... Regulile exista pentru a fi incalcate ...
Skyler Rivera
Nu am crezut niciodata ca poti experimenta universuri alternative in viata reala. Nu credeam ca poti sa fi vreodata pus in postura in care sa nu stii sa faci diferenta intre vis si realitate, insa ce s-a intamplat aseara pare mai mult un vis decat realitate. Motiv pentru care nelinistea ma rescoleste profund, invartindu-ma pe toate partile.
Faptul ca am gonit in miezul noptii catre port, pe motorul lui Aris, cu el si ceilalti doi pe urmele mele, in timp ce ma zbateam sa dau de Issac si sa o gasesc pe Tammara, toate astea suna a ceva regie proasta a unui film de actiune cu buget redus. Porbabil ca alcoolul chiar si-a facut efectul. Dar oricat vreau sa mint, asta s-a intamplat. In regula, atunci probabil mi-am inchipui ce s-a intamplat mai departe pentru ca mintea mea inca nu vrea sa il uite pe acel brunet ce tinea un pistol indreptat catre capul unui baiat omorat cu bataia.
Franturi din noaptea trecuta imi fulgera mintea si oricat incerc sa pun lucrurile cap la cap, nu imi amintesc mare lucru. Ma ridic in fund si ma sprijin pe tablia patului cu bratele incrucisate la piept. Inca port hainele de ieri, aceiai blugi, aceeasi bluza si acelasi hanborac. In cazul asta, daca eu am facut toate nebuniile alea aseara, cum am ajuns acas-...
Nu se poate asa ceva...
Inchid ochii inspirand adanc amintindu-mi cum am ajuns inapoi. El m-a adus, el m-a cules de pe strada, constient fiind de faptul ca habar nu aveam unde ma intorceam, dar macar acum aveam telefonul si GPS-ul. Imi amintesc ca a coborat dupa mine si ca nu am mai avut nicio urma de energie sa ma cert cu el. Imi amintesc cum m-a privind si cum mi-a oferit caldura corpului sau lipit de al meu. Acel gol din stomac pe care il simt si acum cand ma gandesc ca, acela a fost primul si singurul moment de apropiere si liniste dintre mine si Issac. Nu am mai intalnit latura asta a lui, de obicei doar tipam unul la altul si ne enervam reciproc, ceva normal cu care deja m-am obisnuit, omul asta nu poate sa imi provoace altceva decat dezgust.
Ii multumesc totusi ca m-a adus pana aici, sunt sigura ca Barkley nu m-a lasat cu strainul ala in apartament asa ca ar trebui sa ma revansez pentru acel batran ca i-am provocat atatea batai de cap in ultima vreme, de cand sunt aici. Alma mi-a spus ca este un om de incredere si ma bazez pe asta, asa ca ma simt datoare fata de el.
Dau la o parte patura de pe mine si imi cobor lenesa picioarele pe podea. Am bajbait cu varfurile degetelor dupa papucii de casa cu capete de iepurasi, pe care bineinteles ca Alma i-a considerat un fel de cadou de bun venit. Nu erau genul meu nici pe departe, insa era un gest dragut asa ca l-am luat ca a tare. Merg la usa si o deschid observand linistea din casa. Prietenii mei dorm dusi, deci imi permit sa fac un dus si sa imi revigorez putin mintea. Deschid dulapul si imi scot o pereche de blugi negri, scurti, un tricou simplu oversize, si lenjeria. Arunc din mers o privire asupra catorva haine din bagaj de care o sa trebuiasca sa ma ocup mai tarziu.
Intru in baie admirand in continuare luxul in care a ajuns prietena mea sa locuiasca. Fata in fata cu usa pe care am intrat este o cada imensa de un alb imaculat, iar pe partea stanga se afla o oglinda mara alaturi de chiuveta si restul mobilierului in culori sterse de alb si bej. Imi las hainele pe blatul din marmura a chiuvatei si dau drumul apei in cada, regland-o. O las sa curga in timp ce inconjor cada si ma sprijin cu un umar de peretele de sticla. Sunt constienta ca doar eu pot vedea in interior, datorita modelului de geam, insa tot ma incearca un anume gram de anxtietate.
Imi dau jos hainele aruncandu-le in cosul de rufe. Nota pentru mine, sa ma ocup de hainele murdare. Imi ridic parul intr-un coc lejer si opresc robinetul. Ma cufund in apa firbinte amestecata cu diverse saruri de baie pe care le-am gasit pe masuta de langa cada. Mirosul este imbietor si amortizant. Imi las capul pe spate, pe marginea cazii si imi permit muschilor sa se relaxeze bucurandu-se de senzatiile placute pe care mi le ofera acest dus cald.
Inca imi pun diverse intrebari despre seara trecuta. Inafara de faptul ca Alma si restul probabil nici nu mi-au sesizat absenta, nu sunt sigura ce s-a intamplat cu Tam. Ar trebui sa imi fac curaj si sa vorbesc cu fratele ei despre asta, ar trebui sa ii spun ce am vazut, poate va discuta cu ea si se va asigura ca nu i se intampla nimic. Nu vreau sa stiu ca nemernicul ala ar mai putea sa repete actiunile sale mizere.
Imi sprijin cotul stang de marginea cazii si ridic cealalta mana, analizand atenta spuma din palma. Mintea mea se inverte aiurea in diferite directii, facandu-ma incapabila sa contemplez asupra a ceva coerent. Cand ma gandesc la ceva, mintea imi fuge in directii complet opuse. Oftez si ma scufund cu totul sub apa tinandu-mi respiratia. Urechile mi se inunda si insfarsit simt liniste si pace. Numar bataile incete ale inimii, realizand rapid ca am uitat sa imi iau pastilele in dimineata asta.
