-Nu contează de câte ori baţi din gene, răspunsul o să fie acelaşi, a tunat.
Am oftat cu putere şi m-am prelins pe tejgheaua de lemn, dorindu-mi să nu o strâng pe mama mea vitregă de gât.
-Dar am nevoie de maşina aia, Anne, m-am văicărit. Nu pot să mă rog mereu de cineva ca să mă aducă în oraş.
Mi-a aruncat o privire urâtă și a continuat să aşeze trandafirii într-una dintre vazele de la intrare.
-Mai spune-mi tu mult Anne, și o să îți dau o maşină de nu o să vezi, m-a ameninţat.
Da, am uitat complet că urăște să îi spun pe nume. Nici măcar nu mă bagă în seamă dacă îi spun Anne.
M-am apropiat de ea, afişându-mi cel mai frumos zâmbet pe care știu că îl am în arsenal.
-Te rog! Poți chiar să îi oferi şi sex și poți să îi mai oferi un copil, am sugerat. Nu îmi pasă ce faci atâta timp cât îmi aduci maşina înapoi.
Maggie a trecut pe lângă noi cu un candelabru în mână şi a început să râdă. Știu că ideea mea e ridicolă, dar copiii sunt cea mai mare slăbiciune a mamei mele vitrege.
-Cred că e cam bătrână să mai adauge încă un membru, scumpo.
Anne a început să chicotească şi a analizat florile pe care tocmai le învârtea în vază.
-Cere-i soţului tău o maşină nouă, mi-a întors-o ticăloasa.
Mai bine aş dormi în pădure şi aş face sex cu un urs decât să îi cer aşa ceva acelui nemernic.
-Mă dau bătută, am spus ofticată.
Am oftat cu putere, iar râsul ei triumfător îmi zgârie urechile. S-a întors cu faţa la mine şi şi-a pus mâinile în sâni, pregătită să îmi ofere o lecţie despre cât de proastă e maşina mea, şi sunt sigură că o să arunce în arenă şi sarcina.
-Maşina aia e un dezastru ambulant, Hellya. Ştiu că o iubeşti şi că ai reparat-o mereu cu banii tăi, dar aici sunt de partea lui Luke.
Sunt convinsă că te-a făcut să te simți foarte bine aseară şi de asta eşti atât de acord cu el, aş fi vrut să îi spun.
- Nu vreau ca maşina aia să îți aducă moartea. Acum trebuie să te gândești și la nepotul meu, dacă tu ai gânduri sinucigașe.
Mi-am dat ochii peste cap şi în scurt timp am văzut-o în fața mea şi pe Maggie, care încearcă să fie la fel de autoritară ca şi partenera ei, dar zâmbetul o cam dă de gol.
- Maşina aia se duce la fier vechi şi ăsta e ultimul meu cuvânt, domnişoară, a spus ameninţându-mă cu arătătorul.
- Atunci îmi vreau banii înapoi.
Anne m-a privit surprinsă, iar soacra mea a izbucnit în râs şi şi-a sprijinit o mână pe umărul mamei mele.
-Am cumpărat vechitura aia, cum îi spuneţi voi, cu propriii mei bani și îi vreau înapoi. Plus banii pe care i-am băgat în reparațiile ei.
-Poți oricând să îi ceri tatălui tău.
La naiba!
Ticăloasă mică care face orice să îmi închida gura şi să obțină ce îşi doreşte!
-Las-o balta, am cedat din nou.
M-am întors şi m-am îndreptat spre tejgheaua unde se afla casa de marcat și câteva cutii cu bomboane mentolate.
-Dacă eşti destul de curajoasă să îl înfrunți pe Jungkook, atunci ai destule biluţe să îl înfrunți și pe Luke, m-a luat peste picior soacra mea.
Cuvintele lui Maggie m-au făcut să mă opresc şi să le diger. Nu pot să spun că nu are dreptate. Nu pot să fug toată viaţa de tatăl meu. Acum că drumurile noastre nu se mai intersectează, poate că e timpul să îmi iau inima în dinţi şi să îl înfrunt. Să vorbesc cu el şi să îi spun tot ceea ce simt pentru el.
Clopotelul care se află deasupra uşii a răsunat în încăpere, şi am văzut-o pe Lisa Jeon înaintând spre mine cu o privire complet nebună în ochi.
- De ce trebuie să mă întâlnesc cu acel nemernic, arogant şi ticălos?
Am zâmbit şi i-am făcut semn să mă urmeze în mica bucătărie pe care am amenajat-o cu câteva luni în urmă.
