Încerc să mă calmez, să-mi liniştesc respirația şi bătăile inimii, şi să elimin orice gând negativ din creierul meu.
Aşteptarea doctoriței mă face să îmi întunec orice gând şi nici măcar cuvintele de încurajare sau strângerea puternică de mână din partea Norei nu mă mai pot linişti.
-Ar fi trebuit să o analizezi tu până îmi făceam marea intrare.
Uşa mare s-a deschis, și am observat o siluetă subţire îmbrăcată cu un halat alb cu emblema spitalului. Părul blond e prins într-un coc perfect, iar zâmbetul ei luminează întreaga încăpere.
-Nu mai sunt în măsură să practic medicina, Heidi.
M-am uitat uimită la Nora, iar ea nu a făcut altceva decât să ridice din umeri şi să zâmbească.
Asta, cu siguranță, e ceva nou. Micuţa Barbie a fost studentă la medicină şi a renunţat pur şi simplu? Asistenta a închis uşa, în timp ce femeia trecută de vârsta a doua s-a oprit la capătul mesei.
- Îmi cer scuze că Sarah nu te poate îngriji, dar o să mă străduiesc să fiu la fel de bună ca şi ea, bine?
Am aprobat din cap fără să fiu capabilă să articulez vreun cuvânt.
Asistenta mi-a urcat picioarele pe suporturile reci şi am simțit un fior care mi-a străbătut întregul corp. Mâna mea a fost acoperită de cele ale rivalei mele şi am simţit privirea ei îndreptată asupra mea.
Nu aş fi crezut niciodată că Nora Heimer va fi lângă mine în cea mai înfricoşătoare clipă. În acest moment cred că o să mă trezesc în patul meu rece, privindu-i spatele soţului meu şi plângându-mi de milă.
-E doar un vas de sânge care s-a spart, a spus doctorița. O să îl cauterizăm fără probleme.
Am înghiţit în sec şi mi-am lipit capul de pernă, iar pe obrajii mei au început să se prelingă câteva lacrimi de uşurare.
- Ai adus-o la timp, Nora. Dacă mai întârzia zece minute fătul ar fi fost în mare pericol.
Bruneta a aprobat din cap, încercând să nu fie prea impresionată de cuvintele doamnei doctor. Am răsuflat uşurate amândouă în acelaşi timp, şi nu am mai spus nimic până când doctorița nu şi-a terminat treaba.
Jungkook nici măcar nu ştia ce s-a întâmplat. Probabil a crezut că i-am ascultat ordinele şi am plecat acasă cu coada între picioare. Iar Cornelius probabil încă se înfruntă cu Luke și nu mi-a observat dispariţia.
Dacă Nora nu m-ar fi găsit pe acel hol, aş fi pierdut sarcina? Dacă ar fi fost o ticăloasă şi mi-ar fi întors spatele, aşa cum mă aşteptam să o facă? De ce e aici cu mine?
-Totul e bine, dar aş vrea să te țin aici în această seară. Să mă asigur că evoluţia va fi fără probleme.
Înainte să îmi deschid gura, Nora a acceptat în locul meu, făcând-o pe femeia mai în vârsta să zâmbească.
- Asistenta o să te ducă în salon și o să trec pe la tine mai târziu, bine?
Mâna ei caldă s-a oprit pe umărul meu, iar zâmbetul său mi-a înlăturat orice temere.
- Ceai, Nora?
Bruneta a început să râdă și a dezaprobat din cap, trecându-şi o mână prin păr.
-Altădată, Heidi. Nu aş vrea să o las pe Hellya singură.
Heidi doar a aprobat din cap şi a părăsit salonul după un ultim zâmbet larg.
- O să îl sun pe Jungkook cât timp te vor duce sus, mi-a spus.
Și-a întins mâna după geanta de pe marginea patului şi am prins-o de încheietură înainte să o atingă.
-Nu cred că îl interesează.
Femeia m-a privit uimită, apoi şi-a arcuit buzele într-un zâmbet slab. Mi-a îndepărtat cu blândețe mâna şi a scos dispozitivul electronic de ultimă generaţie, fără să ţină cont de dorinţele mele.
-Știu că relaţia voastră e dificilă şi ciudată, dar trebuie să afle. Eşti soţia lui, Hellya, şi cred că e timpul să îşi dea seama că ai nevoie să fie alături de tine.
