Nu inteleg de ce Luck a ales un parc de distractii ce se afla la 70 de km de orasul nostru, dar o sa am grija ca pe viitor sa il rog sa nu mai faca astfel de cadouri, sunt deja de 30 de minute in masina cu Aden si simt cum corpul o sa imi pocneasca din cauza tensiunii acumulate, desi el pare asa de relaxat cand conduce incat am impresia ca eu sunt psihopata si imi imaginez lucruri...
Rev a adormit cu greu acum vro 10 minute, a trebuit sa o asigur ca atunci cand se va trezi vom fi in fata parcului si sa ii spun ca daca nu va dormi putin nu va avea destula energie sa viziteze tot parcul, oricat de calma pare atunci cand este odihnita, daca oboseste si mai mananca si ceva dulce se transforma intr-un dracusor alintat si mofturos..
Ross a vrut sa puna capac acestei situatii si s-a intins si ea pe bancheta inchizand ochii si prefacandu-se ca doarme, cred ca asteapta sa se intample vro minune in masina, sau nu stiu la ce ii este gandul, dar promit sa ii tin o predica serioasa stiu ca si ea a complotat la planul asta si mai mult ca sigur spera sa fie un impuls pentru mine si Aden sa incepem sa vorbim, ce nu stie ea, este ca eu una sunt hotarata sa las lucrurile asa cum sunt ele, nu voi mai face greseala de a avea incredere in el si nu il voi lasa sa o dezamageasca pe Rev...
- Voiam sa iti multumesc..
Vocea soptita a lui Aden se aude peste muzica usoara din masina, imi intorc privirea involuntar spre el si pentru cateva secunde vad acei ochii negri plini de regrete ..
- Pentru? spun in timp ce imi intorc privirea spre drum si incerc sa par cat mai calma posibil
- Pentru ca mai dus acasa si pentru ca ai avut grija de mine in acele momente desi nu erai obligata sa o faci.. rosteste cu greu cuvintele parand totusi putin nesigur
- Nu am fost eu, ma confunzi.. spun scurt si neutru, desi inima mea cred ca bate mai repede decat se invart rotile masini
- Nu trebuie sa minti, stiu sigur ca tu ai fost.. spune si o urma de dezamagire isi face loc in glasul sau
- De ce esti asa de sigur? Il intreb luandu-mi inima in dinti si privindu-l
- Ti-as recunoaste parfumul si peste 100 de ani si inafara de asta, am camere la intrarea in apartament...
L-a asta chiar nu mas fi asteptat, camere? pe bune? eu ce ar trebui sa ii spun acum si cum ar trebui sa ma comport?
- De ce ti-ai pune camere in apartament? intreb retoric incercand sa schimb subiectul
- Pentru a avea o extra protectie? Pentru a sti cine este la usa iainte sa deschid? Ce ti se pare asa de wow?
- Nimic, doar ca nu m-as fi gandit niciodata ca ti-ai fi pus camere...
- O persoana se poate schimba stii, nici tu nu mai esti aceeasi fata de acum cativa ani.. spune cu putin regret in voce..
- Mda.. nu mai sunt o adolescenta aiurita si cu capul in nori, ai dreptate.. spun cu raceala, deja o stare de enervare incepea sa imi patrunda in minte si in corp, nu pot sa cred ca are tupeul sa ma judece
- Voiam sa spun ca esti o mama uimitoare, exact asa cum iti doreai atunci... spune si se uita prin oglinda retrovizoare la Rev ce dormea linistita, oftez si parca toate sentimentele imi dispar si raman goala
- Nu cred ca alt cineva ar spune asta in aceste momente, dar multumesc... se uita la mine cu o mimica confuza, isi intoarce privirea spre drum, depaseste o alta masina si il vad ca vrea sa spuna ceva dar se abtine, mi-am rontait asa de tare buza pana acum incat a inceput sa ma usture
- Nici eu nu mai sunt la fel.. spune incet inghitind in sec si ramanand blocat cateva secunde... M-am lasat de sportul ala, de alcool, dar nu stiu ce s-a intamplat in acea noapte, pot sa jur ca nu am comandat decat un fresh de mar verde, oricum, important este ca mi-am jurat ca nu o sai mai pun o picatura de alcool in gura.
