Telefonul îmi sună disperat pe noptiera de lângă pat. Mă ridic încet și opresc soneria să nu îl deranjez pe Blake care pare că doarme nemișcat. Este 4 dimineața. Ce Dumnezeu s-a întâmplat la ora asta? Ies în living și mă îndrept spre canapea.
— Da Marko, ce este?
— Scuze că te sun la ora asta. Știu că acolo este probabil încă noapte, dar suntem în criză. Furnizorii din Germania vor să anuleze contractul. Asta ar bloca jumate din toate proiectele în desfășurare. Orice soluție le-am da, nimic nu îi mulțumește. Trebuie să iei legătura cu ei.
— Numai de asta nu aveam nevoie. Programează te rog o întâlnire online cu ei. Cât mai urgent. O rezolvăm stai liniștit. Cunosc strategia.
— În regulă, Edaline. Îți trimit toate detaliile pe email. Este groaznic fără tine.
Afirmația lui mă face să râd. Este plăcut să știu că este nevoie de mine undeva. Că sunt importantă.
Mă întorc tiptil în dormitor, dar se pare că în ciuda efortului meu de a nu-l deranja, Blake s-a trezit. Mă privește suspicios cu părul lui răvășit și fața somnoroasă. Omul ăsta este cel mai superb chiar și proaspăt trezit din somn.
— Cine este Marko? răsună vocea lui răgușită în liniștea nopții.
— Cel ce îmi ține locul la firmă cât lipsesc.
— Și de ce te sună la ora asta?
Întrebările lui emană gelozie, iar eu nu pot decât sa mă simt amuzată de întreaga situație.
— Dacă tot ai tras cu urechea la convorbirea mea, de ce mă mai întrebi detalii?
Mârâie nesatisfăcut de răspunsul meu și se întoarce cu spatele. Pentru o clipă îl simt un băiețel bosumflat. Mă apropii de el până mă lipsesc de spatele său musculos și fierbinte. Îi cuprind talia cu brațul și îmi strecor nasul între gâtul și umărul său. Știu în sinea mea că gestul meu lingușitor îl face să zâmbească.
— Ești gelos? îi șoptesc jucăuș.
Pufăie, dar nu îmi răspunde. Îi sărut pielea fierbinte și îl mușc de umăr. Își încordează omoplatul, dar mă ignoră în continuare.
— Este plăcut să mă întorc în miez de noapte în dormitor și să știu că mă așteaptă cineva în pat. Este frumos să te pot îmbrățișa pe tine, nu o pernă, chicotesc cu buzele încă pe umărul lui. Îl dezmierd cu săruturi tandre și cuminți.
— Mhm, vine din partea lui și nu pot să nu râd.
Este atât de simpatic când face pe supăratul. Imaginează-ți doar cum arată un munte de om puternic, masculin, feroce cu o aură înspăimântătoare, cu un botic de copilaș râzgâiat.
— Ești adorabil, Blake, mă lipesc și mai tare de el, asta dacă ar fi posibil.
— Nu încerc să fiu adorabil, mârâie cât pentru el.
— Dar ce încerci? îl tachinez amuzată.
— Să dorm. Noapte bună, răspunde scurt și rece.
— Bine domnul Gelozie, noapte bună! Să visezi frumos, îi șoptesc în timp ce îl mușc de lobul urechii.
Știu că zâmbește. Este oricum prea târziu în noapte să continui să îl ațâț și se pare că ziua ce va urma va fi una plină de evenimente.
***
— Am făcut cafeaua, îi strig iubitului meu care tocmai a ieșit din baie, cu trupul proaspăt spălat și părul încă umed.
Doamne, ce am făcut să merit asemenea răsfăț? Să am parte de un astfel de tablou încă din primele ore ale dimineții?
— Salivezi, zâmbește arogant Blake spre mine.
— Afurisitule, cum aș putea să nu o fac? îi recunosc rușinată.
Chicotește și își ia boxerii pe el. Trage o cămașă neagră de pe un umeraș împreună cu o pereche de pantaloni în aceeași culoare, pe care le aruncă pe pat, lângă mine.