Revin la suprafata insfacand prosopul alb de pe micul taburete, si ma sterg pe fata. Imi dau drumul parului, acum ud, si il spal cu miscari ferme, masandu-mi tamplele. Am nevoie de putina focalizare asupra vietii mele si a lucrului pentru care am venit aici. Ieri, inainte ca eu si Mike sa ajungem acasa, m-am interesat pe google de aceasta firma, Art life, si am ramas profund atinsa de cladirile pe care le construiau, de designul interior si de schitele expuse pe pagina oficiala. Asa ca mi-am propus singura targhetul de a ma ridica la acel nivel cu elevii alesi de aceasta firma, nu pentru ca vreau sa ajung printre ei, ci pentru ca vreau sa devin cat mai buna si sa le ofer parintilor meu un motiv sa fie mandri de mine.
Imi clatesc parul si corpul, ma infasor intr-un prosop mai mare, si dupa ce spal cada de spuma ma pozitionez in fata oglinzii. Arat inca bine, nu ma laud cu vizibilele cearcane ce incearca sa isi faca simtita prezenta, insa evitant acest detaliu minuscul, arat inca bine. Iau feonul din suport si incep sa imi usuc suvitele brunete, trecand cu peria prin el pentru a il face sa ramana drept. Imi iau lenjeria apoi restul de haine si cand deschid usa raman blocata pentru cateva secunde.
— Neata.
Tamara statea cu degetele incrucisate in poale, pe marginea patului, analizandu-mi camera cu un zambet cat casa. Se comporta de parca nimic nu s-ar fi intamplat, de parca tot ce a fost aseaza a fost doar in capul meu. Dar poate ea nu stie, adica, nu imi amintesc ca ma fi vazut vreo secunda. Clar nu stie ca am fost acolo.
— N-neata, ma balbai intrand in camera si incercand sa ma apropi de sertarul biroului unde se afla flacoanele cu pastile, incercand sa le iau cat mai subtil, apoi ma intorc cu fata la ea si incerc sa imi fac de lucru cu hainele ramase in bagaj. Nu stiam ca ai venit aici.
— Tocmai ce am ajuns de acasa, a fost o seara lunga, murmura trantindu-se pe salteaua moale.
Nu am raspus. Ce as putea sa zic? Nu stiu cum sa raspund la asta. Ar trebui sa discutam despre noaptea trecuta? Ar trebui sa tac? Imi asez hainele in dulap privind-o peste umar cum imi analizeaza corpul si fiecare miscare. Ochii ei mari si albstri ma masoara si imi analizeaza fiecare parte a corpului, suvitele brunete ii cad lejere pe pat, mai apoi pe spate in clipa in care se ridica si incepe sa se invarta prin camera.
— Ce vrei sa spui cu asta? incerc sa fac pe nestiutoarea. Ce ai facut aseara de nu ai venit aici? imi fac curaj sa ma intorc cu fata catre ea dupa ce termin de aranjat hainele si inchid dulapul.
— Tu esti serioasa acum? rade zgomotos asezandu-se pe canapea, langa schitele mele. Spui asta de parca nu ai fost acolo Skyler, pe bune, ai pierderi de memorie?
M-a prins. Era clar ca stia, toata lumea stia ca am fost acolo, nu e de mirare, inca ii datorez niste frane noi lui Aris. Am bruscat prea mult motorul ala aseara, insa nu este vina mea ca am fost fugarita tot orasul de el si restul nebunilor. Si ca tot vorbim de prins, cred ca in curand o sa ma prinda si ca ii fac portrete iubitului ei, ceva ce ar strica clar prietenia noastra. Ma reped catre ea luand schitele de pe canapea insa ea apuca sa strecoare cateva zambind malefic, facandu-ma sa ma rog la toti sfintii sa nu fi ramas acea schita nemernica in mainile ei.
— Speram ca am trecut neobservata, murmur asezandu-le inapoi in mapa de pe birou. Imi faceam griji pentru tine, nu am vrut sa ajung prea departe, probabil nici nu am ajuns, stiu ca mi s-a facut rau la un moment dat si-...
— Si Issac te-a adus aici, stim, baietii mi-au povestit cand am ajuns in port, rade scurt privind atenta schitele unei cladiri inexistente. Apreciez grija ta, sincer, insa nu trebuia sa te implici in asta, am totul sub control.
— Fara suparare Tammara, insa am avut de a face inca din prima mea seara aici cu acel Mason, asa ca atunci cand am ajuns la biserica aia si te-am vazut cu el, am intrat in panica.
— Ai venit cu mine pana la capela? ochii sai s-au marit considerabil si la fel si zambetul ei perfect.
M-am fastacit asezandu-ma pe scaunul de la birou. Ma bucur oarecum ca nu stie cum am ajuns acolo, sper. Ar fi foarte dubios sa ii explic cum m-am strecurat in masina ei, urmarind-o. Insa a fost pentru o cauza nobila si m-as fi intors imediat acasa dupa ce ma asiguram ca e totul ok, insa lucrurile au degenerat putin. Ma intorc cu spatele la ea, impingand scaunul in fata si in spate pe micutele roti. Am deschis mapa unde mi-am lasat mai devreme schitele incercand sa gasesc acel desen nemernic. O aud razand in spatele meu, lucru ce ma face sa inghit in sec. Unde naiba l-am pus? Daca l-a gasit ea, daca de asta rade? Cum ii explic eu faptul ca printre toate desenele mele se ascunde o schita cu iubitul ei facuta intr-o seara in care nu puteam sa adorm.
