— Ce-ai făcut?!
Atât Felix cât și regina Lee și-au întors privirile înspre fata ce se plasase în tocul ușii camerei, Momo înaintând cu pași mici înspre locul în care cei doi se aflau în timp ce chipul ei manifesta o multitudine de emoții printre care și șocul.
— L-ai otrăvit pe M-Minho?
Repetă bruneta simțind cum coastele i se strâng puternic în jurul inimii, neputând însă să-și controleze durerea din voce.
— Tu ai cerut asta, Momo. Tot ce se întâmplă acum este numai din vina ta și a prostiei tale.
Tonul liniștit și incredibil de indiferent al mamei ei a provocat ca lacrimile să-i părăsească mai alert ochii măriți de uimire, simțindu-și tot mai aproape nodul ce i se formase în capul pieptului.
— Nu, nu eu te-am obligat să omori pe cineva complet lipsit de apărare! strigă înspre femeia care nu părea să fie deloc afectată de starea fiicei sale. Ești o criminală, iar eu nu voi mai locui în aceeași casă cu tine! Cum ai putut să faci așa ceva tocmai când am decis să ne vedem fiecare de viața lui?! Ești un monstru, mamă!
Momo a continuat să arunce cuvinte grele înspre regină înainte de a le întoarce celor doi spatele pentru a părăsi cât mai rapid încăperea, blondul aruncându-i o privire urâtă mamei lor înainte de a fugit în urma fetei.
— Momo, unde te duci?
O oprește Felix urmând să își tragă sora în brațe întrucât plângea, bruneta izbucnind și mai tare în lacrimi când a simțit căldura corpului fratelui ei.
— Plec de aici.. Nu mai vreau să stau aici, Felix..
Reușește să rostească cu greu după ce și-a mai potolit suspinele, blondul prinzându-i chipul în palme și începând să-i șteargă obrajii umezi înainte de a-i vorbi pe un ton trist.
— Păi și unde te duci?
— Oriunde.. Mă duc oriunde, numai să stau cât mai departe de mama.
Băiatul nu a mai replicat nimic întrucât nu avea de gând să stea în calea fetei, aprobând trist și privindu-și sora cum mai are puțin și fuge înspre ieșirea din castel.
Nu la mult timp după, Felix și Jennie s-au oprit în curtea castelului pentru a o privi pe Momo cum încalecă pe Bonnie, bruneta fiind singură pe cal lipsită de orice bagaj.
— Te-ai decis unde te vei duce?
Întreabă Felix sub privirea superioară a mamei lor ce îi privea de la geamul înalt, Momo trăgându-și pentru ultima dată nasul chiar dacă reușise să-și înăbușească plânsul.
— Mă voi duce la Hyunjin.. Poate mă primește el.
— Și dacă nu te primește?
Șoptește Jennie, însă a fost auzită de fata care și-a oprit imediat calul din a ieși pe porțile curții.
— Atunci văd eu ce voi face..
Replică înspre șatenă, urmând să afișeze un zâmbet slab înspre cei doi înainte de a o lăsa pe Bonnie să o ducă cât mai departe de castelul unde a crescut.
În câteva minute a ajuns la casa de piatră unde Hyunjin încă mai locuia, sărind de pe calul alb și mângâindu-i ușor spatele înainte de a pași înspre căsuță, însă soțul ei ce stătea în același loc ca acum câteva zile i-a atras atenția.
Brunetul a rămas cu privirea pe fată până ce regina a ajuns la câțiva metri depărtare de el, analizându-i chipul roșu și gesturile alerte pe care degetele ei le făceau din cauza emoțiilor.
— Momo.
Îi rostește regele numele pentru a o încuraja să spună motivul pentru care se află aici, bruneta trăgând adânc aer înainte de a-și lăsa privirea să cadă pe încălțările ei.
— Pot să dorm aici cu tine..?
— Să dormi? Aici, cu mine?
Vocea surprinsă a băiatului s-a auzit pe lângă sunetele naturii și ale păsărilor din codru, Momo aprobând cu o mișcare ușoară a capului în așteptarea unui răspuns care nu a mai venit, decizând să vorbească iar.
— Dacă nu vrei, pot dormi și în pădure..