- De ce trebuie să îşi aducă labradorul exact când sunt eu de gardă? a spus trântindu-şi geanta.
-Ai ţinut toate astea în tine de aseară?
M-am îndreptat spre cafetieră, am scos cănile personale şi am turnat lichidul maroniu aromat.
- Păi, am ajuns târziu aseară şi tu dormeai sau te cafteai cu Jungkook, a spus enervată. Mama și tata aveau parte de o plimbare nocturnă şi sper că nu voi mai avea încă un frate.
-Hei, am auzit asta! a tipat Maggie la fiica ei.
Am chicotit şi am scos borcanul cu zahăr, în timp ce Lisa s-a aşezat pe scaunul ei cu zgomot.
-Bine, poate aşa învăţaţi să vă protejati.
Maggie și Anne au început o adevărată discuţie pe tema copiilor nerespectuoși și atât eu, cât şi cumnata mea ne-am dat ochii peste cap.
-Și nu am de gând să vorbesc cu Juho despre faptul că unul dintre prietenii lui e un adevărat măgar cu mine. Şi nici tu nu o să vorbeşti cu el. Aşa că ţine-ţi gura închisă sau ramai fără dinți.
I-am împins cana şi am început să râd cu putere.
Mi-am tras scaunul şi m-am aşezat pe el, punându-mi câteva lingurite de zahăr.
-Deci, ce ţi-a mai spus domnul Brown de data asta?
Blondina a oftat cu putere și a început să-și amestece băutura uitându-se supărată în cană.
-Nici măcar nu m-a lăsat să mă ating de câine. A spus că nu vrea să îl omor.
A trântit lingurița pe masă și s-a uitat la mine complet furioasă.
-Eu nu sunt în stare să calc pe o furnică şi el are impresia că pot să omor un câine?
Am zâmbit şi am sorbit din cafea, urmărind-o cu privirea pe cumnata mea. Relaţia ei cu Josh Brown a fost mereu un subiect interesant pentru mine şi încă nu pot să îmi dau seama de ce e atât de picantă.
-M-a făcut de râs în fața domnului Chamberlin şi mi-aş fi dorit să îi fac nişte injecţii foarte dureroase şi cu substanţe letale, a spus gesticulând ca o nebună.
Nu, în niciun caz nu ar face așa ceva. Doar e foarte nervoasă şi e în stare să spună orice ca să se elibereze de tensiune.
-Data viitoare ascunde-te sub birou sau în baie, am sugerat cu buzele lipite de cana de cafea.
M-a privit enervată deasupra cănii sale, iar eu am ridicat din umeri nevinovată.
-O să fiu un doctor, Hellya. Nu pot lăsa puştani ca Josh Brown să mă intimideze și să mă bage sub birou.
- Dar ai vrea să te pună deasupra biroului.
Obrajii Lisei s-au colorat în câteva secunde şi a sorbit cafeaua fără să mai spună ceva.
Chiar dacă Josh pare foarte înversunat să o scoată din minţi, Lisa a avut mereu o pasiune secretă pentru el. Mereu a încercat să îi atragă atenţia şi de cele mai multe ori, Josh a reuşit să o facă să se simtă prost.
-Ai încercat să vorbeşti cu el? A trecut ceva timp de când v-ați văzut ultima oară.
Cât timp Lisa a fost ocupată cu facultatea, nu prea s-au intersectat. Dar de când a absolvit şi a început să lucreze la cabinetul veterinar, se pare că Josh are din ce în ce mai multe animale bolnave.
- Aş prefera să sărut un porc şi să îl călăresc decât să vorbesc cu acel cowboy arogant şi nemernic, a spus cu vocea ridicată.
Mi-am lăsat cana pe masă şi m-am uitat la cumnata mea care ar fi vrut să strice ceva în acest moment.
-Crăciunul trecut a aruncat bolul cu vin în mine, a spus înverşunată.
Josh a avut o metodă unică să o umilească pe Lisa în public. Dar cred că o face pentru că simte ceva pentru ea şi încearcă să îi atragă atenţia.
-După accidentul tatei mi-a spus că ştie că o să fiu bine pentru că inima mea de gheaţă nu o să se descompună atât de repede. Şi-a împins cana cu dezgust şi şi-a pus mâinile în sân.
- E un ticălos şi nu am de gând să vorbesc cu el. Iar data viitoare când o să mă umilească în propriul meu cabinet, o să îi sparg sticla cu alcool medicinal fix în cap.
Am început să râd şi m-am ridicat de pe scaun pentru a spăla cele două căni.
