- Hellya?
Încă nu ştiu ce să spun. Încă continui să stau cu capul pe umărul prietenului meu şi să privesc în gol. Încă aud sunetul inimii mele descompunându-se.
Jeon Jungkook se întoarce acasă. Se întoarce ca să-şi preia moştenirea. Se întoarce ca să se răzbune pe tatal meu. Se întoarce ca să mă tortureze. De ce?
Juho a tras aer în piept şi mi-a cuprins umerii cu brațul său. Capul mi-a alunecat pe pieptul lui şi am suspinat.
- A terminat cu masterul și toate nebuniile lui. În plus, tata a avut o discuţie serioasă cu el şi i-a spus că nu mai poate să străbată ţara asta în lung şi în lat fără să se gândească la viitorul lui.
Am început să râd şi am simțit lacrimile prelingându-se pe obrajii mei.
- Amândoi ştim că urăşte viaţa asta şi ar face orice ca să scape de ea.
-Da, m-a aprobat, dar marelui Cornelius Jeon nu îi pasă. A spus că fiul lui mai mare are obligația să îi ia locul.
- Şi dacă nu vrea?
Nu mi-a răspuns pentru câteva clipe, probabil încercând să găsească un răspuns potrivit.
-Nu cred că mai urăşte atât de mult viața asta, Hellya. Cât tata a stat în spital a făcut o treabă de milioane pe care nici măcar eu nu aş fi putut să o fac. Cred că e născut pentru asta, dar îi e greu să accepte.
Da, Jeon Jungkook are astfel de probleme cu adaptarea. Întotdeauna s-a considerat mai bun decât oricine şi asta i-a adus mereu probleme.
Când a terminat liceul, şi-a ales cea mai îndepărtată facultate şi a plecat fără să se uite înapoi. Şi acum e forțat să se întoarcă în locul pe care îl urăşte.
- Ştii că trebuie să îi spunem, nu?
Mi-am ridicat capul şi m-am uitat în ochii prietenului meu. Mă priveşte îngrijorat şi supărat, şi nu a ezitat nicio secundă să îmi șteargă lacrimile.
- Nu sunt sigură că vreau să păstrez copilul, am recunoscut.
Şi-a luat mâinile de pe faţa mea de parcă l-aş fi ars, şi m-a privit îngrozit.
-Sper că glumeşti.
Am zâmbit şi am început să mă joc cu mâinile, încercând să nu îl privesc, chiar dacă mă aştept oricând la o palmă după ceafă.
-Viața mea e destul de complicată, Juho, am spus cu un oftat profund. Tata urăşte şi faptul că respir acelaşi aer cu al lui. Şi sunt convinsă că Jungkook simte acelaşi lucru.
-Asta nu e adevărat.
M-am uitat la el şi am început să râd.
- Nu trebuie să-i iei apărarea în faţa mea, Juho. Ştim amândoi că Jungkook m-a folosit ca să ajungă la tata. Dar el nici măcar nu ştie că tata nu dă doi bani pe mine. Şi când o să îşi dea seama de asta, sunt sigură că nu o să vrea nici el acest copil.
- Atunci nu te mai gândi la fratele meu, a spus simplu.
M-am uitat la el fără să înțeleg la ce se referă. Mana lui s-a intins şi mi-a atins abdomenul, făcându-mă să zâmbesc.
-Nu avem nevoie de Jungkook ca să creştem copilul asta, a adăugat rânjind cu gura până la urechi. Dacă nu vrea să aibă nicio legătură cu el, e strict problema lui. Dar eu il vreau şi sunt convins că la fel o să fie şi cu restul familiei mele. Îți poți imagina ce ti-ar face Cornelius Jeon dacă ai scăpa de nepotul lui?
Am început să rad imaginându-mi ceartă explozivă care ar putea porni între mine şi tatăl lui, şi am dezaprobat uşor din cap.
-Îți poți imagina ce ți-ar face Anne? Sau mama? a spus cu groază.
Gândul la cele două femei, complet sărite de pe fix, mi-a adus un zâmbet pe buze. Nu aş mai scăpa niciodată de gura lor şi nu vreau niciodată să le pierd pe mamele mele.