Ii pot simti dezgustul cand spune cuvantul alcool si desi el nu isi da seama ce s-a intamplat, eu o fac, stiu ca eu sunt de vine pentru starea sa, dar nu vrea sa recunoasca..
- Da, cred ca asta este important.. spun intorcandu-mi privirea spre geam pentru a nu-mi vedea lacrimile din ochii..
- Sa stii ca ma bucur pentru tine Maia, ai o fetita superba, un sot care te adora si ai devenit femeia frumoasa, inteligenta si grijulie, exact cum iti doreai.. spune cu o durere si o neliniste in glas
Nu am devenit ce mi-am dormit, pentru ca nu am un sot si pentru ca fetita aia suberba este a ta si pentru ca pe interior sunt varza, pentru ca inca te iubesc, pentru ca nu pot fi intreaga daca tu nu esti langa mine... imi tip singura in minte cuvintele pe care voiam sa i le spun lui, dar in loc de asta dau din cap afirmativ si zambesc stramb...
Pana am ajuns la destinatie nici unul din noi nu a mai scos nici un sunet, a parcat masina, s-a intors cu fata spre mine, mi-a luat mana intr-a sa si cand a deschis gura sa spuna ceea ce voia, scancetul Revei a rasunat in masina.
Imi retrag repede mana si ma intind la scaunelul Revei, deschizandu-i centurile si mangaindu-i incet piciorusul
- Galusca, sunt aici, totul va fi bine, haide trezestete acum, am ajuns la parc.. spun pe un ton cald si foarte calm, Rev se arunca in bratele mele si isi afunda capul in spatele meu suspinand incet, avea pumnisori stransi si cateva lacrimi ii brazdau obraji, o mangaii incet pe spate si incepe sa se calmeze incet...
Aden imi analiza fiecare miscare si se uita la noi cu o urma de tristete in privire, ii zambesc si ii fac semn spre Ross care abia incepuse sa clipeasca si sa strambe din nas, ne bufneste rasul pe amandoi, iar cand isi intoarce privirea spre mine chiar am vazut o scanteie in acel abis negru..
Dupa vro 10 minute in care Rev s-a calmat, iar Ross a reusit sa redevina la viata, am inchis masina si ne-am indreptat spre intrarea in parc..
- Mamiii, uite cat de multa lume este si cat de multe lucruri putem face aici, vreau sa ne dam in aia. spune si arata cu degetul spre o comedie din partea dreapta
- Da Rev o sa ne dam, dar mai intai trebuie sa intram si sa stabilim cateva reguli, clar? da aprobator din cap si se opreste pe loc fiind atenta la mine. Dupa ce intram vreau sa ma tii de mana si sa nu imi dai drumul orice ar fi, daca nu sunt eu, te prinzi de cineva cunoscut si stai langa noi, nu te indepartezi, nu te ridici din nici o comedie pana nu vin eu, Aden sau Ross dupa tine, clar? l-am simtit pe Aden cum a tresarit langa mine cand i-am pronuntat numele si un zambet slab mi-a aparut pe fata cand Rev a aprobat si s-a asezat intre mine si el prinzandu-ne pe amandoi cu cate o manuta
- Daca nu te ascult o sa plecam acasa si o sa fiu pedepsita o perioada, da mami, stiu, asa ca o sa va tin pe amandoi de maini ca sa fii tu mai linistita. spune si zambeste cand Aden ii strange incet manuta, Ross s-a intors cu 4 bratari rosii si ne-a inmanat cate una.
- Celelalte au ramas aici pentru baieti, am lasat vorba sa le ia cand ajung. spune in timp ce se chinuia sa isi prinda bratara, intre timp Aden si-a prins-o pe a sa si i-a micsorat-o pe a Revei incat sa nu ii pice de la mana si mi-a facut semn daca vreau sa ma ajute, dar deja o prinsesem...
Intram inauntru si uitandu-ma la noi trei inima a inceput sa ma intepe, Rev este in sfarsit langa tatal ei si daca ai privi din exterior chiar am parea o familie fericita, mi-as dori atat de mult ca asta sa fie adevarat, mi-as dori atat de mult sa ii simt bratele sale in jurul corpului meu, sa ma protejeze de tot amalgamul de sentimente si de ganduri...