— Foarte dragut din partea ta Skyler, sincer, apreciez ce ai incercat sa faci pentru mine, murmura analizand in continuare desenele pe care le-a oprit. Asta are nevoie de niste motificari, murmura aratand catre niste piloni de sustinere din marmura.
— Inca lucrez la ele, am fost ocupata in ultimele zile, si m-am ocupat cu alte tipuri de desene. Mi-am iesit putin din mana, murmur scotocind printre miile de hartii de pe birou, deja nervoasa.
— Oh da, stiu, am vazut desenul cu Issac, chiar arata bine, mai bine decat in realitate.
M-am innecat cu aerul intorcandu-ma cu fata la ea fulgerator de repede. O priveam cu ochii mari cum se uita la mine zambind miseleste in coltul gurii. Cum a vazut desenul ala, nu este nicaieri in toata camera asta. Incerc sa trag aer in piept pentru a imi pregati scuzele pe care i le datoram cand vocea ei m-a intrerupt.
— Azi noapte, cand am ajuns la Issac dupa toata agitatia prin care am trecut toti, el s-a dus la dus iar eu am vazut o bucata de hartie care ii iesea din blugii aruncati pe canapea, incepe sa imi povesteasca evitand actiuni despre care probabil nu voiam sa aflu prea multe. Bineinteles ca am fost curioasa sa vad ce se ascunde acolo asa ca a luat-o si am ramas profund suprinsa sa il vad pe acea bucata de hartie, atat de detaliat si bine conturat. Bineinteles ca mi-am dat seama rapid ca este opera ta, obisnuiesti sa te semnezi pe toate desenele sau doar pe...
— Tam, imi pare rau, oftez asezandu-ma pe canapea langa ea oprind-o din palavrageala. Nu voiam sa ii fac acel portret numai ca, a fost ceva instinctiv, nu puteam dormi si am inceput sa desenez chestii anapoda. Nu vreau sa ma bag intre tine si Issac.
Rasul ei colorat a umplut camera provocandu-mi o confuzie imensa. Ce am spus asa de amuzant? Oare este nervoasa si rade din pricina asta? Pune hartiile de o parte si se aseaza mai aproape de mine luandu-ma in brate. Inghit in sec deoarece nu stiu cum sa reactionez la asta. Ma incrunt putin si imi asez mainile pe spatele ei, acceptand imbratisarea.
— Intre mine si Issac? spune printre hohotele de ras. Despre ce vorbesti fato, omul este pur si simplu bruiat de-...
— Puteti sa radeti mai incet, mai sunt si alti oameni pe aici care vor sa doarma.
In tocul usii se aflau doi baieti mai mult adormiti decat trezi, si prietena mea care ii imbranceste si trece pe langa ei direct in patul meu. Isi trage patura peste cap provocandu-ne rasul si murmura ceva indescifrabil. Jack ii urmeaza exemplul si se aseaza pe marginea patului cu capul in palme, iar Mike vine si se tranteste langa mine asezandu-si bratele pe marginea canapelei. Unul dintre ele ajunge pe dupa umerii mei facandu-ma sa tresar cand ii simt degetele atingand materialul tricoului ce imi acopera umarul. Ii arunc o privire peste umar. Are capul lasat pe spate si ochii inchisi, iar cateva suvite din parul blond si usor ondulat ii sunt rasfirate pe frunte. Tricoul ii este sifonat si ridicat putin deasupra marginii blugilor, datorita pozitiei lasate pe spate pe care o are, lasad astefel o mica parte din abdomenu-i bine lucrat, la vedere. Arata bine, arata chiar foarte bine chiar si abia trezit din somn.
— Scuze ca ti-am perturbat somnul si linistea Mike, devinde serioasa in timp ce ma priveste zambind miseleste in coltul gurii. Eu si Skya discutam despre chestii banale de fete, iar ea a aruncat in aer faptul ca nu ar vrea sa se bage intre mine si Issac daca iti vine a crede, rade si il simt in spatele meu pe Mike care se ridica de pe speteaza canapele si isi lipeste corpul de spatele meu lasandu-si barbia umar. Stii ceva despre asta?
— Despre ideea ei, sau despre cum ti-o pui cu cel mai bun prieten al fratelui tau?
Stramb din nas la auzul acelor cuvinte. Nu sunt pudica, nici vreo sfanta ca sa nu inteleg, insa nu imi pot inchipui in continuare, relatia asta absurda de prietenie dintre toti. Dar pana la urma urmei, in orice cuplu sunt normale astfel de acte sexuale. Deci ce ma intereseaza pe mine cu cine se culca Tammara? Bruneta isi ingusta ochii privindu-l pe cel din spatele meu apoi da din umeri inchizand ochii.
— Ce nu te priveste, nu te priveste, Mike. Sau esti cumva gelos?
— Pe Issac? Niciodata in viata asta.
Apuca una dintre micutele perne de langa noi si o arunca direct in fata Tammarei care incepe sa rada zgomotos, primind injuraturi zdravene din partea celor din pat. Jack se ridica si se intinde apoi se pozitioneaza langa noi, privind spre miile de cladiri incalzite de soarele arzator.
— Ar trebui sa comandam ceva de mancare, sunt hamesit, ofteaza privindu-l pe prietenul sau.
— Bun plan, voi comandati ceva de mancare in timp ce eu si Skyler mergem pana la super market pentru a lua niste gustari, de care nu va mai atingeti. Si sa fie luna cand ne intoarcem. Ati vazut cum arata livingul ala?