Alte secunde de liniște au urmat, regina devenind tot mai neliniștită cu privire la răspunsul brunetului.
— Ușa mea este mereu deschisă pentru tine. admite Hyunjin în timp ce înaintează pentru a trece pe lângă fată, însă s-a oprit lângă ea pentru a mai spune ceva. Voi dormi eu în pădure, tu stai în casă.
Auzind vorbele băiatului, Momo imediat și-a ridicat privirea înspre ochii lui care acum nu o mai priveau, regele vrând să-și continue drumul însă a rămas stană de piatră când mâna i-a fost prinsă de a soției lui.
— Nu face asta, Hyunjin..
Tânărul imediat a intersectat privirea tristă a brunetei, privind în jos înspre mâna fetei ce nu voia să-i dea drumul mâinii lui.
— Nu am venit să te dau afară din casă pentru a sta eu, ci am venit să stau cu tine.. Dar dacă atât de hotărât ești să nu mă ai prin preajmă, atunci voi căuta alt loc în care să dorm..
Acestea fiind spuse, Momo a vrut să elibereze mâna soțului ei și să se retragă însă Hyunjin nu i-a permis, trăgând-o iarăși înspre el.
— Bine, dormim împreună. Îmi pare rău.
Un zâmbet slab a înflorit pe buzele fetei care imediat a pălit în momentul în care băiatul i-a eliberat mâna și a început să meargă înspre casă, decizând să-l urmeze îndeaproape.
Hyunjin a deschis ușa casei și a lăsat-o pe Momo să intre prima, urmând să pornească în fața ei pe scările care îl duceau la etaj, deschizând ușa unui dormitor și lăsând-o pe brunetă să privească înăuntru.
— Aici..
Începe fata înspre băiatul care aștepta o reacție din partea ei, însă imediat i-a tăiat cuvintele.
— Vei dormi tu, iar eu pe canapea la parter. E bine așa?
Chiar dacă răspunsul lui nu a mulțumit-o deloc pe brunetă, Momo a decis să aprobe în timp ce nu și-a mai putut dezlipi ochii de privirea soțului ei care îi analiza chipul, Hyunjin lăsându-și instinctiv mâna să urce pentru a atinge obrazul cald al fetei.
Bruneta și-a închis lent ochii fiind gata să simtă atingerea băiatului, fapt care din păcate nu s-a întâmplat întrucât regele a decis să oprească acțiunea pe care voia s-o facă și în schimb să își croiască drum către sufrageria unde își va petrece restul serii.
Rămasă singură, regina a tras aer în piept pentru a se stăpâni urmând să intre în dormitorul al cărui dulap a fost imediat analizat de privirea ei în căutarea unor pijamale ale reginei Hwang pe care îi era scârbă să le îmbrace.
După ce și-a acoperit corpul cu două piese vestimentare din satin roșu, și-a plasat hainele cu care a venit de acasă pe scaunul încăperii înainte de a arunca o privire încăperii goale și liniștite.
Oricât ar fi vrut să rămână unde i-a spus Hyunjin, nu a fost de acord cu gândul de a dormi singură și separată de băiat, încălcând acordul și începând să coboare silențios scările dure.
Ajunsă în pragul ușii sufrageriei, și-a lăsat ușor trupul să se rezeme de perete sub privirea regelui care stătea în șezut pe canapea în timp ce își savura alcoolul prezent în pahar, Momo strâmbând din nas și hotărând să-și facă drum către bucătărie pentru a-și lua și ea un pahar.
— Dacă ai de gând să bei, la fel voi face și eu.
Își spune în timp ce scoate paharul de sticlă din vitrină, urmând să se întoarcă în camera băiatului unde a luat loc lângă el, apucând gura sticlei pentru a o trage înspre ea.
I-a deschis dopul și a vrut să-și toarne lichid în pahar, însă imediat sticla i-a fost luată din mână și plasată la marginea mesei de către brunet.
— Nu te las să bei când ești gravidă.
— Nici eu nu te mai las pe tine să bei.
Rostește Momo în timp ce se întinde pentru a lua sticla din locul în care acesta o așezase, ajungând astfel să se afle la câțiva centimetri de corpul și chipul lui din cauza distanței pe care trebuia s-o parcurgă până la sticla de soju.
