Golul din stomac îmi dă un sentiment neplăcut, sunt mai mult ca sigură că David va fi furios, probabil că va amplifica conflictul pe care îl au...mă gândesc la cei doi frați și sper din suflet ca fetele mele să nu ajungă așa. Nu prea am curajul să deschid ochii decât când simt că încetinește. Datorită vitezei cu care conduce și mișcărilor mult imprudente am avut impresia că nu mai cobor vie .
Deși știu că distanța din Manhattan până în Brooklyn unde este situat penitenciarul în care este încarcerat Richard se parcurge în jur de treizeci de minute, am impresia că nu a durat atât călătoria noastră, conduce ca un maniac. Mă dau nervoasă jos de pe motor și îi arunc furioasă casca în brațe.
- Ești nebun?! îl întreb în timp ce își dă și el casca jos. Se uită la mine râzând ..nu... lizându-se apoi își bagă mâna prin părul negru și remarcabil mai lung decât a lui David, se dă jos de pe motor și își așază geaca și coboară piedica pentru a putea pleca. Puteai să mă omori! Exclam iritată de atitudinea sa, dacă tu ai apucături sinucigașe nu face asta în preajma mea, spre deosebire de tine am două fete și un ... bărbat la care aș prefera să mă întorc VIE! spun pe litere ultimul cuvânt. Mă înfurie degajarea de care dă dovadă, nepăsător se apropie de mine privindu-mă în ochi și apropiindu-se mult prea tare reușind să mă facă să mă simt incomod.
- Am un avion de prins dulceață, în plus cât timp crezi că îi ia lui David ca să afle unde suntem? mă întreabă ridicând o sprânceană.
- Nu mă lua cu dulceață, îl avertizez ridicând un deget amenințător spre el, iar cu David mă descurc eu...mai apoi, adaug în șoaptă, deși știu că nu va fi deloc ușor. Inspir profund și privesc clădirea gri din fața mea, privesc în sus, nu îmi dau seama câte etaje are, dar mă trece un fior neplăcut, ca și un presentiment nefast, bineînțeles că nici sârmele ghimpate despre care pot să presupun că sunt electrice, care împrejmuiesc unele ziduri de la baza clădirii nu ajută la sentimentul că nu ar trebui să fac asta . Mă întors spre bărbatul din dreapta mea. Ești sigur că voi putea intra la el? Adică ... așa neanunțat... îmi bag mâinile în buzunarele hanoracului și îmi mușc buza inferioară privindu-l întrebătoare.
- Crezi că degeaba sunt identic cu el?!
Se referă la David...chiar seamănă cu el...În exterior, desigur! Spun în sinea mea dând ușor din cap.
-Mă bucur că ești de acord, continuă râzând, apoi brusc face o grismă și devine serios. Urmează-mă și....
-CE? mă uit spre el când ne apropiem de intrare.
- Intră în joc!
- Nu știu ce să spun Damon... nu am un sentiment prea plăcut... Ești sigur că va funcționa? Adică chiar dacă te cred, nu îți vor cere un act de identitate sau pașaport? Nu îmi răspunde ci o ia in fața mea și se apropie de porțile negre de la intrarea închisorii. Se oprește brusc că aproape mă izbesc de el, își scoate telefonul din buzunar și formează un număr.
- Bună Carvajal, OBraian la telefon. după o pauză scurtă continuă. Vreau să intru să îl văd... sunt afară.
Nu îmi dau seama ce îi spune persoana de la celălalt capăt al firului, dar închide repede și imediat afară se prezintă un bărbat care mai mult ca sigur vine spre noi.
- Vă rog să mă urmați...spune și ne întoarce spatele.
Damon pornește după el și eu trebuie să măresc ritmul pentru a putea ține pasul cu ei. Când trecem prin detectorul de metale, îmi dau seama imediat că este destul de periculos ceea ce urmează să fac și stomacul începe să mi se micșoreze. Agentul nu ne spune nimic, iar Damon nu scoate nici un cuvânt, nici măcar nu mă privește, mă uit în stânga și dreapta, multe holuri, camere, uși, deja nu mai știu cum sau pe pa ce etaj suntem, liftul ne-a lăsat la etajul patru, apoi trecem pe lângă o serie de uși și ajungem la ultima de pe culoar. Nu știu sigur la ce m-am așteptat, poate la ceva de genul cum văd în filme, cu gratii în loc de uși și prizonieri care strigă la cei care merg pe culoar, mi se pare destul de liniște, o liniște apăsătoare aș spune, și destul de mult alb, parcă aș fi la spital... După ce agentul de securitate se oprește și se întoarce spre Damon mă uit atentă la ușa în dreptul căreia ne-am oprit, inima începe să îmi bată cu putere, nu l-am mai văzut de peste șase ani... poate ar fi trebuit să îmi pregătesc pe o foaie tot ce am să îi spun... Îmi întorc privirea spre Damon care aprobă ceva din cap.