Tamy incepe sa ii ia pe toti la ros tragand in acelasi timp ce patura ce o acoperea pe Alma cea somnoroasa. Aceasta mormaie ceva indescifrabil aratand in jurul sau semne obsece cu degetele dupa ce isi acopera capul cu o perna. Noi doua radem iar eu imi insfac din mers telefonul si rucsacul mic in care aveam deja portofelul. Iesim din dormitorul meu auzindu-i pe cei trei cum tipa unul la celalat cum si care sa faca curat. Coboram scarile si raman la baza acestora minjindu-mi ochii la toate pungile de chipsuri si sticlele de alcool insirate pe masa si pe podea.
Nici nu e de mirare ca nu am fost cautata de ei. Maxim as fi putut eu sa ii caut pe la spitale datorita comei alcoolice in care ar fi putut sa intre. Bine, probabil exagerez, Alma stiu inca din copilarie ca tine destul de bine la bautura, iar de cei doi, inca nu sunt sigura suta la suta, insa sper ca da, altfel nu o stau niciodata prin prajma lor cand mai bea.
Intram in lift iar Alma apasa pe butonul ce ne duce la parter apoi se sprijina cu umarul de usa care ar trebui sa se deschida, privindu-ma cu bratele incrucisate. Ochii ei albastri se pliba pe intreg corpul meu masurandu-ma din priviri. Incep sa ma simt foarte inconfortabil si probabil o sa sparg unul dintre peretii de sticla si o sa ma arunc de aici pentru a cobori mai repede, doar sa scap de aceasta tensiune.
Imi mut privirea de la ea, la peisaj, incercand sa imi amintesc de discutia pe care o aveam in camera. Cum se poate sa ajunga desenul meu la nesuferitul ala? Mi-a scotocit prin lucruri, si mai ales, a intrat in casa, chiar in camera mea. Psihopat idiot. Cine se crede? Putea foarte bine sa ma lase la receptie, puteam sa dorm foarte bine si pe scaunele alea, nu era nevoie sa urce pana sus, si cum naiba a facut rost de cartela de acces? Nu imi amintesc sa o fi avut la mine azi-noapte. Nemernicul a intrat in camera mea si a inceput sa imi scotoceasca prin lucruri, gandindu-se ca acel desen i se cuvine? Nici decum Issac, acela e desenul meu, munca mea, imi apartine, deci il vreau inapoi.
— Despre ce vorbeam mai devreme, in camera? deschid eu subiectul in speranta ca poate o sa isi continue ideea.
— Ihm, tresare rupta din gandurile ei conectandu-si privirea cu a mea, a corect, da din umeri impasibila. Issac e Issac, atentia lui este mereu bruiata de cei din port si restul lor de treburi, ori cu familia lui, nu imi place sa ma implic prea mult. Oricum, nu scoti prea multe de la el, e foarte inchis in sine, enervant de strict cu ceea ce spune despre viata lui, ofteaza lipindu-se cu spatele de perete, isi complica viata de unul singur, la fel si restul.
— Care e treaba cu ei pana la urma?
— Nu sunt sigura. Nu imi amintesc exact cand au inceput sa devina asa de retrasi toti, insa imi amintesc clar ca nu a fost asa mereu, am fost prietena cu el inca de mica, apoi i-am cunoscut pe Aris si Derek prin liceu, insa Issac a fost pentru mine si Tom ca si un frate, apoi Tom a inceput sa stea mult cu cei din anul lui de facultate lasandu-ma cu Issac, cu toate ca nu am aflat niciodata lucruri esentiale despre el. Stiu doar ca mereu era la noi acasa si ca la un moment dat, a inceput si el sa dispara lasandu-ma singura, atunci i-am cunoscut pe bezmeticii din apartament.
Are si nu are sens in acelasi timp. Nu stiu cat ma ajuta asta, insa clar ceva imi ofera. Unele chestii le stiam deja, insa imi pot da seama ca probabil toata adunatura asta a lor a pornit de la ei patru. Fiecare in parte a avut, probabil, de a face cu formarea pe care o au acum. Dar daca Tammara nu il cunoste pe Issac si nu a reusit sa o faca nici pana acum, atunci cum o sa reusesc eu sa aflu mai multe despre el si restul. Este incitant, iar altceva mai bun nu prea am de facut restul verii, sau ce a mai ramas din ea.
— Inteleg, murmur, si unde e el acum? Adica, de ce ai venit aici daca ai ramas la el noaptea trecuta? ma fastacesc evitand privirea ei plina de subinteles.
— A plecat, raspunde dupa o scurta tacere in care ma privea ranjind in coltul gurii, isi lasa mainile sa cada pe langa corpul ei firav cand usile liftului se deschid, dand din umeri.
— A-a plecat? ma balbai urmand-o afara, trecand pe langa Barkley ce ma privea zambind.
— Mhm, murmura cand iesim afara. Spunea ceva de niste treaba neterminata, si alte idiotenii de ale lui, nu am auzit sau ascultat prea multe, eram obosita. Stiu doar ca a pomenit ceva de New Jersey, bla bla bla, Atlantic, si alte chestii total inutile.
Adica omul asta a gonit o noapte intreaga dupa fundul meu si al fetei de langa mine, apoi dimineata a disparut pur si simplu intr-un alt oras, la mii de kilometrii distanta. Bine, vorbim totusi de fiul unuia dintre cei mai mari arhitecti, nu ma mira ca ar fi plecat intr-o mica si frumoasa vacanta cu familia lui. Isi permite luxul asta, isi permite viata linistita si fara de lipsuri la care aspiram, noi, muritorii de rand.
