nu gãsești ordine în acest loc, pentru cã viața ei este un haos, și asta e comoditatea prin care reușește sã impresioneze chiar pe alții. Ordinea înseamnã plictisealã pentru ea, iar de fire este cea mai ambițioasã și veselã femeie pe care o cunosc.
- Cum te simți Samy? Mã dezmiardã și mã cuprinde cu același dor chiar dacã și ieri am fost aici.
- Mai bine, dar tot simt acea fricã lãuntricã. E ca și cum trãiesc douã personalitãți.
- Încã puțin și vei trece și acest episod al vieții. Sã începem micul nostru ritual.
Mã ridic în picioare și închid ochii, iar ea se apropie încet și mã atinge ușor de umãr.
- Cine ești?
- Samantha Brown.
- Cu ce te ocupi?
- Sunt avocatã.
- De cât timp locuiești în Canada?
- 2 ani.
- Cine ești?
Gândurile devin un haos atunci când întrebarea mã plesnește, din nou acea fricã ce încearcã sã iasã din interiorul meu, iar conștiința mã condamnã și simt un glas strãin, dar tot nu reușesc sã rãspund la aceastã întrebare. O pauzã ce mã zguduie îmi oferã o durere familiarã. Nimic. Niciun rãspuns.
Pentru cã nu știu cine sunt. O fantomã fãrã trecut care își trãiește doar prezentul. Nu știu nici mãcar dacã am sau am avut o familie. Tot ce știu este numele meu și ceea ce iubesc sã fac zilnic, sã ajut ca justiția sã facã dreptate. Deschid ochii și îmi mențin ultima picãturã de energie pentru a nu plânge aici, din nou, mi-am promis ca lucrurile sã meargã mult mai ușor în viața mea, mai simplu, indiferent cine am fost cu doi ani în urmã, știu cã nu mai conteazã, iar dacã nu voi reuși sã știu niciodatã asta, atunci accept și continui sã lupt pentru viitor.
- E bine. Signora Antonela se așeazã gânditoare și își scrie raportul zilnic despre pacienți. Am ajuns sã fiu o pacientã, pentru cã sunt un caz mai deosebit pentru ea, iar asta înseamnã cã nu voi fi lãsatã în pace pânã ambițiile ei nu vor avea un rezultat.
- Nu mințiți, evident cã nu este bine nimic. Un an deja a trecut, iar eu stau în același punct inexistent sau cel pe care îl construiți în conștiința mea.
- Sunt rezultate, și cu cât vei ignora acest fapt cu atât mai greu îți va fi sã accepți acea realitate. Acum ești o femeie, un an în urmã a fost o copilã speriatã care își dorea sã punã capãt unei vieți atât de frumoase. Șocul și fricile au dispãrut. Tot ce vãd acum este o femeie capricioasã, trebuie sã accepți ceva, trebuie sã oferi și tu universului, altfel sacrificiile tale vor fi în zadar. Trei sãptãmâni și îți vei cunoaște trecutul.
- De unde știți? Nimeni nu poate ști viitorul, suntem oameni cu pãcate și ispite, muritori și prea slabi pentru a putea cunoaște ziua urmãtoare.
- Suntem oameni în primul rând, iar fiecare înțelege așa cum se simte în acest moment. Încã odatã îmi demonstrezi, cã ești doar o femeie capricioasã, lasã-ți limitele sã depãșeascã dincolo de realitãțile noastre, în așa mod în cât viața ta sã devinã calitativã.
- Și dacã nu reușesc?
- Nu asta e întrebarea, ci când tu, nu ai reușit vreodatã?
A durat ceva timp pânã sã înțeleg aceastã zi, cu siguranțã îmi doresc sã știu cine sunt chiar dacã asta înseamnã un alt început. Avocatã ziua, iar noaptea un copil ce își plânge amarul, este deja o istorie pentru sufletul meu. Un absurd cu care trãiesc zilnic, și nu cã aș avea parte de ceva mai atractiv în viața mea, dar biroul în care ajut oamenii, este unicul spațiu în care mã simt cel mai bine.
Las câteva foi pe masã și mã arunc direct în dormitor, oboseala își face apariția, iar în acest moment îmi doresc doar o dozã enormã de somn și o dimineațã cât mai reușitã. Înainte sã simt în sfârșit acea liniște, telefonul vibreazã semn cã am primit un mesaj. Este secretara mea care se pare cã nu are somn la aceastã orã și decide sã-mi distrugã și noaptea.