- Te chem când terminăm...conversația. Agentul pleacă și rămânem doar noi doi, apoi Damon se întoarce spre mine, îmi pune mâinile pe umeri și își coboară privirea spre mine. Ava... ai puțin timp, Carvajal a știut că nu sunt David, și sunt sigur că el este deja în drum spre noi.
Mă încrunt puțin și nu îmi dau seama cine este cel pe care îl menționează dar sunt conștientă că dacă apare David probabil lucrurile se vor ... complica, ca să descriu situația într-un termen nu prea grav... Dau din cap cum că am înțeles. Inspir profund și îl întreb.
- Cine e acest Carvajal?
- Michaiel Carvajal, director la biroul federal al închisorilor, ne știe pe amândoi. Acesta îmi deschide ușa. Vrei să intru cu tine? mă întreabă în timp ce se oprește înainte de a păși. Mă uit la el, neg din cap. Ești sigură? continuă ridicând o sprânceană.
- În acest moment nu sunt sigură de nimic... Atunci se dă un pas în spate pentru a mă lăsa pe mine să intru, ca și o fulgerătură îmi trece prin minte ideea doctorului de ai dovedi mamei mele că ce spun e adevărat. Mă întorc spre Damon și mă apropii de urechea lui. Involuntar îi pun mâna pe umăr iar el mă cuprinde de talie. Aș vrea să îl filmez...
- Acum îmi spui! spune întorcându-se spre mine în așa fel încât îi simt respirația, mă desprind de el repede.
- Lasă...îmi ...mă voi folosi de telefon spun în timp ce scot telefonul din buzunar și îl pun pe modul avion, nu aș vrea să sune în timp ce filmează, apoi pornesc camera i apăs pe video și îl țin în mână. Mă descurc, adaug repede în timp ce trag aer tare în piept și pășesc în camera mică, mă izbește un miros dezagreabil, probabil urină...sau altceva, strâmb din nas și abia apoi privesc în camera întunecată.
Mă opresc preț de o secundă și îmi întorc capul spre Damon, spre culoarul alb, luminat, apoi din nou spre camera întunecoasă și urât mirositoare. Mai fac un pas și vreau să închid ușa, dar Damon mă blochează cu mâna făcându-mi semn cu capul să nu închid, așa că o apropii doar. Mă uit în jur și încerc să asimilez tot, este un loc infect, miroase îngrozitor, ochii mi se opresc spre vasul de toaletă și încerc să trec repede cu privirea mai departe, pe o masă zace o tavă, pot doar să presupun că este prânzul, ochii mi se opresc spre pat, omul... monstrul acela stă ridicat în șezut și se uită la mine. Mă blochez pe loc când îl văd, nu știu ce mă așteptam să văd, îl știam mereu aranjat dar imaginea care se derulează în fața mea arată umbră a celui care a fost cândva, părul crescut peste urechi, barba lungă, tricou ...alb sau ceva de genul, stă și mă privește cu acea privire care îmi bântuie nopțile, ochii aceia care nu mă lasă să îmi găsesc pacea și liniștea. Ridurile profunde îi îngrădesc chipul și accentuează aerul malefic pe care pentru mine îl reprezintă, pentru mine el este întruchiparea răului.
- Ava... spune dezvelindu-și dinții și afișând un zâmbet forțat. Asta da surpriză! ridică mâinile și arată spre picioarele sale. Ți-a fost dor de mine?
Se uită la mine curios, dar de cum și-a deschis gura și mi-a pronunțat numele m-a paralizat complet, totul, absolut tot ce mi-a făcut este clar în mintea mea și mai dureros ca niciodată acum când e aici ... caut undeva acolo în mintea mea să mă agăț de ceva pentru a putea să fiu puternică acum, David...gândul la el și la comorile mele de acasă mă ajută să expir dureros și să îmi șterg lacrimile care îmi brăzdează obrajii de cum și-a deschis gura. Fac un pas și mă apropii de el încerc să nu atrag atenția la telefonul care are camera de filmat îndreptată spre el și cu care sper să îl înregistrez.