Imi misc lenesa picioarele dupa Tamy care scriere ceva pe telefon, ignorandu-ma. Imi var mainile in buzunarele din spate ale pantalonilor, privind in jurul meu. Inca putin timp si o sa invat locurile astea, mai ales ca parcul central poate fi unul dintre bunele puncte de reper pe care le pot da taximetristilor. Asta pana cand fac rost de ceva bani pentru o masina, si poate si de un job. Da, mi-ar trebui un job, insa nu prea mai am timp suficient pentru asta asa ca imi voi incerca norocul la parintii mei care nu s-au obosit sa ma caute pana azi.
Imi scot telefonul din rucsac si il deblochez intrand in agenda. Imi ridic pret de cateva minute capul si observ ca am ajuns in fata magazinului. O informez pe Tammara ca intru imediat dupa ce vorbesc cu mama, iar ea incuviinteaza asigurandu-ma ca este totul in regula. Apas pe butonul de apelare si duc telefonul la ureche asteptand sa ii aud glasul plin de dor al mamei mele.
— Ia uite cine s-a gandit sa dea semne de viata, contrar asteptarilor mele, mama pare mai mult scabita decat bucuroasa de apelul meu.
— Am fost ocupata mama, scuze ca nu am avut timp sa va-...
— Ocupata? Bineinteles, esti o fata singura in mijlocul unui oras nou. Normal ca esti ocupata, trebuie sa afli barurile noi, sa umbi dupa toti baietii de la colegiu, nu imi fac griji pentru asta. De scoala ne ocupam si noi Skyler? Sau iti sta mintea la orice altceva inafara de asta si odata ce te-ai trezit singura uiti pentru ce ai plecat de acasa/
— Am plecat ca sa va fac mandri pe tine si tata, murmur sprijinindu-ma de peretele magazinului privind in parcare, sau mai exact, undeva in gol.
—Deja ma iei la misto, dragut, ai prins personalitate in cateva zile de stat cu cei de acolo. Cum ar fi sa il trimit pe tatal tau dupa tine chiar in clipa asta? Nu ti-a ajuns cate lacrimi mi-ai pus ani de zile pe obraji? Care este multumirea noastra?
— Deplasat si total anapoda, asa am fi, marai printre dinti deja nervoasa. Am tras tot anul pentru facultatea asta, am invatat din greu zi si noapte sa fiu aici, am intrat la naiba la Columbia.
— Atunci nu uita de ce esti defapt acolo, si nu mai pierde timpul facand nimic, altfel o sa mori de foame si nu o sa ajungi nimic in viata. Astept diseara fotografii cu tot ce ai lucrat de cand esti acolo. Ne-am inteles?
—Da mama, oftez.
Imi las capul in jos continuand sa ii aud mustrarile undeva in surdina, deja le stiam ca pe o rugaciune asa ca imi era inutil sa ascult de fiecare data aceeasi predica. Imi ridic capul ca si arsa cand aud un motor turat la cativa metri de mine. Ochii aproape imi ies din orbita si imi prind buza de jos intre dinti pentru a nu scoate un tipat de uimire. In fata mea se afla un Aris cu parul total ravasit timpul mersului pe motor, care sta cu bratele incrucisate si cu coatele asezate pe coarne, aplecat. Ma cerceteaza cu privirea analizandu-mi uimirea de pe chip, apoi zambeste scurt in coltul gurii.
— Auzi mama, te sun eu diseara dupa ce iti trimit tot, ok pa! spun rapid ignorand tipetele ei de a nu inchide apelul.
Brunetul ma priveste atent cum inchid si cum fac din nou contact vizual cu ochii sai profunzi, de parca m-as uita intr-un abis infinit de necunoscut. Relatia dintre mine si Aris nu este tocmai una buna, nu am inceput sa ne cunoastem in cele mai bune circumstante, si nici impresie prea buna nu am facut furandu-i motorul, si fortandu-i franele. Dar macar acum pare ca nou, sper.
— Aris, hei, ce iti face moto-...
— Nu vrei sa stii cat m-a constat, rade scurt fara sa rupa contactul vizual.
— Am inteles, imi lipesc buzele intr-o linie dreapta indesandu-mi telefonul inapoi in rucsac. Ce faci pe aici? Adica, da, este un magazin public mi se pare logic sa fi aici.
— Tu iti intri in gratii doar noaptea? mormaie pentru sine dandu-se jos de pe motor. Pari foarte inocenta si anxioasa, clar nu am de a face acum cu aceeasi Skyler de aseara, rade apropiindu-se de mine si fortandu-ma sa imi las capul usor pe spate pentru a continua sa il privesc. Sau ar trebui sa iti spun si eu tot Sky ? Am auzit ca Issac adora sa te strige asa.
— Cui ii pasa de ce spune el? Si pana la urma, unde iti este prietenul? Te-a lasat de izbeliste aici?
Zambetul sau piere lasand in urma racoare ce se infiltreaza pana in adancul fiintei mele. Ochii sai devin negri de mahnire si ii pot oberva vena de pe gat cum pulseaza alert. Clar ceva l-a deranjat. Oare nu stia ca Issac este placat? Imposibil, nu cred ca asta ar fi ceva ce Aris sau ceilalti nu ar stii.
— Vezi-ti de viata ta neinsemnata, Skyler, nimeni nu te vrea acolo si nici unul nu are nevoie sa iti mai vada mutra si a treia oara. Ne-a ajuns deja, atat noua cat si lui Issac.