Privește știrile!
Fãrã sã citesc tot mesajul îmi dau seama cine este ticãlosul care încearcã sã distrugã demnitatea în mod public și știu deja și ce va urma mâine.
- Smantha Brown nu face justiție, ea este doar cea care distruge speranțele, nu doar atât, recunosc cã am oferit o sumã de bani pentru interesele mele, ea a luat banii, dar a refuzat sã își ajute clientul chiar în ultimul moment.
Închid telefonul fãrã sã vizionez pânã la capãt știrea și zâmbesc când mintea mea deja mi-a oferit și variantele de rezolvare pentru aceastã situație. Cicã, mi-a oferit bani. Nici nu își imagineazã ce sfârșit îl așteaptã. Din nou telefonul meu vibreazã, de data aceasta secretara mã sunã și vizibil este cam insistentã.
- Da.
- Am uitat sã vã anunț, dar mâine avem un client mai deosebit, vine chiar din Italia. A insistat sã ofer numãrul dumneavoastrã personal, dar am rãspuns ca de fiecare datã cum ați cerut. Insistã foarte mult sã se întâlneascã dimineațã de la prima orã.
- Sunt disponibilã dupã amiazã.
- A cerut sã fie avocata Brown, fãrã alte explicații.
- Repet, sunt disponibilã dupã amiazã, altfel sã-și caute în altã parte justiție.
Închid telefon și îmi calmez bãtãile inimii, sunt prea obositã și trebuie sã mã gândesc doar faptul cã mâine trebuie sã pun capãt propriei justiției, unui ticãlos care nu își asumã propria greșealã și încearcã sã se foloseascã de situație.
Jurnaliștii sunt deja în fața clãdirii. Toatã lumea mã așteaptã nerãbdãtor dupã ce la orele 8 am transmis mesaj pe rețele de socializare cã sunt pregãtitã sã rãspund criticii la adresa mea din partea clientului. Nu doar cã atât, a venit și el mirat de ceea ce urmeazã sã fac. Înainte sã încep privesc încã odatã telefonul și primesc confirmarea pentru mica surprizã.
- Cu siguranțã am avut mulți clienți în doar un an, dar nimeni nu a îndrãznit sã-mi provoace dezgustul ca în acest moment. Domnul John Taylor, un afacerist care sãvârșește infracțiuni zilnic, încearcã sã-mi pãteze onoarea de care el nu dispune. De fapt nici nu a avut-o.
Toatã lumea este în șoc, tocmai acum vorbesc despre fiul unui politic din Canada, iar asta înseamnã cã mã adresez întregi familii. Privesc pentru o secundã chipul lui și zâmbesc când nu șocul îi caracterizeazã trãsãturile, ci frica. Pentru cã știe cine sunt. Știe cã atunci când vorbesc ceva, pot demonstra nu doar prin cuvinte, dar și prin fapte, iar asta a și uitat.
- Aveți și probe!? Un tânãr jurnalist strigã printre mulțime în timp ce sunt fotografiatã.
- Desigur, un zâmbet arogant și douã degete pocnind o aduce chiar în fața mea pe fosta soție a acestui bãrbat manipulator.
- Sunt Sandra Tylor, fosta soție a acestui om care încearcã sã creeze o realitate ce nu existã. Domnișoara avocatã l-a refuzat sã-l prezinte în instanțã, pentru cã i-am trimis personal dovezi despre activitãțile sale de escrocherii și fotografii cu diferite femei cu care m-a înșelat în timpul cãsniciei. Nu doar atât, John Tylor a plãtit unor jurnaliști ca sã publice știrile false. Pe acest disc este toatã informația necesarã. Rog ca autoritãțile și poliția sã se clarifice cu acest om, indiferent de statutul sãu.
- Nu pot sã cred cã a fugit ca un șobolan, cum am trãit cu acest om 15 ani...
- Îmi pare rãu, îi ofer cafeaua și îmbrãțișez aceastã femeie atât de puternicã.
- Nu, nouã ne pare rãu cã ați ajuns în aceastã situație neplãcutã din cauza lui, sper cã lucrurile se vor aranja cât mai curând.
- Poliția deja este pe urmele lui, totul va fi bine.
- Domnișoara Samantha, vã așteaptã clientul despre care v-am povestit. Ușa se deschide brusc și privesc cu scântei ființa care meritã ceva din bunele maniere.