Hyunjin a analizat în detaliu fiecare acțiune a fetei ce stătea cu piciorul lipit de al lui, urmând s-o privească cum pune dopul sticlei și îndepărtează cele două pahare la marginea cealaltă a mesei.
— De ce?
Replică regele într-un final, atrăgând atenția brunetei a cărei expresii faciale imediat s-a schimbat.
— De ce continui să te distrugi și să te consumi pentru greșeala mea?
— Tu de ce ai venit aici, Momo? vocea confuză a băiatului care s-a mutat mai în spate a făcut-o pe regină să se întristeze și mai mult. Te-a dat mama ta afară din casă pentru ce ai făcut sau ce s-a întâmplat?
— Am ales să nu mai locuiesc sub același acoperiș cu o criminală. Mama l-a omorât pe Minho.. Nu te-am obligat să mă primești aici, tu ai făcut-o de bunăvoie..
Rostește aproape șoptit în timp ce și-a lăsat iarăși privirea în pământ, Hyunjin înjurând în gând înainte de a-și trece mâinile peste față.
— Pot pleca dacă asta vrei..
— Nu, nu vei pleca.
Bruneta și-a ridicat privirea înspre băiatul ce se înălțase în fața ei, tânărul trăgând pătura neagră de sub pernă pentru a o întinde pe canapea, determinând-o astfel pe Momo să se ridice și să-l privească cum își odihnește corpul pe canapea.
— Mă voi culca, ar trebui s-o faci și tu.
La auzul vorbelor regelui, soția lui nu a mai așteptat nimic pentru a ridica ușor pătura, ajungând să se întindă lângă băiatul care o privea confuz și să își învelească și ea trupul cu pătura.
— Ce faci?–
— De ce ai chemat-o pe Tzuyu aici în acea zi?
Îl întrerupe regina în timp ce se întoarce cu corpul înspre el, corpurile celor doi fiind aproximativ lipite din cauza spațiului limitat oferit de canapea.
Hyunjin s-a blocat cu privirea în ochii triști ai fetei, înghițind în sec când a realizat că distanța dintre ei doi era doar de câțiva centimetri.
— Eram nervos și supărat și am reacționat exact așa cum mi-a venit prima dată în minte, fără să gândesc prea mult.. Îmi pare rău.
Dat fiind că Momo nu mai replica nimic ci doar își analiza soțul, brunetul a decis să-și lase privirea să fugă înspre burtica ei în care creștea pruncul lor.
Doar gândul că fata i-a oferit șansa de a deveni tată și de a-și întemeia o familie cu el l-a determinat pe băiat să se mai apropie încă puțin de chipul celei din fața lui, bruneta doar privindu-i nemișcată acțiunile.
Văzându-se atât de aproape din ea după atâta timp inima i-a luat-o la goană, respirațiile lor calde mângâindu-se una pe alta în timp ce regina și-a așezat ușor palma pe obrazul băiatului pentru a-i încuraja dorința din ochi.
Stomacul a început s-o furnice în momentul în care Hyunjin și-a presat buzele peste ale ei, imediat un gust de alcool instalându-se în cavitatea ei bucală însă acest aspect nu conta deloc pentru ea. Tot ce conta acum pentru amândoi era modul în care buzele lor se sărutau una pe alta cu dor.
Câteva secunde i-a luat regelui să realizeze ceea ce se întâmpla, rupând ușor contactul dintre buzele lor în timp ce și-a retras mâna de pe mijlocul fetei, îndepărtându-se de ea chiar dacă nu voia să rupă contactul vizual cu ochii ei mari.
— Noapte bună..
Fredonează Hyunjin încercând să-și potolească dorința de a își ține soția aproape în timp ce îi mângâia fiecare părticică de piele, discuția avută cu Felix în urmă cu două zile împânzindu-i mintea.
Momo și-a păstrat aceeași expresie facială calmă în timp ce și-a mutat trupul mai aproape de al iubitului ei, prinzându-i mâna în a ei și așezând-o pe talia ei în timp ce ea s-a ghemuit la pieptul lui cald, strângându-l în brațe și așteptând până ce brunetul i-a răspuns acțiunii.
♡
încă un capitol, cred