Miezul nopții se apropia încet. Soarele se pierduse de mult timp in văzduh iar luna își făcea timidă prezența printre dunele de nisip aurii. Apa Nilului era liniștită, straniu de liniștită si se oglindea luna perfect in ea. Ariditatea nu se mai simțea așa de tare dar va fi o noapte cu temperaturi ridicate.
-Nu ar fi trebuit sa ajungem? întreabă Natalie prin stație.
-După duna de nisip din față se află templul, ii răspunde Estevan.
-Bine, măriți viteza! Poruncește ea prin stație.
Cele trei mașini urc duna foarte repede. Natalie rămâne socată dar această stare nu o tine prea mult deoarece se înfurie. Templul era acolo dar in fata lui erau parcate șase mașinii care erau cu siguranță ale lui Jack si Hans.
-Nenorociți! Striga ea nervoasă si lovește cu pumnii in bord.
-Scumpo stai calmă, ii spune Lucas aruncând o scurtă privire spre ea.
Natalie ia stația si spune:
-Avem parte de concurență.
-Am văzut scumpo, ii raspunde tatăl sau.
Cand ajung cei trei parchează masinile lângă cele ale lui Jack si Hans. Natalie este cea care se da jos prima din mașină. Trântește portiera nervoasă si se îndreaptă spre rivalii sai care se opriseră din a mai studia templul. Când ajunge in fata lui Hans ii da un pumn in fata si vrea sa ii mai aplice unul dar este capturată de către brațele lui Lucas.
-Nenorociților! Striga ea.
-Natalie! Controlează-te! Striga tatăl sau la ea.
-Noi am ajuns primi, spune Jack.
Estevan pufnește dispretuitor si da dezaprobator din cap.
-Voi si inca mulți alți care acum sunt morți.
Jack ,Hans si gorilele lor încep sa râda cu lacrimi dar numai Stela stătea impasibila. Credea cea ce spusese acel bătrân. Templul ii dădea fiori iar avertismentul pe care il primisera când ajunseseră o făcea sa creadă ca este mai bine sa lase lucuruile așa cum sunt.
-Puteți sa plecați sau puteți sa rămâneți aici si sa fiți martori la succesul nostru, spune Hans.
-Nu puteți sa deschideți ușa! Nu puteți sa rupeți sigiliul! Strigă Estevan.
Jack rade batjocoritor.
-Mai vedem noi asta bătrânule!
Pocnește din degete iar o bubuitură puternica se aude.
-Nu! Striga toți din echipa Nataliei deodată.
-Tocmai ai distrus doua mii de ani de istorie, tipa aceasta la ei.
-Nu îmi pasă! Eu vreau bogățiile care se ascund acolo, spune el si arată spre ușă.
-Domnule, spune una dintre gorile.
-Ce? Întreabă Hans.
-Usa este intactă.
Hans se încrunta si se întoarce cu spatele la Natalie si ceilalți apoi priveste ușa. Jack si Hans își fac loc printre gorile pana la ușă. Natalie nu se lăsa mai prejos si merge si ea sa vadă.
-Da! Exclama ea bucuroasă.
-Puneți o încărcătură mai mare, poruncește Jack.
-Poți sa pui tot explozibilul din lume dar usa nu se va deschide. Trebuie sa rupi sigiliul.
-Cum il rup? Întreabă Jack in timp ce se apropie de ea.
Ii capturează încheieturile mâinilor si o bruschează.
-I-ați minile de pe ea acum! Striga Lucas.
-Spune cum rupem sigiliul, mârâie acesta.
-Nici noi nu știm, ii raspunde Richard Carter.
Jack ii arunca o privire urâtă Nataliei apoi ii da drumul.
-Pregătiți inca o încărcătură, spune acesta apoi merge spre mașinii.
Natalie merge si ea la grupul ei.
-Estevan ai vreo idee cum se poate rupe sigiliul?
-Din păcate da. Templul a fost sigilat cu o vrajă făcută de către zei. Ca sa rupi sigiliul trebuie sa citești vraja invers si sa pui câteva picături de sânge peste scarabeul dintre Horus si Anubis.
-Unde putem găsi vreaja aceea? Întreabă Lucas.