- Ai ceva să îmi spui? îl întreb în timp ce înghit în sec.
- Ce ar trebui să îți spun?
- Despre ce mi-ai făcut... nu ai remușcări?
Hm...um râs zgomotos îi iese pe gură și în mod ciudat pare atât de malefic în mintea mea, mă cutremură acel zgomot ...
- Mi-ai distrus viața, ai distrus relația pe care o aveam cu mama... nu ai nimic să îmi spui?
- Ști...spune punând mâinile pe picioare, dacă aș putea să mă ridic acum, dacă astea ar merge, spune arătând spre picioare, poate am putea retrăi acele momente plăcute. iar își dezvelește dinții și scoate un râs zgomotos, cred că ți-ar plăcea...adaugă întorcându-și iar privirea la mine.
Un fior rece îmi trece prin șira spinării, nu ajung nicăieri încercând să îl determin să regrete ce mi-a făcut, cred că nu are compasiune defel... Mai fac un pas spre pat, în camera minusculă în care stă din trei pași am ajuns lângă pat practic.
- Ești un monstru, îi arunc cuvintele răspicat în timp ce mă aplec puțin, nu foarte tare, spre el. Vreau să vadă repulsia care mi-o inspiră dar să nu ajungă să mă atingă...nu aș suporta asta.
- Te tăvălești cu fiumeu...fiu de monstru.
Îi arunc o palmă peste obraz, cât de tare am putut eu în acel moment, cum poate să spună ceva de David?!
-Nici în o mie de ani nu ai să îl meriți...nu ai dreptul să îi spui fiu, jegule ce ești!
- Ava...își lasă bărbia în piept dar privirea rămâne ațintită asuprea mea, este de-a dreptul grotesc...și cum miroase...Ce dracu? Oare a făcut pe el? Nu rămân aici...voi ieși...spune ridicând o sprânceană.
- Noroc cu asta spun strâmbând din nas deoarece mirosul e înecăcios.
- Tu crezi că fiul unei curve și ...face o pauză apoi arată spre mine cu mâna, o panaramă ca tine mă pot pune în închisoare pe mine? Pe mine?! Gloria are grijă să mă scoată de aici...
Mă uit la el confuză, Gloria? Oare nu știe de ea? Nu știe ce i-a făcut lui David? Nu știe că e în închisoare?
- Ai risipit banii tatălui meu, moștenirea mea...
- Da ... cu plăcere nespusă... apoi scoate un râs grotesc din nou... i-am futut femeia... i-am futut fata... i-am futut averea... tot tacâmul...
La auzul cuvintelor îmi strâng pumnii, pun telefonul în buzunar dar am grijă să nu îl închid, apoi pur și simplu mă năpustesc asuprea lui, îi simt fața cum îmi oprește fiecare pumn și palmă, dă cu mâinile și încearcă să mă oprească dar nu are noroc...
- Nenorocitule...spun printre lovituri, mi-ai distrus viața, m-ai violat...te urăsc!
O forță puternică mă prinde și mă trage în spate mă zbat pentru a putea să mă năpustesc iar asuprea lui.
- Shh.. Ava...iubito..nu îl lăsa să aibă așa efect asupra ta...
Iubito?! Ce dracu nu înțelege și Damon când îi spun să nu mai facă asta! Mă întorc repede și mă uit la el....Dau să spun ceva dar ochii verzi, calzi mă calmează.
- Iubito...repetă încet în timp ce își coboară palma de pe omoplat, pe talie apoi mă ia de mână.
- David...spun expirând greu și izbucnind în lacrimi, îmi las capul pe umărul lui și nu pot să mă opresc. Ești aici...îmi pare rău...spun în timp ce îl îmbrățișez la rândul meu.
Încet se desprinde de mine și se întoarce spre el.
- Stai comod?
Se șterge la gură și își ridică privirea spre noi.
- Avocatul meu v-a auzi despre asta...
- Care avocat? Nu ai auzit? Îi aruncă atunci un plic pe pat. A decis să nu te mai reprezinte...
- Nenorocitule! îi aruncă de pe pat , ar vrea probabil să se ridice dar nu reușește decât să cadă pe jumătate din pat. Gloria va găsi altul...
David se întoarce spre mine și își coboară buzele îmi așază un sărut cast și îmi șoptește.