- Macar pana vin si restul, petreceti catva timp impreuna, lasa totul deoparte si bucurate de aceste momente si daca ai vrun dubiu, uitata la Rev cum radiaza de fericire si il priveste pe Aden ca pe un zeu. imi intorc privirea spre micuta ce radea cu pofta de tatal ei care se stramba la ea pentru ai starni rasul, trag aer puternic in piept, imi inchid ochii pentru o clipa si o lacrima isi croieste drum pe obrazul meu, dar cand deschid ochii, Aden este aproape de mine si imi sterge incet lacrima de pe obraz si se apropie de urechea mea
- Hai sa fim noi insine pentru putin timp, sa uitam de tot si toate si doar sa ne distram cu Rev pana apar restul...
vocea s-a imi transmitea fiori in corp, iar pupicul sau de pe obraz ma facut sa ma cutremur, il privesc cum se indeparteaza si bate palma cu Rev
- Am pierdut un pariu si m-a pus sa te pup pe obraz. spune Aden in timp ce ridica o mana in semn de nevinovatie si zambeste, un zambet cald, frumos si cat se poate de adevarat, un zambet ce imi incalzeste inima si ma face sa zambesc la randul meu si sa ii ascult sfatul..
O perioada de timp ne-am plimbat pe aleele parcului unde erau magazine cu jucarii, artisti ce pictau copii, clovni ce impleteau animalute din baloane, comedii pentru copii mici, Rev inca ne tinea pe amandoi de maini, iar Ross a ramas la o terasa mai devreme, spunand ca ea a obosit, desi stiam ce vrea sa faca, am preferat sa fac ceea ce am promis si sa ma prefac ca nu stiu..
Rev a ales sa isi picteze un fluturas pe fata si a facut o groaza de nazuri la jucariile pe care le-a vazut, ba ca le are acasa, ba ca nu ii plac, asa ca am tot continuat sa ne plimbam si sa radem la cate o perla spusa de ea...
- Rev vrei sa te dai in acest trenulet? o intreb aratandu-i un trenulet micut ce mergea in cerc si pe care erau desenate animalute..
- Mami sunt fetita mare de acum, ala este pentru bebelusi, eu vreau in asta. spune si arata spre o comedie destul de inalta, cateva umbrelute care urcau si coborau in cerc..
Raman putin socata de cuvintele sale si voiam sa ii spun ca ala este pentru oameni mari in momentul in care Aden incepe sa rada si se apleaca spre ea..
- Rev mamei tale ii este frica de inaltime, asa ca nu te va lasa sa te dai in asa ceva. Rev se incrunta la el si foarte serioasa ii spune
- Mama mea e cea mai buna si nu ii este frica de nimic, se va da cu mine in aia, nu e asa mami? spune si se intoarce spre mine punand fata de catelus bleg
Raman nemiscata cateva momente, chiar imi e extrem de frica de inaltimi si nu m-as urca pentru nimic in lume in acea masinarie de tortură care se poate strica in orice moment si care ma va duce asa de departe de pretiosul meu pamant, dar nu pot sa o dezamagesc pe Rev, i-am spus ca mereu trebuie sa ne infruntam fricile, acum ca sunt pusa in aceasta ipostaza, cred ca am gresit ca am indemnat-o sa faca asta
- Rev, Aden are dreptate, mie chiar imi e frica de inaltimi si mai ales sa ma dau in comedii.. fata micutei s-a intristat
-Dar ai spus ca trebuie sa fim curajoase, să nu ne fie frica de nimic si ca trebuie sa nu ne lasam condusi de acest sentiment..
- De aceea voiam sa iti spun ca mergem sa ne dam, asta daca tu vrei.. spun in speranta ca se va razgandi singura, dar ea se inveseleste si incepe sa topaie de fericire
Asa ca nu ne ramane decat sa ne asezam la rand, un nod mi se formeaza in stomac pe măsură ce coada se strânge și suntem din ce în ce mai aproape de acea mașinărie...