- Am zis doar cã dupã amiazã!
- Vã așteaptã de la orele 8, a fost prezent și la...
- Oricum plec și eu, nu vã faceți griji. Mã ridic și îmbrãțișez din nou aceastã femeie care a suferit prea mult din cauza unui bãrbat.
Urmãresc cum prãsește biroul și nu reușesc sã mã întorc când un bãrbat lipsit de maniere pãtrunde în interior fãrã alte explicații. Nu îmi dau seama inițial, însã când privirile se intersecteazã, inima mea explodeazã la propriu și tresar când insistent face doi pași cãtre mine. Un bãrbat înalt și chipeș, cu cãmașa descheiata la doi nasturi mai jos, barba proaspãt aranjatã și un pãr negru scurt. Nu asta m-a impresionat cel mai tare ci, acei ochi albaștri atât de deschiși, de parcã aș privi spre ocean. Bulversatã de o senzație nouã clipesc mai des și încerc sã mențin privirea, dar eșuez pentru prima datã, mai ales în fața unui bãrbat. Se salutã cu o înclinare a capului și îi rãspund confirmativ, arãtându-i sã se așeze în fața mea. Acesta mã ocolește nu înainte sã mai arunce acea privire seninã, dar de data aceasta îngrijorãtoare, ceea ce îmi trezește și mai mult curiozitatea. Un deja vu, dar oare de ce, vãd acest bãrbat pentru prima datã în viațã, în timp ce trupul și sufletul reacționeazã total opusul.
De parcã l-aș cunoaște de o viațã întreagã. Țintuitã pe loc încã stãm spate în spate, el așezat cuminte și mã așteaptã, eu în picioare cu degetele pe inimã strângând materialul cãmãșii. Ce se întâmplã? Respir iritatã de propriile reacții și decid sã mã întorc spre el. Un singur pas mã aduce pe partea lateralã și dau sã mai fac un pas ca sã mã așez fațã în fațã, însã ceea ce urmeazã mã sperie nu doar pe mine, dar și pe acest bãrbat necunoscut. Piciorul stâng alunecã fãrã ca ceva sã mã împiedice, iar o durere brutalã apare în zona inimii și nu știu de ce sã mã țin când alunec în totalitate pe podea. Un strigãt îl aud din depãrtare și douã brațe puternice îmi încolãcesc talia înainte sã ajung definitiv pe podea. Este frig, primul meu gând ce mã plesnește când totul devine întuneric.
Deschid ochii și vãd în jur doar alb, o camerã cu pereții și ușa albã. Cu picioarele dezgolite și o rochie albã lungã pânã pe podea traversez camera și realizez cã este foarte micã. Fãrã mobilã, este goalã, nimic. Un nimic și necunoscut infinit cuprinde acest spațiu. Însã simt cã am mai fost aici, de parcã am mai vãzut acești pereți, iar senzațiile sunt și ele cunoscute.
- Demult nu ne-am vãzut. Brusc o voce de femeie reapare în spatele meu și mã sperii când o vãd acum în fața mea.
- Cine ești? O femeie frumoasã și fața seninã mã privește fericitã.
- Cu timpul vei ști despre tot, pânã atunci trebuie sã te accepți.
- Despre ce vorbești, unde sunt?
- În sufletul tãu.
- Sufletul meu?
- Da. Aici este spațiul tãu intim, infinitatea ta, toate visele și secretele inimii.
- Dar de ce ești aici, și de ce totul în jur este alb?
- Pentru cã viața ta este în perioada noilor schimbãri, și doar tu ești în stare sã-ți construiești noul început. Însã pânã atunci trebuie sã umpli acest gol, acest necunoscut cu acceptarea.
- Mã accept. Ochii ei albaștri par familiari și nu înțeleg unde aș fi putut sã revãd aceastã femeie.
- Minți. Iluzia trebuie sã disparã din mintea ta, fricile sã se destrame, iar trecutul sã devinã doar o paginã neplãcutã din viața ta.
- Dar...
- Timpul, timpul este leacul pentru toate suferințele omului. Ai doar rãbdare.
- Samy!! Mã auzi? Samy!!
Câteva glasuri distrug aceastã camerã albã, și totul în jur explodeazã așa cum și realitatea revine la normal. Deschid ochii cu degetele pe inimã și abia acum observ doi doctori ce mã analizeazã încã suspect. Așezatã cu grijã pe canapeaua din biroul meu, simt un mic disconfort la cap și ridic brusc când realizez cã bãrbatul necunoscut este chiar lângã mine. Stãteam cu capul peste el, iar asta îmi oferea o senzație de liniște și în același timp de fricã.