- Nu știe nimic...descarcă-te! Apoi se dă un pas în spatele meu.
Îmi iau iar telefonul în mână și i-l dau lui David, se uită la mine și înțelege ce vreau de la el, vreau să filmeze... mă întorc spre pat și îl văd pe acel nemernic cum se târăște să se ridice în pat după câteva clipe se lasă pe spate și respiră zgomotos.
-Ști...spun apropiindu-mă iar de el. Gloria a încercat să îl omoare pe David, spun arătând spre omul din spatele meu...l-a rănit, dar a scăpat! Nu și ea...acum este și ea în închisoare. Ochii nemernicului se măresc astfel încât aproape îi ies din orbite, doamne ce plăcere pot să simt acum... Cum e să ști că nimănui nu-i mai pasă de tine? Îl întreb atunci. Cum e să ști că nu mai scapi de aici?
Nu spune nimic...doar privește îngrozit spre mine...
- Cineva tot v-a încerca să mă ajute...
- Cine? îl întreb ironic. Nimănui nu-i pasă de un violator nemernic.
Se prinde cu mâinile de marginile de metal ale patului pe care stă întins și se ridică pe coate prima dată apoi in șezut.
- Curvă nenorocită... nu te poți abține...spune printre dinții încleștați. Ar fi trebuit să te omor atunci... în acea seară...
Aud cum din spate David face un pas spre mine dar îmi întorc capul spre el și îi fac semn să mă lase, să nu intervină.
- M-ai omorât, în acea seară m-ai distrus... mi-ai luat viața...
- Aș face-o din nou, iar își dezvelește dinții într-un rânjet grețos. Aș băga-o în tine fără milă ...ah... ai fost o dulce, acolo sub mine incapabilă să miști un deget... vezi tu ... curvele trebuie să-și țină gurile alea spurcate închise... măta știe...
- De ce? îl întreb fără să gândesc. De ce Mi-ai făcut asta? Ce mi-ai dat?
- Nu ai fost singura... spune David din spatele meu. Nu ai fost doar tu victima lui...
Îmi plimb privirea de la unul la altul.
- Nu ști ce bine e să le ai mute și ascultătoare sub tine...să faci ce vrei cu ele, să le muști, să le lovești, să le vezi neputința în privire...nu ști ce bine e...spune privind spre David. Maică-ta a aflat!
- Fiul drac... spune vrând să se năpustească asuprea lui.
- David! Nu! Mă uit la el și fac semn spre telefon... filmează-l! spun șoptindu-i la ureche
- Acum vei putrezi aici singur așa cum meriți! Îi arunc peste umăr, apoi mă întorc încet din nou spre el. Ce mi-ai dat?
- Ceva bun ...care să te liniștească...erai prea sălbatică...
- Nu te-ai temut? Nu ai crezut că se va afla? Cum crezi că dacă faci așa ceva scapi la nesfârșit?
- Taci că ți-a plăcut! Altfel plecai la poliție și mă denunțai. Nu ai făcut-o! Deci ți-a plăcut!
-Cum poți crede că aia e plăcere? îl întreb indignată? Să mă droghezi și să mă violezi?
- Și să te mușc... adaugă scurt. Da Ava... ti-au plăcut toate alea...și la Allison, spune privind peste umărul meu la David, știu că ai momit-o împotriva mea, dar nu va spune nimic, cu are curaj, nici una nu are...
- Ești un monstru ...și mi-ai distrus viața... dar datorită ție am și cele mai mari binecuvântări. Un soț uimitor, spun întinzând mâna spre David care mă privește confuz, îi zâmbesc și dau afirmativ din cap, apoi mă întorc spre Richard, două fete frumoase. Îmi dau seama că nu înțelege ce îi spun, las mâna lui David și mă apropii iar de el. Da! Am gemene! Am bani...Uff mulți bani spun făcând un gest cu ambele mâini pentru a-mi susține afirmația. Tot ce n-ai tu! vreau doar să îți spun că în timp ce tu stai aici, închis în celula asta jegoasă, eu sunt fericită si împlinită și voi avea grijă să nu mai ieși de aici în veci!
- Curvă nenorocită! Începe să strige să să arunce cu lucrurile de pe pat. Voi ieși de aici! O să te distrug din nou!