— Pot să mă îmbrac sau vrei să îți mai dezmierd privirea câteva clipe?
— Ești atât de nesuferit! Îmbracă-te liniștit.
Mă ridic de pe saltea, îmi iau rochița de pe pat pe mine și mă întorc în bucătărie. Îmi iau ceașca de cafea, aprind laptopul și încep să verific e-mailurile. Este ora 8, iar Marko mi-a trimis detaliile așa cum am stabilit. Ședința cu furnizorii din Germania va avea loc în câteva ore, iar eu am să mai pregătesc câteva documente înainte. Trebuie să rezolv problema asta, prin orice mijloace.
— Love, eu voi pleca. Am și câteva întâlniri importante la firmă înainte de evenimentul de la club. Ești sigură că îți va fi ok să rămâi singură? Dacă ai nevoie pot reprograma o întâlnire două și să te însoțesc la spital măcar.
— Nu, nu! Stai liniștit. Și eu am o zi grea și nu știu când voi ajunge la spital. În caz că am nevoie te voi suna. Nu te da peste cap pentru mine.
Își ia telefonul și cheile, termină cafeaua din două înghițituri, îmi oferă un sărut cu iz de amărăciune și iese cu pași grei din casă.
Dintr-o dată mă lovește liniștea absolută. Golul singurătății. Ce sentiment oribil. Încerc să nu mă gândesc prea mult la ceea ce mă încojoară și mă las absorbită de obiectivele mele pentru ziua de azi.
Dimineața trece subit, printre apeluri lungi, e-mailuri și zeci de documente. Simt că mă ia o durere de cap. Îmi mai fac o cafea și mă pregătesc de întâlnirea online. Mă simt furioasă. Dar ăsta nu este momentul să mă las acaparată de sentimente. Trebuie să am o atitudine profesională.
Ședința decurge bine, și exact cum m-am așteptat, competiția le-a făcut o ofertă generoasă pentru a ne sabota. Știam strategia asta. Din fericire aceștia erau nesiguri în a lucra cu firma competitoare, așa că, deși oferta noastră este sub cea a companiei concurente, ne-au rămas loiali prelungind contractul de parteneriat.
După ce închei și ultimul apel cu Marko, mă pregătesc să plec la spital. Analizele tatălui meu sunt gata, iar doctorul mă așteaptă să stabilim schema de tratament ce va urma.
Ajunsă pe coridorul spitalului, în dreptul ușii salonului unde este internat tata, stă un domn cărunt, sobru, îmbrăcat în costum. În mâini deține un dosar și pare că așteaptă ceva. Mă apropii cu grijă de omul din față curioasă să aflu motivul pentru care-i păzește ușa tatălui meu.
— Bună ziua, vă pot ajuta? întreb de îndată ce ajung la un pas de dânsul.
— Bună ziua, răspunde pe un ton gros, duhnind a tutun. Încearcă să imite un accent englezesc, dar nu îi iese nicicum. Sunt Catalani Stefano, procurorul ce se ocupă de cazul domnului Ryu. Așteptam să mă întâlnesc cu doctorul ce se ocupă de dânsul.
— Cazul tatălui meu?
— Sunteți fiica domnului Ryu, să înțeleg. Aveți câteva clipe să discutăm?
Mă uit sceptică spre omul ăsta, dar aprob. Mă însoțeste spre cafeneaua spitalului, și ne așezăm la o masă. Oare ce voi afla nou despre tata?
— După cum știți, tatăl dumneavoastră se învârtea în multe cercuri suspecte. Fiind un avocat al răufăcătorilor și-a pus mulți dușmani în cârcă și tocmai din acest motiv avem convingerea că accidentul său nu a fost accidental deloc.
— Nu înțeleg. Cercuri suspecte? Îmi este greu să vă urmăresc. Habar nu am despre ce vorbiți. Cu ce se ocupa tata mai exact?
— Din câte am înțeles din investigațiile asupra domnului George, dumneavoastră nu locuiți aici, deci este probabil să nu fiți chiar atât de la curent cu viața actuală a dânsului. Tatăl dumneavoastră este destul de cunosc aici, în Italia, pentru afacerile pe care le desfășoară, dar și pentru activitatea lui de protecție a ilegalităților.