- Stai pe loc, nu fã mișcãri bruște. Pentru prima datã îmi vorbește. Un glas și mai atrãgãtor decât ceea ce mi-am imaginat. Aroma lui mã înnebunește, parfum tipic italian și de țigarã, mã îndeamnã sã închid ochii involuntar. Acesta se apleacã peste mine și redeschid ochii, îmbujoratã de distanța minusculã.
- Voiam doar sã vãd de ce ai închis ochii, îmi rãspunde fãrã sã o cer. Încã roșie pe obraji fug de privirea sa și mã conformez când degetele sale mã ating ușor peste frunte în semn de protest.
- Când ați fost ultima oarã la o consultație? Un tânãr doctor se adreseazã spre mine vizibil iritat și vresu sã îi rãspund însã bãrbatul fermecãtor o ia înainte.
- Demult nu a fost. Glasul lui pare nervos, mã ridic de data aceasta violent și îi privesc pe amândoi.
- De unde știi când am fost? Îi întorc tonalitatea și închei rapid nasturii de la cãmașã, la naiba, mi-a vãzut și sânii, și abia ne-am cunoscut.
- Trebuie sã țineți cont cã aveți o inimã slabã, ați avut și douã accidente nu? Face referire la semnul în jurul pielii.
- Nu știu, îi rãspund calm și sincer.
- Adicã? Mã întreabã surprins, iar eu încep sã mã enervez.
Când cineva mã întreabã despre trecutul meu, întotdeauna ajung într-o prãpastie, pentru cã nu știu nimic despre viața mea anterioarã. Nu doar atât, am ajuns de una singurã sã o iau de la capãt și sã îmi construiesc propria realitate ca sã continui viața. Tot ce îmi amintesc este o dimineațã amãrâtã, în care m-a trezit într-un spital, în Canada și un doctor alãturi care mã privea cu milã. Când am aflat cã am amnezie și cã nimeni nu m-a cãutat, am înțeles cã sunt o orfanã și trebuie sã trec peste asta. Astfel în ziua urmãtoare am fugit din acel spital și am cãutat un nou început.
- Ți-a rãspuns clar cã nu știe. Din nou intervine și îi mulțumesc cu o înclinare a capului pentru înțelegere.
- Rețetele sunt pe masã, iar asta trebuie sã vã amelioreze durerile de inimã. Important sã nu vã enervați, pentru cã ați putea trece prin situații similare.
Rãmânem doar noi doi, din nou acea liniște imensã și parcã nici nu aș fi auzit acel glas de un bãrbat arogant, când din nou reîntâlnesc privirea sa seninã și plinã de mister.
- Data viitoare când te gândești sã leșini, ai grijã sã o faci prin mijlocul biroului, îmi spune ironic și face referire cã încã puțin și mã loveam cu capul de colțul mesei.
- Ah, am uitat sã te întreb pe tine. Ce gând te-a adus tocmai din pãrțile italiene, ai fi putut sã îți alegi pe oricine în calitate de avocat.
- Am auzit cã ești cea mai bunã în domeniul dat, ai reușit sã depãșești toate criteriile într-un singur an.
- Mulțumesc, dar te dezamãgesc, nu mã ocup cu dosare în afara acestui continent. Mã așez din nou în fața lui, acum, privindu-l ca pe fiecare client încercând sã maschez orice urmã de atracție fatalã. Cineva ar crede cã m-a apucat inima din cauza aroganței sale fermecãtoare, însã știu ce probleme de sãnãtate am, și totuși de ce anume acum, când el mi-a venit pe neprins de veste și încã de pe alt continent.
- Ai fost vreodatã în Italia?
- Nu știu.
- Atunci, ai acum aceastã șansã.
- Nici mãcar nu mã întrebi de ce...
- Nu insist și nu încerc sã trec peste spațiul unui om. Începe sã se joace cu un creion, fãcând rotații pânã acesta crapã și se rupe. Din nou un sentiment de deja vu mã cuprinde și privesc bucãțile rupte, se pare cã pe el nu-l deranjeazã asta.
- Deci, repet, nu mã ocup cu dosare strãine.
- Am sãvârșit infracțiunea aici, pe teritoriul Canada.