- Cum?! Mă uit la el Ești paralizat! mă ghemuiesc pentru a lua perna pe care a aruncat-o pe jos. Ți se mai scoală acum? Îi zâmbesc ironic apoi îi arunc perna în față. Mă ridic și ies afară lăsându-l pe David în spatele meu. Mă izbesc de Damon care privea pe ușa întredeschisă.
- Bună fată!
Zâmbesc satisfăcută.
- Mulțumesc, spun punându-i palma pe antebraț.
- Dacă mai trăiesc, voi colecta mai târziu... spune zâmbind ștrengar.
-Dacă mai trăiești? îl întreb confuză de afirmația pe care tocmai a făcut-o.
- Fratele meu e furios, extrem de furios, subliniază ultimele cuvinte.
Nu termină de spus că David iese din celula lui Richard , încuie și se apropie de mine.
- Niciodată să nu mai faci asta! îmi spune ridicând un deget spre mine, apoi îmi cuprinde fața în palme și mă sărută scurt.
- În legătură cu asta... spun zâmbind vinovată și recuperându-mi telefonul din buzunarul său. Vreau să o văd pe Gloria. E tot aici.
- Ava! spun amândoi la unison.
- De ce? Mă întreabă confuz Damon.
David mă ia de mijloc și își pune o mână peste cea în care îmi țin telefonul.
- Ok. răspunde scurt.
- Ce?! rămâne uimit Damon. Mai înainte stăteai să mă omori că am adus-o aici...
- Poate că o să o fac! îi aruncă amenințător. Ti-am spus să nu te apropi de ea, îl amenință în timp ce se apropie de el și se dezlipește de mine.
- Ea m-a sunat! spune Damon arătând spre mine. Ce ai fi vrut să fac?
- Nu trebuia să vi! spune făcând un gest disperat cu mâinile.
- Hei spune Damon făcând un gest nepăsător cu mâinile, îmi ajunge, deja mă enervezi! NU e vina mea că nu îți poți stăpânii femeia frate!
În acel moment David sar la gâtul lui Damon și îl apucă de marginile de la geacă izbindu-l de ușa celuli lui Richard. Damon îi urmează gestul și îmi dau senzația că sunt gata să se omoare, din cauza mea! La naiba! De asta m-am temut cel mai tare.
- Hei! ei! spun punând palmele pe pieptul celor doi, nu e momentul și nici locul de reglat conturi! spun privind spre David. E vina ta! Ți-am spus ce vreau și nu ai vrut să mă ajuți. Acesta îi lasă geaca lui Damon care îi copiază gestul.
Vizibil nervos începe să meargă înaintea mea, îi urmez gestul și după câteva secunde îl aud și pe Damon în spatele meu. La un moment dat David se oprește brusc și se întoarce spre mine.
- Unde dracu crezi că am fost de dimineață?
Ridic din umeri. Chiar nu știu unde a fost.
- Am fost să vorbesc cu Arthur, să văd dacă nu este nici un pericol și dacă poți să vi să îl vezi, nu aș vrea ca detectivii care au anchetat accidentul să te acuze de ceva, apoi am fost să vorbesc cu Mark pentru a putea vedea de o modalitate de filmare a vizitei în speranța că va spune ceva care să se inculpe.
Atunci arat zâmbind triumfal telefonul, am avut o idee ingenioasă.
- De unde ai vrut să știu ?! Ai plecat fără să spui nimic.
- Puteai să suni spune făcând un gest exasperat cu mâna. Nu trebuia să pornești o cruciadă sâmbăta împreună cu fratemiu.
Îmi bag telefonul în buzunar și inspir profund.
-Mă duci să o văd?
- Da.
- Bun! Mă grăbesc! Pornesc la pas înaintea lor dar îmi întorc privirea spre ei și ridic din umeri. Am de pregătit o nuntă! Arunc vorbele după care îmi continui drumul până ajung la agentul de pază. Aștept să vină David în spatele meu, acesta trece de mine și se duce mai aproape pentru a discuta în privat, aleg să îl ignor și mă întorc spre Damon.
- Felicitări, îmi spune zâmbind stângaci.
- Mulțumesc... hei, ești invitat! spun zâmbind la rândul meu deși știu că David nu ar fi de acord.
- Vedem... Ava...spune apropiindu-se de mine. Meriți ce mai bun. David e cel mai bun pentru tine.
Atunci David se întoarce spre mine și se uită scurt la fratele său.
- Pleci?
- Da. Ai grijă de ea, spune făcând semn din cap spre mine.
