Capitolul 2 { Viata Noua}
Paddy deschise incet ochii. Totul era alb imaculat, curat, steril. Un spital... Era intr-un spital! Panica ii reveni. Ce se intamplase? Cine o drogase sau o violase sau... Simtea ca-i vine sa planga, dar se controla, stia din filme ca doctorii urmareau evolutia pacientilor si ce-ar fi crezut daca ar fi vazut-o plangand. Instabila fata asta. Mai datii ceva sa doarma. Mda, mai sa fie indopata cu droguri mai avea nevoie. Pff.
Isi misca usor capul din dreapta in stanga, examinand imprejurimile. Sincer, ce vedea nu arata ca o camera de spital. Nu tu aparate ciudate, nu tu firisoare in brate doar... Normalitate. Da. Asta era un cuvant mare.
Dar totusi, acolo la capataiul patalui ei era o persoana. O femeie, daca o puteai numi asa. Nu avea mai mult de 20 de ani. Hai, 24. Maxim. Avea un par saten, lasat liber, de o splendoare ingereasca. Era tipul ala de par pe care nici in filme nu-l vedeai decat rar. Cu nici un fir zbarlit, cu nici o suvita rebela. Paddy se intreba sincer cat gel si fixativ isi indesa femeia aia in parul ei.
Dar atunci, privirea femei care fusese atintita inspre geam, o lua in primire numai si numai pe ea. Si nu era o privire blanda si duioasa. Nici macar confortabila. Era o privire care te indemna sa te ridici, sa saluti si sa asiguri ca orice ordin va fi executat. Nu era o privire pe care i-o arunca unei fete care era intr-un spital, sau ma rog, in ceva asemanator. Si cel mai ciudat era, ca desi ochii ei erau de o culoare verde-albastrui, asemeni marii, ei aruncau reflexi rosiatice, arzatoare. Lui Paddy i se facuse deja foarte, foarte frica. Inghiti incet si incerca sa spuna ceva, desi vocea ii parea ragusi si falsa:
- Um... Buna.
Femeia o aproba cu o inclinare si ii zise:
- E bine ca uni adolescenti mai stiu cate ceva din bunele maniere, ca de exemplu salutatul.
Ok. Si asta ce-a mai fost. O aprobare, o dezaprobare? O laudaseca stia sa salute sau o apostrofase ca nu facuse mai mult, ca de exemplu sa se inchine.
- Probabil ca ai o groaza de intrebari. Nu-i asa, Patricia.
- Paddy, o corecta fata din instinct, desi mai apoi isi dadu seama ce tampenie facuse. Isi ura numele, Patricia. Prea formal. Si cautase zile in siri, prescurtari sau alintari la acest nume. La inceput gasise doar Paty, Patri, etc. Care erau si mai scarboase asa ca-si inventa singura alintul: Paddy. Si nu-i placea sa i se mai spuna Patricia. Dar, pentru ca nu era proasta, isi dadu seama ca fusese o tampenie sa o corectezepe aceasta batrana... sau tanara femeie.
- Mda, as cam avea inrebari, incerca ea sa schimbe subiectul. Ce caut aici?
- Aici, spuse femeia ganditoare pentru o secunda. E noua ta casa...
Lasase fraza in aer, dar Paddy oricum era confuza. Cum adica noua ei casa? Casa ei era in cartierul Tentage, numarul 43. NU aici.
- Cum adica?
- Azi noapte pot sa spun ca ai facut o prostie, ii spuse femeia. Paddy isi daduse seama de mult de acest lucru, dar tonul femei nu paruse dezaprobator. Ii transmisese ceva de genul: Oricum ai fi facuta o data si o data. Iar Albert n-a avut alta ocupatie. Asa ca si-a facut treaba.