Trebuie să recunosc că mă așteptam la orice din partea lui, mai puțin la asta. Nu știu de ce mă mir. Nu a avut niciodată moralitate. Mă simt totuși depașită de situației. Nu știu cum să asimilez noile informații primite. Oare exista vreun mod prin care nu m-a făcut tata să îl detest? Mai lipsește să aud că este acuzat de crimă și cred că pot să îl las să își vadă sfârșitul liniștit, aici, singur.
— Nu știam nimic din toate astea. Tata ne-a părăsit în urma cu câțiva ani și de atunci nu am mai ținut legătura, nu am vrut să mai știu nimic de viața lui. Din păcat tragicul eveniment m-a adus aici și, în fond, este tatăl meu. Nu îl puteam lăsa pe patul de moarte, singur.
— Vă înțeleg, domnișoară, într-un fel. Oricum, motivul pentru care sunt aici nu este sumbritatea din spatele vieții lui, ci cauza accidentului.
Îmi întinde un dosar cu multe documente în italiană și câteva poze de la locul accidentului. Încep să răsfoiesc cu inima mică fiecare hârtie, și pot spune că îmi displace. Deși nu înțeleg mai nimic din ceea ce scrie în rapoartele din fața mea, pozele îmi sunt suficiente.
— Accidentul a fost cauzat de un camion al unei firme private, cunoscută la nivel european. Șoferul a murit în momentul impactului, iar în urma autopsiei s-a stabilit că acesta consumase alcool și alte substanțe interzise. La locul accidentului se observă că nu există urme de frânare sau orice mică intenție de a evita impactul, întărindu-ne suspiciunile cu privire la acest accident. Suntem siguri că vorbim despre tentativă de crimă.
Mă uit la el confuză, cu ochi mari și panica mi se citește clar pe chip. Crimă? A făcut tatăl meu ceva atât de teribil încât a devenit o țintă vie? Nici nu știu cum să reactionez. Simt că mi se pune un nod în gât și îmi vine să îmi golesc stomacul, dar ma abțin. Devin palidă și brobonele de transpirație reci mi se adună pe frunte.
— Cine ar fi vrut să facă așa ceva? încerc să mă adun și să formulez cuvintele.
— Nu știm cu exactitate. Un prim indiciu ar fi însuși șoferul ce a cauzat accidentul. Dacă ar fi să ne luam după dovezile evidente, atunci probabil tatăl tău a avut probleme cu firma unde era angajat acesta. Dar nu vreau să mă pronunț înainte de a aduna suficiente dovezi.
— Cum se numește firma? Cu ce se ocupă? Aveți mai multe detalii?
— Este o companie din industria navală, are mai multe sedii în tări precum Anglia, Danemarca și bineînțeles și aici, în Italia. Naval Reells se numește, probabil ați auzit de ea. Este deținută de doi asociați tineri. În sfârșit, mă bucur că am reușit să discut cu dumneavoastră domnișoara Ryu.
— Nu, din păcate nu știu nimic. Mi-ar fi plăcut să pot spune la fel, din păcate mi-ați oferit o imagine a vieții tatălui meu la care nu mă așteptam.
— Îmi pare rău, dar asta îmi este meseria. Trebuie să aduc adevarul la suprafață, oricât de negru ar fi acesta.
— Da, vă înțeleg. Dacă asta este tot, aș dori să mă retrag. Trebuie să merg să îl văd pe tata și să discut cu doctorul acestuia. O zi bună, spun de îndată ce mă ridic de pe scaun.
— Desigur. Nu vă mai rețin. O zi bună. Aa încă ceva, domnișoara Ryu, luați numărul meu, în caz de orice să mă sunați.
Nu înțeleg exact scopul pentru care îmi întinde cartea lui de vizită, dar sunt destul de sigură că nu voi avea nevoie de ea. Zâmbesc galant și mă îndepărtez de el.
Nu știu cât de ciudată mai poate deveni ziua asta. Cred că mi-a ajuns tot ce s-a întâmplat până acum.