- Poate tatal tău şi Jungkook sunt doi ticăloşi care nu văd ce femeie minunată eşti, dar asta nu înseamnă că toată lumea e oarbă. Noi suntem familia ta, Hellya şi te iubim. Şi o să iubim şi copilul ăsta, a spus strângându-şi degetele pe materialul hainei subţiri. Nu poți să îi iei dreptul de a-şi cunoaşte familia.
Am început să plâng şi l-am lăsat să mă ia în brate. Bărbia mea s-a aşezat pe umărul lui, iar mâinile lui incercau să mă liniştească, mângâindu-mi spatele.
Are perfectă dreptate. Chiar dacă Jungkook nu o să vrea să mă vadă sau să se atingă de copilul lui, familia lui sigur o să îi compenseze mârlănia. Mereu m-au considerat copilul lor şi o să îl primească cu bratele deschise pe acest bebeluş.
În urma cu 2 luni:
-Bună, iubito! Mâinile lui m-au apucat de talie şi m-au coborât brusc de pe scara de lemn. Am scos un ţipăt scurt care a fost imediat acoperit de buzele lui.
-Jungkook ce cauti aici? am spus speriată de prezenţa sa.
M-am uitat rapid spre uşa hambarului rugându-mă ca tata să nu fie prin zonă şi să îl găsească aici.
-A plecat în oraş cu Anne şi fratele tău, m-a asigurat. Nu e prin zonă.
Zâmbetul lui e uriaş şi pentru prima oară în ultima săptămână îi văd chipul radiind.
-A trebuit să vin să îţi dau vestea. Tata s-a trezit.
Am zâmbit şi l-am strâns în brațe, reușind să chitai în urechea lui. Mâinile lui m-au lipit de pieptul său şi l-am auzit inspirând în părul meu.
-E minunat, Jungkook. Știam că o să se facă bine. Cornelius e o bucăţică tare.
A început să râdă și mi-a mângâiat obrazul cu mâna sa. Acum că îl privesc, observ că e un bărbat diferit de cel de acum câteva zile. După întâlnirea noastră de pe deal nici măcar nu a mai venit să mă vadă. Şi nici nu l-am văzut la ferma. Probabil a stat lângă patul tatălui său continuând să ameninţe doctorii, cum a spus Juho.
- Hellya, vreau să îmi cer scuze. Am fost un ticălos şi nu ar fi trebuit niciodată să...
l-am pus un deget pe buze şi am zâmbit.
-E în regulă, l-am asigurat. Faptul că ai venit aici direct de la spital ca să îmi dai vestea compensează totul.
Degetele lui s-au prins în talia mea, iar privirea lui seducătoare începe să mă topească pe interior si să mă transforme într-o fiinţă slabă şi vulnerabilă.
-Trebuie să plec, a spus cu o urmă de tristeţe în glas.
Mi-a dat o suviță de păr după ureche, iar eu mi-am pus mâinile pe umerii lui pentru a-l privi. Genunchii mei deja încep să tremure şi nu îmi place direcţia în care o ia conversaţia asta.
-Mai am unele lucruri de rezolvat cu scoala. Le-am lăsat suspendate în aer şi am venit aici cât de repede am putut când am aflat de tata, continua el
M-am desprins de el şi m-am întors cu spatele. Nu vreau să mă vadă că plâng şi nu vreau să mă compătimească. Mâinile sale, în schimb, nu s-au desprins de pe talia mea, lipindu-mă cu spatele de pieptul lui, şi îi simţeam respiraţia pe ceafă.
-O să mă întorc, iubito, a încercat să mă păcălească. Şi apoi nu mai plec de lângă tine.
Am dezaprobat din cap şi am început să plâng făcându-l să ofteze şi să îşi aşeze obrazul pe creştetul meu.
-Te iubesc, Hellya. Sa nu te îndoieşti niciodată de asta.
Nu e prima data când îmi spune că mă iubeşte, dar niciodată nu a fost destul de convingător ca să îl cred. Mai ales că îmi spune cuvintele astea de fiecare dată când are nevoie să îl iert sau când pleacă.
-Căsătorește-te cu mine.
M-am intors cu fața la el si l-am privit de parcă m-ar fi lovit fulgerul. Nu pare sa glumească sau să ma ia peste picior. Privirea lui e serioasă şi destul de hotărâtă, iar eu simt ca inima mea mai are puțin și îmi sparge pieptul.