Nu știu ce moment m-a amuzat cel mai mult, dar sigur cã acum râsul meu umple toatã camera, și bat ușor cu degetele pe masã în timp ce acesta rãmâne serios. Nu glumește, și asta pare mai atrãgãtor, îmi plac bãrbații care își susțin poziția, doar cã nu acum.
- Știu cã nu ajuți clienții care au sãvârșit infracțiuni. Dar cazul meu este diferit.
- Aici eu pun condiții, am propriile principi pe care nu le voi încãlca niciodatã.
Un zâmbet drãcesc descrie trãsãturile sale frumoase și devin curioasã, așteptând urmãtoare combinație de cuvinte din partea lui.
- În viața mea, a mai fost o femeie care la fel a spus cã nu își va încãlca niciodatã principiile. Pânã când...
- Ce? Izbucnesc curioasã.
- Pânã când s-a îndrãgostit de mine. Șoptește fiecare silabã accentuând de parcã aș fi surdã.
- Sunteți liber. Iau un alt dosar de pe masã și rãsfoiesc îmbujoratã doar ca sã scap de privirea sa insistentã. Nu am fost clarã, repet sunteți liber signor, îi spun în continuare cu un accent italian și mã mir de propria reacție, pânã și acest cuvânt este nou pentru mine.
Nici nu se mișcã, din contra se acomodeazã pe scaun și pune picior peste picior oferindu-mi o atitudine posesivã, clarã, cã în urmãtoarele minute nu va pãrãsi acest birou pânã nu accept.
- Aștept sã semnãm contractul, dupã care vã las sã vã odihniți, domnișoara Samantha Brown. Intenționat mi-a vorbit politicos ca sã mã enerveze din nou.
- Nu semnez contractul cu diavolul.
Izbucnește în râs încât ajung sã mã sperii de ecoul sãu ce vibreazã pânã și pe șira spinãrii. Nu știu ce îl face sã râdã, dar evident o face intenționat.
- De data asta m-ai recunoscut... șoptește mai mult pentru sine, dar tot aud și ridic sprânceana în semn de neînțelegere.
- Și cum se numește rãul suprem?
- Christian Damiano, încântat de cunoștințã.
Un nume specific Italiei, nu asta m-a atras. Felul în care sunã aceste douã cuvinte îmi amintește de cineva anume, de care nu pot spune, o prãpastie și un necunoscut reapar în fața mea doritoare sã cunosc mai mult despre el. Dacã pânã acum am încercat sã fug de el, acum îmi doresc sã știu totul despre viața sa, oricât de mult m-ar putea rãni. O atracție fizicã misticã și surprinzãtoare pentru viața mea. Ciudat, mi-am trãit zilele ca și când abia m-am nãscut, iar odatã cu apariția lui, am ajuns sã simt ceva pentru trecutul meu, o speranțã?
- Vrei sã mor aici de nervi din cauza ta, ai uitat ce mi-a recomandat doctorul?
- Ai la dispoziție câteva zile pentru o decizie foarte inteligentã. Las asta aici. Se ridicã mândru și îmi lasã numãrul și adresa lui. Oare câtã aroganțã încape în acest bãrbat?
- Chem paza.
Înainte sã plece definitiv îi urmãresc pentru ultima oarã mișcãrile și mi se lasã un gol în stomac, știind cã nu voi suna niciodatã acest numãr, nu voi mai vedea acei ochi albaștri. Se întoarce spre mine și îmi transmite un sãrut imaginar cu palmele sale, iar asta mã hipnotizeazã în timp ce el chiar se distreazã pe emoțiile mele.
La naiba, tocmai m-am întâlnit cu un diavol.
Frumos, înalt și arogant.
Nu, nu mã pot îndrãgosti de un necunoscut. ABSURD.
🦋
Samantha.
Dragostea adevãratã, are tainele ei și deține toate sacrificiile lumii. Ea nu te întreabã când vine, și nici când pleacã, însã te face sã simți toate patimile. Trupul si sufletul se condamnã reciproc datoritã glasului lãuntric ce te îndeamnã sã greșești.
Ceea ce este adevãrat, întotdeauna se va întoarce la tine fãrã sã o ceri și fãrã sã aștepți.
Tu, doar trãiește clipa.
Pentru cã nu se știe niciodatã cât dureazã aceastã clipã.
Capitolul nu este editat, din nou sunt erori ale aplicației. 💖🦋