A prins materialul de piele al genţii între degete şi s-a îndreptat spre uşă.
-Ne vedem sus!
Am oftat cu putere şi am urmat instrucţiunile asistentei de lângă mine.
Până acum, am crezut că e uşor să o urăsc pe femeia perfectă şi sofisticată care încerca să îmi fure soţul. Dar faptul că mi-a salvat copilul şi că încearcă să îmbunătățească relația dintre mine şi Jungkook mă fac să îmi schimb complet părerea.
Când am fost scoasă pe hol, am tresărit la auzul vocii ei ridicate şi răspicate. Cred că Jungkook are parte de o ceartă pe cinste, iar după gesturile brunetei, nu cred că e o idee bună să se întâlnească.
Asistenta m-a instalat câteva etaje mai sus, într-un salon gol, care are imprimat acel miros specific şi odios. După ce a dat drumul la căldură și mi-a aranjat perna, asistenta m-a lăsat singură.
E plăcut să fiu răsfățată fără să îmi fac griji şi pentru altceva. Fără să îmi fie frică de eventualele pase proaste ale lui Jeon Jungkook.
Am găsit telecomanda televizorului pe dulăpiorul de lângă pat şi cred că e timpul să recuperez lecțiile de spaniolă, cu câteva telenovele mexicane proaste.
Am găsit canalul la care mă uit în mod obişnuit şi am nimerit exact la o scenă destul de aprinsă. Bărbatul tocmai şi-a luat o palmă zdravănă de la nevasta lui. Sau poate de la amantă.
- Întreaga ta familie o să fie aici în scurt timp, am auzit imediat ce ușa s-a deschis.
Nora s-a apropiat de mine şi a rămas fără cuvinte când a observat interesul meu faţă de dramele televizate.
-Tânăr şi neliniştit varianta mexicană? Ce bine că am adus budincă.
A tras fotoliul lângă patul meu, şi-a dat jos pantofii cu cristale şi şi-a sprijinit picioarele de marginea patului.
- Ciocolată sau căpşuni şi vanilie?
Mi-a pus în faţă cele două pahare colorate şi l-am înhăţat pe cel cu ciocolată, fără să mă gândesc de două ori.
-Ce nemernic e Rodrigo!
Amândouă am început să mâncăm din desert, fiind complet acaparate de acţiunea telenovelei.
-Vrei să pariem că o să îl împuşte? Am zâmbit şi am înghițit porţia pe care mi-am măsurat-o.
-Îl iubeşte prea mult ca să îl împuște, am spus sigură pe mine. Eu cred că o să îi întoarcă spatele şi o să plece.
Bruneta a pufnit dezaprobator şi viziunea ei s-a adeverit în momentul în care blonda de pe ecran a scos pistolul din poşetă.
-Ti-am spus eu! Îl iubeşte, dar nu vrea să îl împartă. Mai ales că soţiei lui i s-a descoperit o formă agresivă de cancer.
Am băgat din nou lingura de plastic în amestecul de ciocolată şi lapte, şi l-am văzut pe Rodrigo prăbuşindu-se pe podea.
-Nu e corect, am bombănit cu gura plină de budincă. Ai stricat factorul surpriză.
Nora a zâmbit nevinovată şi a ridicat uşor din umeri, în timp ce curăța pereţii paharului cu lingura.
E aceeaşi poveste în toate. Amante, amanți, bani mulți, copii neglijaţi, crime, drame şi în final toţi sunt fericiți. E destul de uşor să îţi dai seama de firul acțiunii. Scenariştii lor sunt atât de previzibili, a spus dându-şi ochii peste cap.
Am continuat să privesc ecranul fără să mai spun şi altceva. A spus că familia mea o să sosească din clipă în clipă. Cred că acum e momentul oportun să aflu cât mai multe despre rivala mea.
-Ai fost medic?
Am lăsat lingura să fie îngropată în muntele de ciocolată din mâna mea și am privit-o pe femeia de lângă mine.
Întrebarea mea nu prea pare să o tulbure, dar nici plăcută nu-i prea este.
Nora a continuat să se joace cu lingura ei pe pereţii paharului, iar apoi a oftat adânc și și-a ridicat privirea spre mine.
- Încă sunt. Într-un fel.