-Da...David doar aprobă si se întoarce spre mine. Să mergem!
Alături de agentul de pază, coborâm toți cu liftul, noi ne oprim la etajul unu, Damon rămâne și coboară mai departe. Îmi scot telefonul din buzunar și caut videoclipul pe care l-am făcut ultima dată, vreau să îl am pregătit, discuția cu mama va fi una scurtă, nu am nici cel mai mic interes să stau la povești. Îmi doresc doar să văd dezamăgirea de pe chipul ei când i se va ridica vălul de pe ochi, când va vedea monstrul pe care îl apără cu atâta ardoare și din cauza căruia acum e la închisoare.
Ajunsă în camera unde deținuții pot să primească vizitatori, agentul de pază mă îndeamnă să așteptăm pentru că deținuta să fie adusă. Ne lasă singuri și dispare in spatele ușilor mari și gri care separă aceasta sală de un hol lung unde nu pot decât să presupun că sunt celulele.
- Ce legătură ai tu cu toate astea? Întreb făcând semn cu degetul de jur împrejur. Atunci își scoate telefonul și caută ceva în el și îmi întinde pentru a citi:
" Ultimii câțiva deținuți s-au prezentat la tribunal după-amiaza și apoi urmau să fie transferați la MDC - Brooklyn odată ce acele audieri s-au încheiat.Odată salutată ca un prototip pentru un nou tip de închisoare federală și cea mai sigură din țară, condițiile de la Centrul Correcțional Metropolitan s-au deteriorat grav.
Centrul de corecție metropolitană, situat în Manhattanul de Jos, a găzduit o mulțime de criminali faimoși cunoscuți - El Chapo, John Gotti, Bernie Madoff și unii dintre cei mai periculoși teroriști din lume. Deținuții sunt ținuți la închisoare în timp ce își așteaptă procesele sau transferul în alte închisori federale după condamnare." (NBC New York/Associated Press).
- Nu înțeleg...
-Am zărit o oportunitate, am donat pentru reparații și astfel am anumite... privilegii. Îmi trage cu ochiul. Rămâne între noi.
Nu termina de rostit propoziția că ușile se deschid și o gardiană își face apariția însoțind-o pe mama... Mă uit la ea, și așa în pantaloni portocalii cu tricoul alb și cămașa portocalie deasupra, tot arătă bine...
-Ava... Spune aceasta și întrezăresc un licăr de speranță în ochii ei. Ai venit la mine...
Zâmbesc satisfăcută, nu i-am dorit asta, nu îmi place să o văd aici...dar și-a căutat-o!
- Da... mi-am zis că este timpul să îți arăt ceva ... I-a loc...spun și îi fac semn spre scaunul din partea opusă a mesei . Ea caută aprobarea femeii in uniformă de lângă noi, apoi se așează.
- A trebuit să îl aduci și pe el? Întreabă făcând semn spre David care stătea în picioare lângă perete.
- Cam da... Atunci îmi pregătesc telefonul și îl întorc spre ea. Nu am nimic să îți spun, sunt ok acum... mamă... Chiar dacă ai încercat să îmi iei de lângă mine pe omul pe care îl iubesc. Vreau doar sa privești acest videoclip spun și încerc să derulez de la jumătate, de unde începe să recunoască atrocitățile pe care a fost capabil să le facă. După ce apăs Play, nu mai spun nimic doar îi privesc chipul, vreau să îmi întipăresc acest moment. Momentul când nu mai poate spune că eu mint. Pe față i se instalează o atare de groază, spaimă și șoc amestecate. Chiar și după ce videoclipul s-a încheiat continuă să privească în gol ecranul telefonului în timp ce din ochi încep să îi curgă lacrimile. Încet își ridică privirea spre mine și atunci văd ceea ce mi-am dorit să văd de atâta timp: compasiunea și durerea, neputința de a da timpul înapoi și de a mai schimba ceva... Toate cuvintele grele pe care mi le-a aruncat de-a lungul timpului din cauza lui, toată respingerea și ipocrizia ... Adevărul gol goluț, crudul adevăr.
Îmi mușc buza inferioară și mă ridic luând telefonul, îmi șterg lacrimile care îmi curg și mie pe obraji. Mă doare să știu că a fost nevoie de atâta timp și dovezi pentru a o face să creadă în mine, fiica ei.
Începe să plângă zgomotos și își acoperă fața cu palmele...