— Iar tu ai devenit peste noapte purtator de cuvant, Aris? vocea angelica a Tammarei ne face sa ne intoarcem capetele catre cea care se apropie de noi tinand doua pungi de cumparaturi in maini. De cand vorbesti tu in numele celorlalti, si mai ales in numele lui Issac? E dreptul sau sa faca ce vrea atat cu viata lui cat si cu ea. Care e problema ta daca el o vrea pe Skaya prin preajma?
— Nu o vrea, asta e problema Tam, il incurca, si tu stii asta si el stie asta. Nu va mai abatati de la regulile pe care le avem. Ingreunati situatia.
— Regulile exista pentru a fi incalcate, iar tie nu iti convine ideea de a vedea cum Issac se rupe de tine si restul pentru altcineva.
Lupta dintre privirile celor doi este cruciala. Daca as avea un cutit la indemana as putea sa tai cu usurinta tensiunea din aer. Aris clar avea o problema cu exitenta mea dintr-un anume motiv, insa nu inteleg la ce se refera Tammara. Ar ramane sa aflu ca toti patru sunt frati defapt si mi-ar pune capac total.
— Eu nu vreau sa am de a face cu Issac, si nici el nu vrea sa aiba de a face cu mine, ma bucur ca am stabilit lucrurile astea, stai fara griji Aris, a fost ultima oara cand mi-ai vazut fata, oftez. Putem pleca acum? imi intorc capul catre prietena mea care doar incuviinteaza cu o simpla miscare a capului apoi aruncandu-i o privire mustratoare baiatului, trece pe langa el si o ia inainte spre casa.
Ma intorc cu spatele la el aruncandu-i o ultima privirea peste umar inainte sa ma misc din loc. Ma priveste pierdut, cu ochii goi si tristi, ceva, undeva, sa intamplat in sinea sa, insa baietii astia sunt mai complicati decat orice lectie de anatomie asa ca nu ma pot ocupa acum si de asta si de problemele mele. Am prea multe pe cap, iar in lipsa lui Issac ar trebui sa profit de probabila liniste care se va asterne in oras.
Continui sa merg in liniste, alaturi de prietena mea, scotandu-mi din pachet o tigara si tragand cu patos din ea, eliberand odata cu fumul si stresul acumulat. Inaintez pana ce ajung in dreptul ei si ii iau una dintre sacose ajutand-o. Nu vorbim, nici nu imi doresc. Am nevoie de liniste iar in casa aia, cu ei clar nu o sa o gasesc. Am nevoie sa fiu singura si am nevoie sa lucrez la schitele pe care le-am inceput pentru a i le putea trimite mamei. Nu vreau sa ii dezamagesc din nou si in niciun caz nu imi doresc sa ma intorc acasa si sa vin inapoi abia peste o luna, cand o sa incep cursurile.
— Esti bine? linistea se sparge trezindu-ma la realitate.
— Mhm, sunt ok, vorbesc absenta apoi pun intrebarea ce o blocheaza pe ea. Ce s-a intamplat aseara? In port? Issac a venit inapoi banuiesc, asa cum tot el m-a adus si acasa, oftam amandoua.
— Unele lucruri mai bine le lasi asa cum sunt Skyler, inghite in sec evitandu-mi privirea. Nu vrei sa fi una de a lor, asa ca evita-i si bucura-te de viata ta linistita.
— Tu esti una de a lor, protestez fixand-o cu o privire rece deja enervata de toate astea.
— La mine este diferit, se apara intorcandu-si brusc capul catre mine.
— Diferit? pufnesc pe nari razand fortat. Ce este diferit? Esti sora cu unul dintre ei si ti-o tragi cu un altul, ce este diferit? Tu imi spui sa stau departe de ei si tot tu esti cea care se invarte in jurul lor.
— Le-am promis ca nu o sa iti spun nimic legat de noaptea trecuta asa ca nu mai insista si bucurate de protectia pe care ti-o ofera Issac, imi intoarce spatele mergand rapid spre intrarea in cladire.
— Nu am nevoie de protectia lui, nu am nevoie de protectia nimanui! marai constienta ca nu a ajuns prea departe cat sa nu ma poata auzi.
Nu imi amintesc sa fi cerut vreo secunda protectia lui sau a prietenilor sai. Protectie de la ce ma rog? Protectie impotriva lui Mason? Omul probabil a si uitat ca exist avand in vedere cate fete sunt in jurul lui, ce poate sa fie atat de periculos aici cat sa am nevoie de protectia lui? El. Da probabil ca el. Am nevoie de protectie impotriva lui pentru ca data viitoare cand Issac Torrens sau prietenii lui or sa se mai apropie de mine o sa ma asigur ca ajung pe mana politiei. Nu imi pasa cine sunt parintii lor si ce influenta vor avea asupra actiunilor mele, insa nu o sa ma abat de la acest lucru. M-am saturat de ei, m-am saturat ca toata lumea sa imi dea informatii cu portia de parca ar fi un secret de stat identitatea lor. Sunt patru baieti, copii de bani gata, care nu fac altceva decat sa se creada mari si tarii pe banii parintilor.
Intru in cladire alaturi de ea si urcam in liniste. Odata ce usile liftului se deschid pasesc inauntru inaintea ei si las punga pe canapea, sub atenta privire a celor trei care ne asteptau. Le explic ca am niste desene la care trebuie sa lucrez si ma sustrag din camera rapid, inchizand usa dormitorului in urma mea. Ma trantesc pe staunul de la birou sprijinindu-mi capul in palme. Trebuie sa ma concentrez. Trebuie sa ma ocup de prioritatile mele, iar investigatul de mistere prostesti de genul nu este una dintre prioritati.