Lisa e atât de amuzantă când e nervoasă, şi e absolut adorabilă când încearcă să devină fioroasă şi violentă. Dar e îndrăgostită nebuneşte de Josh şi cred că în cele din urmă o să îşi găsească fericirea unul în brațele celuilalt.
* * * *
-Nu îmi vine să cred că maşina mea a ajuns acasă întreagă şi nevătămată.
I-am aruncat prietenului meu o privire ironică şi am închis portiera în spatele meu. I-am aruncat cheile, pe care le-a prins fără niciun efort.
Maşina nouă care străluceşte sub razele soarelui mi-a atras atenţia, mai ales că limuzinele nu sunt atât de comune la noi.
Juho mi-a cuprins umerii cu unul dintre brațele sale lungi şi am început să mergem spre casă.
-Ce e cu maşina asta?
-Un nou cumpărător şi fiica lui. Tata şi Jungkook le arată câteva dintre vaci şi tauri.
M-am uitat la grajd şi primul meu gând a fost să mă duc spre ei. Dar sunt sigură că Jungkook şi-ar ieşi din minți dacă mi-aş face apariția, și m-am gândit că ar fi mai bine să stau cuminte.
-Mama nu vine?
Am păşit pe verandă şi ne-am oprit în faţa uşii.
-Mai are câteva lucruri de aranjat cu Anne, dar cred că vor să îmi facă o petrecere de aia stupidă pentru bebeluşi.
Prietenul meu a început să râdă şi s-a sprijinit cu umărul de unul dintre stâlpii de lemn.
-E primul lor nepot, fraiero, a spus dându-mi un bobârnac peste nas. Încearcă să nu le strici bucuria asta.
Am zâmbit şi mi-am dat o şuviță de păr după ureche.
-Poate că ai dreptate, am recunoscut. Totul se întâmplă atât de repede, încât abia dacă reuşesc să mă bucur de propriul meu copil.
Juho a întins una din mâinile sale mari şi mi-a atins abdomenul, zâmbind cu gura până la urechi.
-Nu ar mai trebui să ratezi vreun moment, altfel o să regreți amarnic. Nu îl lăsa pe Luke sau pe Jungkook să îți ia fericirea asta. O meriți, pitico.
Cuvintele lui îmi fac ochii să se umezească şi am suspinat. Juho a oftat şi m-a tras în brațele lui calde, depunând un sărut pe creştetul meu, oferindu-mi sprijinul şi afecţiunea pe care mi-o doream de la soţul meu.
-O să îmi pierd mințile dacă o să boceşti la fiecare cuvânt pe care îl pronunţ.
M-am dat un pas în spate şi i-am dat o palmă peste brat, făcându-l să zâmbească.
-Juho!
Vocea profundă şi grea m-a făcut să tresar, dar cumnatul meu nu a avut nici măcar o reacţie. Şi-a întors capul plictisit spre fratele lui şi a aşteptat să îi vorbească din nou.
-Tata are nevoie de tine, a spus făcându-i semn spre grajd. Juho mi-a făcut din ochi şi m-a sărutat pe obraz înainte să plece.
Chiar şi de la distanţă l-am văzut pe soţul meu încordându-se, şi am înghiţit în sec.
Cred că în seara asta o să avem o nouă ceartă de proporții.
Mi-a aruncat o privire năucitoare și rece, apoi s-a întors în grajd fără să îl aștepte pe fratele lui.
-Ei bine, iubire mică, o să avem ceva de lucru cu tatăl tău, am spus cu un suspin profund.
Mi-am mângâiat abdomenul și am intrat în casă, oprindu-mă direct în bucătărie.
Maggie o să ajungă acasă destul de târziu şi probabil o să fie prea obosită ca să mai gătească. Cred că e timpul să îmi intru în rol şi să încerc să mă integrez mai bine în această familie.
Am scos toate ingredientele de care aveam nevoie pentru o cină copioasă şi înainte să încep să gătesc, mi-am luat vitaminele pe care mi le-a prescris doctorul.
După ce am pus tava în cuptor, m-am uitat pe fereastra imensă şi i-am văzut pe posibilii cumpărători.
Bărbatul opulent, îmbrăcat în costum şi cu urme de păr alb mergea cu zâmbetul pe buze alături de Cornelius. Când mi-am mutat privirea în spatele lor, am simțit cum respirația mi se oprește.
Soţul meu are cel mai minunat zâmbet pe buze, un zâmbet după care eu tânjesc atât de mult, şi o priveşte pe femeia de lângă el complet fascinat.
Am înghiţit în sec, iar degetele mele s-au arcuit pe blatul mobilei.