- Ce? exclama mirata Paddy. Treaba? Ce adica o violase sau cam asa ceva... Si ii schimbase domiciliul, si o drogase cu doua ace si o substanta vascoasa. Stiti, nu vreau sa fiu nepoliticoasa, incepu ea. Dar... Dupa parerea mea nu e prea legal sa te prinda cineva la un colt de strada si sa te drogheze. Apoi sa te aduca intr-un loc fara voia ta.
- Drogat? intreba femeia, iar pe chip ii aparu un zambet. Unul mic si nu prea cald, dar... un zambet. I se parea amuzat. Ooo, dar n-a facut asa ceva. A facut ceva ce oricum avea sa faca. Si e mai bine ca a facut-o acum. Nu cred ca vroiai sa ti se intample asta la 30 de ani.
Paddy era confuza rau de tot. Tipul asta Alber, avea o misiune. Mda... Dar era o misiune cam ciudata. Adica foarte ciudata. Si tipa asta ii zicea, ca daca nu s-ar fi intamplat azi noapte prostia asta, pana la urma tot s-ar fi intamplat si tot pana la urma ar fi ajuns in situatia asta. Mai exact, care situatie?
- Hmm... Si ce-a facut mai exact Albert?
- Si-a implinit misiunea. Te-a Transformat.
- Ce? tipa Paddy. A transformat-o in ce? Extraterestru? Zana? Acum chiar avea nevoie de o oglinda. Incepu sa-si muste frenetic muza, pana simtii in gura gustul sangelui. Si-l linse incet si apoi se ridica din pat. Femeia nu paru deranjata de miscarea ei. Cand incepuse sa inspecteze camera vazu o chiuveta si deasupra ei o oglinda. Fugi cu talpile goale pana acolo. Gresia rece o infrigura si ar fi vrut sa se intoarca in pat si sa adoarma la loc si cand se va trezi sa constate cu nu fusese decat un vis... Darasta era realitatea. Porcaria de realitate.
Isi vazu reflexia neclara. Apoi din ce in ce mai conturata si ii trebui toata stapanirea de sine sa nu tipe. In oglinda era Paddy, dar nu acea Paddy pe care o cunosteau toti. Paddy din oglinda avea fata alba, translucida si ochii aceia a ei... superbi, cum spunea orcine, de un turcoaz pur acum erau... Rubinii.
- Nu, sopti ea. Dar nici nu-ul acesta nu stia ce inseamna. Insemna ca nu ii placea cine era. Sau ca nuse mai recunostea. Amandoua.
- Culoarea se va mai estompa.
Paddy se intoarse furioasa inspre femeia acea, rece si sumbra. Vroia sa o ia de gat, sa-i sfasie carnea si apoi sa o arunce cat colo. O ura. O ura pentru calmul ei perfect si pentru nepasarea de care dadea dovada. Calmeaza-te, isi urla singura.
- Ce... Ce mi-ati facut? spuse ea. Dar in loc de tonul dur in care vroia sa-si transpuna vorbele ii iesi un tipat animalic. Sunt un monstru, sopti ea si simtii cum incep sa-i curga din nou lacrimile, incetosandu-i vederea.
- NU, nu esti. Esti un strigoi.
Strigoi. Un cuvant atat de simplu. In cartile si in filmele pe care le citise. Simplu si clar. Dar acum... Acum era in realitate. Strigoi in realitate... E doar un vis, isi sopti in minte.Iar cand ma voi trezi totul va reveni la normal. Dar nu asta era problema. Nu era un vis... Era un cosmar real.
Femeia, pe care mai tarziu afla ca o chema Aylia,o consduse in noua ei camera. Ii transmisese ceva de genul: Acomodeaza-te bine. Si apoi o lasase singura. Zacuse ore in sir holbandu-se. Fara sa planga. Doar holbandu-se la peretii albi imaculati, la patul perfect cu cuvertura ei de acasa si la dulapurile cafenii. Cand le dechise vazu o groaza din lucrurile proprii. Era intr-o camera a ei distorsionata.