-Ava...nu ... El a fost...nu pot sa cred ... L-am crezut orbește... Ce-am făcut?! Se uită la mine lung... Nu pleca spune că d mă întorc cu spatele spre ea și mă îndrept spre David. Nu-mi întoarce spatele....! Strigă în urma mea.
- De ce nu? Tu ai făcut-o atâta timp...îi arunc peste umăr atunci când părăsim sala.
David mă cuprinde de după talie și nu pot decât să îmi las capul pe umărul lui, până când ajungem la mașină nu îmi spune nimic, dar înainte să urcăm se întoarce spre mine și mă privește serios.
- Dacă vrei renunț la acuzațiile împotriva ei... Neg din cap apoi îl sărut scurt.
- Trebuie să plătească pentru ce ți-a făcut. Mergem?
Își coboară buzele peste ale mele și mi le frământă încet apoi mă trage spre el și mă prinde de fund...
-Mergem... Am de aplicat o pedeapsă unei doamne... Mă urc in mașină și îi zâmbesc.
-Sunt o doamnă și îi trag cu ochiul.
Se așează în mașină lângă mine și mână începe să îi alunece pe sub hanorac...
-Hei ... Spun și fac semn spre Trevor care conducea atent.
- Nu se uită, spune serios.
Mă încrunt spre el. Nu mai spune nimic dar nici nu scoate mână care era așezată lejer la baza pantalonilor și care încet coboară în jos.
-Te simți mai bine acum? Mă întreabă la ureche in timp ce se joacă cu nasul în părul meu.
-Da spun întorcând fața spre chipul lui. Mult mai bine.
- Presupun că va trebui să îi cer scuze doctorului pentru că m-am îndoit de sfaturile lui.
La simplul gând că admite că a greșit și chiar recunoaște că ar trebui să își ceară scuze îmi vine să râd.
- Așa să faci,spun in timp ce îi mângâi fața, te iubesc...adaug scurt.
Expiră zgomotos apoi se apropie în așa fel încât îi simt respirația pe buzele mele... pupilele i se dilată și între sprâncene îi apare iar acel rid pe care îl are când e îngrijorat sau serios.
- Atunci căsătorește-te cu mine.
Zâmbesc satisfăcută...
-Doar ce ți-am spus că da ... Nu termin de rostit propoziția că începe să mă sărute apăsat, limba îmi pătrunde în gură și începe un dans erotic care mă poartă într-o altă dimensiune, mână îi coboară în jos și începe un joc necinstit cu dantela fină a chilotului, mă arcuiesc spre el dar mă desprind din sărut pentru ai vedea chipul...doamne cât poate fi de frumos...nu o să mă satur niciodată să îmi scald privirea un verdele de smarald al ochiului lui...
- Te vreau spun privindu-l cu dorință...acum, continui în timp ce îi așez mână în poală și îmi dau seama cât de mult mă dorește și el.
-Trevor...
- Trage pe dreapta și coboară jos ....
În câteva secunde suntem singuri... Nici nu îmi dau seama cum am reușit să îmi dau pantalonii jos așa de repede, chit că acum sunt doar în chilot și în tricoul de care scap mai greu...încep să îi deschid șlițul pantalonilor și îi scot afară membrul erect, îmi mușc ușor buza și mă urc peste el trecând genunchii de o parte și de cealaltă a coapselor sale... Îmi ridic puțin fundul cât să poată intra în mine, apoi mă las în mișcări ritmice în jos. Îmi cuprinde sânii în palme și începe să mi maseze apoi își coboară buzele peste sfârcurile întărite de dorință... Astfel încât mă face să scot un oftat atunci când exercită o presiune mai mare.
-Doamnă cât ești de frumoasă ...spune printre săruturi...nu mă pot sătura nicicum de tine...
Îmi las capul pe spate și cad pradă dansului frenetic pe care îl facem amândoi
- Spune...îmi șoptește la ureche când își așează palmele peste fesele mele și încep să mă tragă în sus și în jos în el...
- Ce? Întreb sacadat când îi întâlnesc privirea flămândă...
- Că ești doar a mea... Spune când îmi dau seama că se apropie de momentul culminant al extazului...
- Pentru totdeauna... Adaug când mă alătur lui și simt placea imensă pe care ne-o punem produce unul altuia, mă las lejeră pe el și îmi lipesc fruntea pe fruntea lui privindu-l drept în ochi.
-Ava mea...spune îmbrățișându-mă.