M-am uitat la ea mai nedumerită decât până acum, iar dacă ea crede că scapă de curiozitatea mea atât de repede, s-a înşelat.
A lăsat paharul pe dulapul de metal și pare foarte stânjenită de întrebarea mea. Dar nu prea îmi pasă de stânjeneala ei.
- Nu mi-am dat niciodată examenul de rezident.
-Deci ai terminat facultatea de medicină, ți-ai terminat şi rezidenţiatul, dar nu ai aprobarea oficială?
A început să râdă începând să îşi mişte degetele de la picioare.
-Mai am ceva din rezidenţiat. M-am oprit la jumătatea lui.
Am oftat exasperată şi mi-am trântit budinca pe dulap, apoi am privit-o hotărâtă.
- Sunt pe un pat de spital alături de femeia pe care o urăsc şi pe care sunt geloasă. Iar ea s-a transformat dintr-o ticăloasă în zâna cea bună. Vreau să aflu detaliile şi le vreau acum, am spus încercând să fiu ameninţătoare.
Bruneta m-a privit, fiind uimită de izbucnirea mea. Îşi muşca buza de jos ca să nu râdă şi şi-a ridicat mâinile arătându-mi că se predă în faţa mea.
- Heidi e mătușa mea, ea a fost cea care mi-a trezit apetitul pentru medicină. Tata a vrut mereu să preiau afacerile lui, iar mama mi-a spus să îmi urmez inima şi să fac ce îmi place.
-Adică medicina?
A zâmbit, aprobând uşor din cap.
- Mereu am visat să fiu acel tip de medic care reuşeşte să îşi salveze fiecare pacient, a spus cu un zâmbet larg. Să le ia durerea cu mâna şi să le văd zâmbetele imense şi familiile fericite. Am muncit pe brânci şi am reuşit să mă mențin printre primii. Am iubit fiecare parte din această meserie.
- Şi ce s-a întâmplat? Pentru câteva clipe şi-a lăsat privirea în jos şi a început să se joace cu degetele.
-La jumătatea rezidenţiatului, mama mea a fost diagnosticată cu leucemie.
Am gemut involuntar şi mi-am închis ochii, imaginându-mi durerea ei.
i-Mda, soarta e o scârbă, a spus cu un oftat profund.
I-am văzut ochii umezindu-se, dar se abţine să nu plângă. Încearcă să fie tare în faţa mea şi cred că e prima oară când fac cunoştinţă cu adevărata Nora Heimer.
-Am încercat o mulțime de medicamente, intervenţii chirurgicale, dar toată lumea ştie că nu există niciun leac pentru boala asta.
-Dar asta nu te-a oprit să încerci.
M-a privit cu zâmbetul pe buze şi i-am văzut lacrima cristalină alunecând pe pielea sa.
-M-am închis în laboratorul spitalului şi am încercat să descopăr combinații noi de substanțe. Mi-am dorit să descopăr o nouă formulă care să îmi salveze mama. Toți doctorii au spus că sunt nebună şi că nu o să reuşesc în şase luni să fac ce nu a reuşit medicina în mai bine de cincizeci de ani.
Şi-a dat o şuviță de păr după ureche şi a suspinat.
-Când a murit, mi-a spus să îmi îndeplinesc toate dorințele şi să nu las pe nimeni să îmi spună că nu pot sau că nu sunt în stare.
-Şi de ce ai renunţat la visul tău?
A ridicat uşor din umeri şi a zâmbit.
-Pentru că mi-am pierdut încrederea în medicină. Am vrut să fiu un doctor care să îi ajute pe oameni. Dar nu am putut să o ajut pe mama mea. Am privit-o cum se stinge, şi nu am putut să fac nimic.
Şi-a acoperit chipul cu ambele mâini şi a început să plângă. Umerii ei erau zguduiți de spasmele dureroase şi am reuşit să o trag în braţele mele.
Nora m-a strâns la pieptul ei şi i-am simţit lacrimile alunecând pe gâtul meu.
- Ce rost are să fiu cea mai bună dacă oamenii mor?
- Copilul meu nu a murit, am şoptit în părul ei. Cuvintele mele au făcut-o să se oprească brusc. Şi-a îndreptat spatele și m-a privit, fiind uimită de ceea ce am spus.