-Glumeşti?
A dezaprobat din cap și m-a apropiat mai tare de el, asta dacă e posibil. Mi-am dat capul pe spate ca să îl pot privi, iar el a zâmbit.
-Vorbesc foarte serios, m-a asigurat. Dacă eşti soţia mea, taica-tu nu o să mă poată împiedica să te revendic.
Am pufnit în râs și mi-am pus mâna pe pieptul lui, încercând să îl îndepărtez de mine, dar nu m-a lasat, intensificându-şi strânsoarea.
-Nu sunt un premiu pe care să îl revendici, Jungkook
Degetele lui s-au încleştat pe pielea mea dureros de tare, iar privirea lui s-a transformat într-una de otel.
- Ba da. Eşti a mea și o să fac tot ce îmi stă în putință ca să te am.
Inima mea începe să bată mai tare, dar nu din cauza emoţiei. Bărbatul din faţa mea începe să îl facă pe iubitul meu să dispară. Devine o persoană pe care nu o cunosc şi nu ştiu dacă individul ăsta rece şi dur mi-ar permite să intru în sufletul lui.
-Jungkook, nu cred că e o idee bună, am spus încercând să raţionez cu el.
-Nu vrei să fii soţia mea?
Ba sigur că vreau, aş vrea să urlu la el. Dar nu pentru a-l enerva pe tatăl meu, sau ca să te ajut să câştigi un război stupid.
-Nu mă iubeşti, Hellya? a insistat. Am încercat să zâmbesc, dar privirea lui de oţel nu prea îmi dădea posibilitatea asta.
-Nici nu ai idee cât de mult te iubesc, Jungkook, dar nu cred că e o idee bună să ne căsătorim. S-au întâmplat atât de multe în ultimul timp, iar tatăl tău.... am spus cu un oftat profund.
-Ar fi cel mai fericit. Te iubeşte ca pe propria lui fiică şi mereu ne-a bătut la cap pe mine şi pe Juho să te achiziționăm în familia noastră.
Am început să râd şi am simțit strânsoarea lui îmblânzindu-se.
Cornelius Jeon o să mă omoare într-una din zilele astea dacă nu îi scot eticheta de slăbiciune a mea.
-Ce te reţine? Ne iubim şi ţi-ai dorit mereu asta, iar acum avem șansa să o facem.
- Pe ascuns?
A zâmbit şi a aprobat discret din cap. M-a sărutat scurt pe buze și m-a privit cu ochii lui captivanţi şi ademenitori.
-Vreau să mă întorc acasă la soția mea, a şoptit cu privirea aţintită în a mea.
Bărbatul ăsta știe exact ce cuvinte să folosească ca să mă păcălească și să obţină ce vrea de la mine. Intotdeauna ştie cum să mă determine să accept orice mi-ar spune.
-Bine, am cedat într-un sfârşit. Hai să o facem.
A zâmbit larg și m-a sărutat apăsat înainte să îmi dea drumul.
-Ne vedem diseară.
A plecat cu zâmbetul pe buze, şi m-a lăsat înfierbântată şi cu inima bubuindu-mi în piept.
Sper doar să nu regret decizia asta. La sfârşitul zilei eram căsătorită cu Jeon Jungkook, iar la câteva ore el îşi luase deja rămas bun.
-O să mă întorc într-o săptămână sau două, a minţit. Apoi o să vin la taica-tu și o să te iau de lângă el pentru totdeauna.
In prezent
Dar asta nu s-a întâmplat. Cele două săptămâni s-au transformat în două luni şi nu m-a sunat, nici măcar o singură dată.
-Hellya?
Mi-am îndreptat spatele şi mi-am şters lacrimile, încercând să nu-mi mai fac rău singură cu amintirile. Am suspinat şi l-am luat de mână pe prietenul meu cel mai bun.
-Ai un mod foarte bun de a convinge oamenii, bătrâne.
A zambit cu gura până la urechi, iar ochii lui au inceput să sclipească de bucurie.
-Asta e tot farmecul meu, nu?
Am început să râd şi ne-am îndreptat amândoi spre casă, unde mă așteaptă o discuţie serioasă cu mama mea vitregă.