Deschid tubul special si scot o schita a unei cladiri monumentale. Ideea este buna, as vedea asa ceva in viata reala ca si atractie turistica sau chiar cladirea unui muzeu, insa clar lipsesc multe detalii pe care ochii mei nu le observa in clipa asta. Tammara a spus ca ar trebui sa retusez cate ceva, deci asta inseamna ca si ea este la arhitectura si m-ar putea ajuta. Insa nu o sa ii cer ajutorul, orice a vazut ea, pot vedea si eu, ba chiar mai bine.
Scot din setul de creioane un HB si incep sa fac hasuri mici pe toata inaltinea unuia dintre cei patru piloni ai cladirii. Imi sprijin obrazul in palma mainii stangi iar cu dreapta trasez linii mai fine sau mai apasate pentru a crea diferite umbre. Continui sa imi tot misc mana asa minute, poate chiar ore in sir, pana cand privirea mi se incetoseaza si ochii incep sa imi creeze vedenii. Tresar scapand creionul dintre degete in clipa in care aud cateva batai mici in usa. Aceasta se deschide iar Mike isi strcoasa capul pe usa intrebandu-ma daca este in regula sa intre. Rad scurt si incuviintez din cap in timp ce ma ridic si ma asez pe pat.
— S-a intamplat ceva? Tu si Tammara pareti foarte tensionate de cand ati venit, ea tocmai ce a plecat acasa iar tu te-ai inchis aici de cand ai ajuns, vine si se aseaza langa mine lasandu-si palmele pe genunchi.
— Am foarte mult de lucru la niste schite pe care mama vrea sa i le trimit diseara asa ca incercam sa le termin, ma scuz evitand raspunsul clar al intrebarii sale.
— Mama ta nu stie ca e vara si ca ai tot timpul din lume la colegiu sa te ocupi de asta? rade si se opreste rapid cand observa ca eu nu sunt asa amuzata de remarca sa.
— Nu este vorba despre ea, este vorba despre mine si faptul ca vreau sa fie perfecte, oftez intorcandu-mi capul spre el privindu-l neutra.
— De asta ai venit aici, nu? Sa iti continui studiile si sa te perfectionezi, orice poate face greseli minore mai ales in arhitectura, nu? zambeste incercand sa destinda atmosfera, in zadar.
— Nu imi permit luxul de a gresi, Mike. Nu pot sa fac vreo greseala, m-ar costa prea mult.
— Skaya, daca este ceva despre care vrei sa vorbesti, sa stii ca sunt aici sa te ascult, adica, vreau sa te cunosc si vreau sa fiu langa tine si sa te ajut cu orice ai avea nevoie.
— Multumesc Mike, apreciez mult, zambesc trist.
— Oricand. Esti o fata foarte frumoasa si inteligenta si orice ar provoca tristetea de pe chipul tau din prezent, nu merita, mana lui se aseaza fin pe obrazul meu mangaindu-l cu degetul cel mare.
Privirea sa face drumuri repetate de la buzele la ochi, analizandu-mi reactiile. Pupila i se dilata condiserabil si inghit in sec cand observ ca se apropie de fata mea. Merit asta, merit sa fiu fericita si sa imi traiesc pura si inocenta poveste de iubire cu el. Orice fata ar da totul pentru un baiat ca si el, iar eu il am la picioarele mele si ii dau cu sutul.
Continua sa se apropie si isi lipeste buzele de ale mele. Raman suprinsa de gestul lui iar inima imi tipa sa ii raspund sarutului in timp ce creierul imi spune sa nu o fac. Un sentiment de neliniste ma curpinde si desi stiu ca probabil voi regreta, ii raspund sarutului. Ma saruta apasat si lacom, punand in sarut toata pasiunea si dorinta sa. Limba sa incepe un joc de autonomie cu a mea incercand sa se cucereasca una pe cealalta. Imi prinde talia cu o mana iar cu cealalta imi mangaie obrazul drept. Cand ramanem fara aer ne despartim si imi fac curaj de a deschide ochii facand contact vizual cu el. Isi lipeste fruntea de a mea si ii multumesc cerului ca nu spune nimic, nu stiu ce as putea spune, in schimb doar lasa linistea sa acapareze locul si ma saruta scurt pe varful nasului facandu-ma sa scap un chicot slab.
— Ce ar fi sa iesim putin sa ne plimbam, asa te mai recreezi, stai aici de trei ore cred, rade lasandu-se pe spate, in pat, asezandu-si bratele sub cap.
— Poftim? Cand a trecut timpul asa de repede? Cat este ceasul?
— Cred ca sapte jumatate, murmura uitandu-se la ceasul sau rolex de la mana stanga.
— Lasa-ma sa ma schimb si vin imediat, ma ridic mergand la usile mari ale dulapului pe care le deschid, hotarand ca o sa ii trimit mamei schitele cand ma voi intoarce.
— In regula, te astept jos, spune in timp ce se ridica venind langa mine pentru a imi aplica un sarut scurt pe obraz apoi iese din camera.
Ce s-a intamplat? Inca nu sunt sigura, dar cred ca imi place. Iar acum ma scoate pe afara, doar noi doi. Nu, nu este o intalnire, clar nu este pentru ca daca ar fi as refuza-o clar. Eu nu ies la intalniri. Scot o pereche de blugi negri, si las tricoul pe mine tragand pe deasupra geaca de piele. Imi retusez machiajul si imi prind parul intr-un coc. Imi iau lucrurile si cobor rapid la parter unde il gasesc doar pe Mike care imi spune ca Alma si Jack au plecat in club. Interesant, deja are incredere sa ma lase de una singura cu un alt tip.