Femeia aia e superbă.
E femeia ideală, iar Jungkook şi-a dat seama de asta. S-au oprit şi am văzut-o ridicându-se pe vârfuri şi sărutându-l pe sotul meu pe obraz. Mi-am închis ochii şi am încercat să nu încep să plâng.
Cum pot să fiu atât de naivă să cred că o să am vreo șansă cu el? Jungkook nu mi-a oferit niciun motiv să cred că o să fim împreună şi după naşterea copilului.
-Hellya?
Vocea lui m-a făcut să îmi deschid ochii, dar nu am curajul să îl privesc. Am înghiţit în sec şi m-am uitat pe fereastră, lumea dispăruse, şi am simțit lacrimile rostogolindu-se pe obrajii mei.
I-am auzit paşii în spatele meu şi inima mea bătea din ce în ce mai tare cu fiecare apropiere a sa. Am tresărit când mâna lui s-a aşezat pe umărul meu, şi m-am întors involuntar.
-Ce s-a întâmplat?
Mâna lui mare s-a oprit pe obrazul meu şi m-am uitat în ochii lui, care păreau îngrijorați.
Am dezaprobat din cap incapabilă să rostesc vreun cuvânt, bucurându-mă de atingerea lui cât de mult puteam.
-De ce plângi? a insistat.
Am continuat să mă uit la chipul său fără să vorbesc.
-Hellya, nu am toată ziua la dispoziție, a spus nerăbdător. Spune-mi, ce s-a întâmplat?
I-am dat mâna la o parte şi m-am îndepărtat de el, încercând să nu vorbesc despre gelozia mea.
M-am apropiat de masă și am luat cuţitul pentru a toca câteva legume.
-De ce plângi? Am râs şi încercam să nu îmi tai degetele cu ajutorul cuțitului.
- De când îţi pasă?
-Eşti soţia mea, a spus simplu. Imi pasă dacă ceva te supără.
Am trântit cuţitul pe tocător și m-am întors cu fața la el, privindu-l furioasă.
-Nu îți pasă de mine. Mi-ai spus destul de clar că după ce o să nasc, o să îmi dai cu şutul. Şi după atitudinea ta vioaie în preajma ei, am spus gesticulând cu cuțitul spre fereastră, e mai mult decât evident că deja ai candidatele potrivite pentru noua ta soţie.
M-a privit nedumerit şi şi-a încrucișat mâinile la piept.
-Ea?
Mi-am dat ochii peste cap şi am încercat să nu îi arunc cuţitul între ochi.
-Acea femeie sofisticată și superbă căruia îi zâmbeai atât de galant.
-Nora?
Am început să râd şi mi-am trecut limba peste buza de jos simţind cât de uscată e.
-Da, Nora, am spus cu o voce slabă. Nora cea delicată, pe care poţi să o scoți în societate şi cu care poți să te mândreşti.
Bărbatul a scos un oftat prelung şi şi-a apăsat două degete pe pleoapele lui.
-Nu se petrece nimic între mine şi ea. I-am arătat doar ferma şi am încercat să fiu politicos.
-Eşti mai politicos cu o străină decât cu mama copilului tău, i-am trântit-o.
Mi-a aruncat o privire glacială şi i-am văzut maxilarul încordându-se. Știu că împing conversaţia asta la limită, dar am nevoie de această eliberare.
-Chiar dacă divorțezi de mine şi mă arunci ca pe o cârpă, nu o să îți las copilul meu. Nu îmi pasă de metodele şi de banii tăi. Nu o să îmi iei copilul, Jungkook.
-Mai bine ai avea grijă la ton și la amenințări, Hellya, m-a avertizat.
- Sau ce? O să mă dai afară?
A făcut un pas spre mine şi am încercat să mă îndepărtez de el, dar masa mă împiedica.
-Crezi că poți să îmi faci față doar pentru că familia mea e de partea ta? Pot să te dobor şi cu toată protecţia lor, scumpo.
Am înghiţit în sec şi am încercat să îi susțin privirea furioasă. Mi-a acoperit abdomenul brusc şi m-a făcut să tresar.
-Copilul e al meu şi o să fac tot ce îmi stă în putinţă ca să îl obțin. Iar timp de încă şase luni, tu eşti a mea. Așa că ţine-ți mâinile departe de fratele meu.
A ieşit din bucătărie ca o furtună şi a trântit uşa în urma lui, lăsându-mă fără grai. Genunchii mei care tremurau, acum au cedat, şi am alunecat pe podea.
Cred că tocmai am pornit un război pe care nu mi-l doream.