-Pe papirusul care se află la ei. Dar va spun, nu este bine ceea ce facem. Vom elibera răul care a fost închis cu mii de ani in urmă.
-Trebuie sa luam papirusul de la ei, spune Natalie
-Sau sa ii lăsăm pe ei sa deschidă usa pentru noi, zice Dean.
-De ce? Întreabă Lucas.
-De ce sa ne riscăm noi viețile? Ii raspunde Dean cu o întrebare.
-Bine dar dacă nu se întâmpla nimic. Hai mai bine sa facem un târg cu ei, spune Richard.
-De acord cu tata, spune Natalie.
-Hei Jack! Il strigă aceasta pe bărbatul care stătea pe capota mașinii la o distanță nu prea mare.
Bărbatul își întoarce privirea furios spre ei.
-Vrem sa facem un târg, zice Dean.
Acesta se da jos de pe mașină si începe sa se apropie de ei.
-Ce târg? Întreabă el atunci când distanta dintre ei devine una rezonabilă unei discuți.
-Voi aveți cheia templului iar noi știm cum sa il deschidem, așa ca de ce nu ne unim forțele?
-Hm... Daca accept va trebui sa va mulțumiți doar cu douăzeci si cinci la sută din câștig.
-Treizeci, mârâie Dean.
-Un sfert, adaugă acesta zâmbind batjocoritor.
-Ok, douăzeci si cinci la suta din câștig dar jumatate din faimă.
-Bine. Acum spuneti-mi cum sa rup sigiliul.
-Nu a venit vremea inca partenere, spune Dean apoi merge si il bate pe umăr.
-O sa ne trebuiască papirusul. Unde il găsesc?
-Il voi aduce eu, voi mergeți si asteptati-ma in fata uşi.
-Ok.
Cand ajung in fata ușii Estevan studiază cu atenție hieroglifele si atinge scarabeul.
-Aici unul dintre noi va trebui sa picure câteva picături de sânge.
-Gata! se aude in spatele lor vocea lui Jack.
Ceilalți se întorc cu fata spre bărbat dar numai Estevan rămâne sa studieze hieroglifele. Jack ii înmânează papirusul lui Dean iar acesta spune:
-Eu voi fi cel care va dona sânge, glumește el iar ceilalți încep sa chicoteasca, chiar si Jack a schițat un zâmbet șters.
-Stați! Striga Estevan. Nu trebuie sânge de bărbat pentru ca nu va avea efect ci sânge de femeie.
Toate privirile se îndreaptă spre Natalie.
-Categoric nu! Răspunde soțul brunetei in locul acesteia.
-Dar trebuie Lucas, spune Estevan.
-Dar ea nu este singura femeie de aici. Mai există una, spune Lucas.
-Nu, asta este intre mine, Hans si voi. Stela nu va fi implicată in nimic, zice Jack si își bagă mâinilor in buzunare.
-O sa o fac, spune Natalie
Își ia cuțitul de la gambă si merge lângă Estevan.
-Aceasta este vraja, spune Estevan arătând niște hieroglife de pe spatele papirusului.
Aceasta studiază puțin textul apoi rostește:
-"Sângele este cheia condamnari lumii. Cu el eliberez răul ce sălășluiește aici si blestem toată omenirea."
Își pune cuțitul in palmă apoi apasă cat sa facă o mica tăietură. Picură câteva picături de sânge pe scarabeu. Își scoate o batistă de la mâna si o înfășoară in jurul palmei.
Vantul începe sa bata din senin ridicând nisipul si formând o furtună de nisip. Piciorușele scarabeului desenat încep sa crească iar sângele sa se răspândească prin canale create. In câteva secunde ușă este acoperită aproape complet. Natalie face un pas in spate ca si precauție. Ușa începe sa se clintească din loc.
Țipatele asurzitoare ale unor femei in agonie încep sa se audă iar ei sunt nevoiți sa își acopere urechile. Un spirit iese din templu apoi este urmat multe altele. Natalie înspăimântata si socata fuge in brațele sotului sau. Spiritele se opăresc iar vântul la fel. Liniștea se lasă peste întreg desertul.
Nu durează prea mult această liniște deoarece un ras malefic plin de ură răsuna in toată valea.