Iesim din cladirea uriasa si ne indreptam, tinandu-ne de mana ca doi indragostiti, sub luminile colorate ale orasului, catre parcul central. Mike profita de timpul petrecut impreuna incepand sa imi povesteasca diverse lucruri despre el si viata lui. Este singur la parinti, student in anul doi la departamentul de alimentatie si turism. Suna foarte bine cu toate ca eu nu prea stiu despre ce este vorba acolo.
Continuam sa mergem prin parc pana ce ajungem la o iesire ce da in parcarea ocupata de cateva masini si motoare. Mike tresare cand isi aude numele si isi indreapta privirea catre un grup de baieti. Zambeste cu gura pana la urechi iar din acel grup rasare un cap roscat. O fata foarte frumoasa, cu parul ei rosu pana la jumatatea spatelui, imbracata cu o rochie mulata, cu maneci si purtand o jacheta, cu emblama colegiului, pe umeri.
— Ei sunt echipa de fotbal a Columbiei, iar ea este sefa majoretelor, Sofia.
Imi fac ochii mici amintindu-mi brusc numele ei. Este iubita lui Thomas. Dar ce cauta ea acolo, inconjurata de atatia baieti? Nu ar fi normal, pentru o fata cu iubit, sa petreaca timpul cu iubitul ei, sau cel putin sa fie si el prezent in acel grup? Imi scutur capul cand realizez ca ma holbez la ei si imi indrept atentia catre Mike. Acesta insista sa merg cu el sa ii salutam insa energia mea s-a dus pe apa sambetei asa ca il refuz informandu-l ca o sa il astept aici. Acesta incuviinteaza spunand ca revine imediat si se indreapta catre grupul care incepe sa rada si sa aclame catre el. Ei bine asta pare a fi definitia sintagmei starul universitatii. Imi incrucisez bratele la piept si merg alene pana in dreptul unei masini spijinindu-ma de capota acesteia.
— Fi serioasa, dintre toti idiotii din orasul asta, tu l-ai ales pe Mikel McKenzie? Ma dezamagesti Skyler.
Tresar dar raman nemiscata cand aud portiera trantindu-se in urma celor ce au coborat. In stanga si in dreapta mea, lipiti si ei de capota, rasar Derek si Thomas care stau si ei cu bratele stranse la piept privind catre grupul din fata noastra.
— Derek, care e problema defapt? Sau o sa imi tineti si voi o predica cum au facut Aris si Tammara? pufnesc rasucindu-mi capul spre el.
— Problema mea este el, nu ma face sa il bag din nou in spital, sau sa ma ocup de casa lui, pentru ca as face-o cu mare placere, rade copis pe seama celor indrugate in timp ce eu imi maresc ochii considerabil.
— Mai fa chestia asta inca o data si iti jur ca dupa gratii ramai, maraie Tom pufnind nervos. Mikel nu este genul tau Skyler, nu ai ce cauta pe langa el.
— Si care este genul meu, ma rog? pufnesc ironica privindu-l. Voi? Oh sau stati, nu, lasati-ma sa ghicesc, incep sa rad nervoasa deja. Issac? Thomas, in locul tau mi-as vedea de iubita care roieste in jurul unor fotbalisti in clipa de fata.
— Nu neaparat, ranjetul pervers al lui Derek se intinde pana la urechi lasand cateva suvite din parul lui cret sa ii cada pe frunte, lucru ce ii ofera o imagine ademenitoare, si ignora cuvintele pe care i le-am adresat prietenului sau.
— Nici pe langa voi nu am ce cauta si din clipa in care am renuntat la a mai sta pe langa voi, ati inceput voi sa aparenti pe langa mine, pufnesc ignorandu-l pe Derek. Eu si Issac nu vrem sa avem treaba unul cu celalat, asa ca sunt libera sa fac ce vreu cu viata mea, departe de oricare dintre voi patru.
— Poti sa incetezi din a mai fi asa incapatanata? Nu vrem sa te omoram, esti o fata amuzanta care ne-ar mai inveseli atmosfera in port, da Thomas din umeri si il vad cu coada ochiului pe Derek care ridica telefonul in aer facand un selfie cu noi trei.
— Vreti sa ii transmit ceva lui Issac, prieteni? Skyler, idei?
— Sa se duca dracu, zambesc sincera catre brunet facandu-l sa se incrunte, si el si voi. Ce poate Mike sa imi ofere? Totul! Imi ofera afectiune, imi ofera liniste, imi ofera protectie! Imi ofer tot ce vreau si am nevoie. Voi mi-ati oferit doar dureri de cap inca de cand am venit aici, asa ca face-ti-ne un favor mie si prietenului vostru si stati departe de mine.
Ma desprind de capota masinii indreptandu-ma catre presupusul meu iubit ce a privit o mica parte din scena pe care am reprezentat-o eu si cei doi baieti care au ramas in acelasi loc privindu-ma analitic. Isi spun unul altuia ceva apoi izbucnesc in ras aruncandu-i ochiade lui Mike. Noi ne punem in miscare spre masina lui si mai arunc o scurta privire peste umar observandu-i pe cei ramasi in urma cum se holbeaza in telefonul lui Derek, apoi acesta isi ridica privirea si imi face un semn, trecandu-si degetul mare peste gat zambind sadic.
Asta nu poate sa prevesteasca nimic bun...