Dupa o vreme se aseza istovita pe pat, mangaind asternuturile mov cu niste modele ondulate, negre. Incercand sa se lipeasca de ele. Sa gaseasca cu ajutorul lor drumul spre casa. Spre adevarata ei casa...
O bataie in usa o facu pe Paddy sa tresara. Nici nu-si daduse seama ca adormise. Merse incet inspre usa, clacand sovaitor de parca fiecare pas era pe lava si deschise usa. In spatele ei statea o fata. Avea o claie de par saten deschis, care ave aun aspect neingrijit si parea o fata a strazi fata de Aylia si de perfectiunea ei. Avea ochii caprui, mari si fara pic de machiaj si era cu un cap mai mare decat ea. Fata emana o stare de nesiguranta si chiar nu parea ca seamana cu un asa-zis strigoi. Dar totusi era, reflexiile rosi se vedeau in ochii caprui. Dar macar erau doar reflexii. Avea o figura stanjenita si paddy habar n-avea de ce. Si apoi dupa o examinare mai atenta a corpului ei isi dadu seama. NU se dezbracase de camsa de spital si arata cam deocheata. Se rusina si incerca sa faca o gluma pe seama asta:
- Ei bine.. Macar n-a venit sa ma trezeasca un baiat.
Dupa cum se parea, inghiti-se gluma asa ca ii darui un zambet piezisi.
- M-au trimis sa te trezesc. Cina e gata.
- Hmm... Ok... Stai sa ma imbrac. Intra.
Fata intra si incepu sa se holbeze prin camera. Parea ceva nou pentru ea. Paddy se intreba ce era asa de special in camera ei. Acasa avea o cameraimensa cu un pat cu baldachin si un balcon kilometric. In comparatie asta era cat o debara.
Paddy scotoci prin dulap si gasi o pereche de blugi largi, singuri care-i avea. Luati pe ascuns dintr-un magazi cand nu o vedea nimeni. Nu furati. Dar daca cineva ar fi vazut-o pe regina cumparand blugi largi, ei bine... Mai bine nu continuam. Crima e un cuvant prea simplu. Dar totusi, in momente de fata era bucuroasa ca-i avea. Ce ar fi crezut ceilalti daca ar fi vazut-o venit intr-o fusta minuscula si intr-un top stramnt. Probabil ca Aylia ar fi trimis-o sa se schimbe sau i-ar fi imprumutat una din fustele ei peste genunchi. Nu-i ea exagerata in realitate, dar o fusta ca aia nu o sa poarte nici sa pice cerul peste ea. Gasi si un tricou cu doua pasarele. Unul adorabil in care una dintre el, barbatul, spunea I love you! Iar pasaroaica il recompensa cu un simplu cuvant Macho. Se indragostise de el de cand il vazuse intr-un C&A. Mov, lar si simpatic. Bun pentru prima intalnire cu hmm... Cu noi ei colegi. Daca se puteau numi asa.
- Apropo, spuse ea in timp ce-si peria parul incalcit. Eu sunt Paddy.
- O, se stie. Albert te urmareste de mult timp... E ciudat ca ai ajuns asa tarziu. El e un vanator innascut nu ca mine. Sti nici macar nu intelg de ce m-au transformat.
- Cum adica?
- Pai sunt transformati doar cei care au in destin asta. Tu... Hmm... De cand te-ai nascut ai fost sub ochii lor.
Paddy amuti. Era adevarat? Era practic o vedeta. Fata caruia i-a fost dat sa devina strigoi. Un roman care ar fi avuz sigur succes. Doar ca ea nu vroia sa scrie asa ceva. Trebuia sa se documenteze mai bine. Sa afle de ce ea. Dar momentan nu avea altceva de facut decat sa se acomodeze.
- Apropo eu sunt Ruth.
Paddy zambi si iesi impreuna cu noua ei prietena din camera. Spre o viata noua, carespera ca va fi ami reusita decat cea veche. Doamne ce ciudat putea fi...