- Nora, nu eşti considerată un doctor bun doar pentru că îți salvezi toți pacienții. Îți pasă şi eşti alături de ei de la primul tău contact cu ei, până la externarea lor. Faci tot ce îţi stă în putință să îi salvezi și asta ar trebui să fie suficient pentru tine.
I-am şters câteva lacrimi de pe chip, reușind să îi zâmbesc cu blândeţe.
-În seara aceasta mi-ai salvat copilul, şi o să îţi mulţumesc pentru asta toată viața. Ar trebui să o asculți pe mama ta şi să îți urmezi visul, chiar dacă trebuie să te lupți cu tine însăţi.
Și-a trecut limba peste buza de jos şi a început să râdă. Am tras-o din nou în braţele mele, de data asta ascultându-i râsul.
-Cred că Jungkook o să fie gelos pe noua noastră relaţie.
Să devin prietenă cu rivala mea şi să îl scot din minţi pe soţul meu? Asta da idee care merită să fie pusă în aplicare.
-O să avem cam mult de lucru până la o prietenie solidară, am spus gândindu-mă la ce s-a întâmplat până acum.
S-a uitat la mine, ridicându-şi o sprânceană perfect arcuită.
- Bine, hai să lămurim lucrurile cât mai avem timp, a spus cu un oftat. A tras aer adânc în piept şi şi-a îndreptat spatele.
-Jungkook e unul dintre cei mai mari idioţi pe care îi cunosc. Nu există nicio legătură romantică între noi, şi nu ar putea să existe vreodată, pentru că eu nu mă încurc cu bărbaţi însurați.
Mi-am aranjat perna și m-am sprijinit de ea, fără să îmi iau ochii de la brunetă.
-Am văzut cum a explodat gelozia în tine în momentul în care am ajuns la fermă. M-a convins să fiu complicea lui și să alimentăm această gelozie, a spus dându-şi ochii peste cap. Problema e că am fost fraieră şi l-am ajutat, dar de acum înainte e pe cont propriu.
-De ce s-a complicat Jungkook atât de tare ca să mă facă geloasă?
- Gogomanul te iubeşte, dar e bărbat şi mult prea idiot ca să îți spună asta. E foarte entuziasmat de copil și rănit de faptul că Juho te ajută mai mult decât el.
Am oftat cu putere şi o ascultam fără să spun ceva.
-Reface fosta casă a bunicului său pentru voi trei şi de asta dispare atât de mult de acasă în timpul zilei, nu pentru că ar fi cu mine şi ne-am face de cap prin hoteluri, aşa cum încearcă bârfitoarele oraşului să susţină.
A aruncat paharul gol de budincă la coşul de gunoi şi s-a întors cu fața spre mine.
-Am ştiut că eşti la madame Lorraine când am probat rochia şi am zis că dacă continui jocul lui stupid, o să te duci acasă şi o să îi spargi capul. Eu una asta i-aş fi făcut dobitocului. Dar tu eşti prea dulce ca să faci aşa ceva, şi nu înţeleg de ce Jungkook te chinuie atât de tare şi nu înfruntă situaţia, a spus dezaprobând din cap.
Şi-a apăsat buzele una de cealaltă şi a continuat să zâmbească.
- Mai vrei să ştii şi altceva?
Revelaţia ei m-a luat complet prin surprindere, şi cred că în mare parte a acoperit fiecare îngrijorare pe care o aveam.
Nu am ştiut că Jungkook a preluat casa bunicului lui. Și nu pot să nu zâmbesc când mă gândesc la noua noastră locuinţă.
-De ce te-a invitat la întâlnirea anuală?
-Pentru că mi-a cerut un sfat medical. I-am spus că ai nevoie de odihnă cât mai multă şi mai puțin stres în ultimele luni de sarcină. Iar el m-a ascultat, în mod surprinzător, dar nu a reuşit să o facă fără să te rănească şi mai tare.
M-a luat de mână şi s-a aplecat spre mine cu zâmbetul pe buze.
- Te iubeşte, Hellyaa, dar nu ştie cum să o arate, m-a asigurat. Cred că are nevoie de puțină îndrumare.
Am zâmbit şi am aprobat uşor din cap, fiind complet de acord cu ea. Iar în momentul când Jungkook a intrat în salon mai alb ca o stafie, ne-a găsit cu zâmbetele pe buze şi cu mâinile împreunate.