Intinsa pe spate, cu parul rasfirat in nisipul rece si cu sunetul calmant al valurilor, imagini cu mine si Aden imi trec prin fata ochilor, imi aduc aminte de parca s-a intamplat acum cateva zile, promisiunile lui, cuvintele de incurajare si nervozitatea sa de cand a aflat adevarul despre trecutul meu.
Cumva in acea noapte m-a facut sa il cred, mi-a dat curajul sa incep sa merg cu capul sus, m-a invatat o lectie pe care sper ca nu o voi uita prea curand...
" Eram in dormitorul meu, intinsi in pat si privind la un film ales de mine, care din pacate era extrem de plictisitor, stateam cu capul pe pieptul lui si ii auzeam bataile inimi, constante si linistitoare, eram sigura ca acea inima batea pentru mine, trecuse deja cateva luni bune de relatie si eram extrem de fericita.
Un zgomot puternic s-a auzit pe fereastra deschisa si instinctiv mi-am infipt mainile in tricoul lui strangandul in pumni cu toata forta mea, trupul mi s-a blocat si ochii mi s-au inchis..
- Heii, este totul bine, a fost doar un zgomot, sunt aici langa tine... vocea ii suna soptita si foarte calma, deschid incet ochii si ii intalnesc privirea alarmata ce imi analiza fiecare centimetru al fetei, rasuflu usurata si eliberez materialul din stransoarea pumnilor mei
- Scuze, eu nu am vrut sa... incerc sa spun cand o mana de-a sa se aseaza gentil pe spatele meu, iar cealalta incepe sa imi mangaie obrazul
- Nu trebuie sa te scuzi, ti-am spus ca te inteleg si nu te voi forta niciodata sa spui sau sa faci ceva ce nu poti sau nu iti doresti, vreau doar sa stii ca pentru mine nu se va schimba nimic, voi fi langa tine indiferent de ce se ascunde in trecutul tau, eu te iubesc pentru ceea ce esti acum, pentru ceea ce ma faci sa simt, vreau doar sa ai incredere in mine...
Sclipirea din ochii sai, tonul cald si atingerea firava a declansat in mine o stare greu de descris in cuvinte, el este prima persoana din viata mea care imi spune ca ma iubeste pentru ceea ce sunt, cateva lacrimi incep sa imi paraseasca ochii si sincer nu stiu daca sunt de bucurie ca am o persoana asa minunata langa mine, sau de tristete cand imi aduc aminte de trecutul meu..
Imi sterge incet lacrimile, imi plaseaza un pupic pe frunte si ma strange la pieptul sau invaluindu-ma cu caldura sa, ma doare cand spune ca trebuie sa am incredere in el, pentru ca am, foarte multa chiar, nu i-am povestit despre trecutul meu pana acum, pentru ca este prea greu si ma doare prea tare sa imi aduc aminte, dar cred ca acum, in acest moment intim, doar eu si el, amandoi invaluiti de dragoste, ar fi cel mai usor mod de a-mi aduce aminte... Ma retrag din stransoarea bratelor sale, dar raman totusi cu capul pe pieptul sau, imi gasesc un punct aleatoriu pe peretele din fata si inainte sa ma razgandesc incep sa vorbesc..
- Aveam cred ca 3 sau 4 ani cand a inceput totul, nu imi aduc prea bine aminte, am doar cateva imagini asa aleatorii de atunci, stateam la masa cu mama si tata, au inceput sa se certe din nu stiu ce motiv si tata a lovit-o pe mama chiar in fata mea, am inceput sa plang si sa tip sa o lase in pace si atunci s-a repezit si la mine, dar mama s-a pus in fata lui si a lovit-o tot pe ea... De aici au inceput certurile, sau cel putin asa imi aduc eu aminte, se certau din cauza banilor, eram prea mica sa stau singura in casa, bunici mei erau decedati si nu aveau cu cine sa ma lase, asa ca mama a trebuit sa ramana acasa, iar tata era singurul care aducea bani in casa, desi doar o mica parte din ei ajungeau cu adevarat in casa, pentru ca el ii consuma pe toti la barbut si la bautura... Mama reusea sa mai stranga cate putin pentru paine si mancare, muncea cu ziua pe la vecini, ma lua cu ea binenteles, iar asta a fost un alt motiv de cearta pentru tata, ca il face de ras in cartier ca munceste cu ziua...
Ma opresc si trag aer puternic in piept si expir zgomotos, mi se sfasie inima in doua sa mi-o aduc aminte asa, ochii ma ustura si un tremurat a inceput sa mi se infiripe in trup, Aden ma trage mai aproape de el si cu un deget incepe si imi traseaza cerculete pe spate...
- Cam asa au fost 4 ani din viata mea, plini de certuri, jigniri si batai, pana intr-o seara cand a lovit-o atat de tare incat a inpins-o pe scari si a ajuns la spital inconstienta, bineinteles ca tata a spus ca a cazut accidental, oricum asta nu mai conteaza acum, la cateva zile a fost externata si la alte doua zile tata a batut-o din nou, dar mama s-a intors schimbata din spital, nu mai incerca sa castige bani, nu il mai baga in seama ci doar petrecea mult timp cu mine, in saptamana aia nu m-a lasat sa plec de langa ea, ba chiar s-a imprumutat la o vecina cativa bani si ma dus sa vad marea, stia ca asta imi doresc cel mai mult, oricum este singura amintire in care am fost fericite, in care o jumatate de zi mama nu mai tresarea cand auzea vrun zgomot, nu mai privea mereu in spate, desigur ca ne-am intors pe jos vro 15 km, mama nu a putut plati decat drumul dus si sa imi cumpere o inghetata... Iar cand am ajuns acasa era asa de palida si obosita dar a continuat sa zambeasca si sa faca treaba prin casa pana a venit tata, de atunci a mai rezistat 2 zile si a murit, am aflat dupa ca de la caderea pe scari a avut un gheag de sange pe creier si a refuzat operatoia si spitalizarea, a preferat sa moara decat sa mai traiasca in acel chin...
M-am oprit pentru ca deja nu mai puteam continua, lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji, corpul imi era tresarat de spasme si inima incepe sa ma intepe, este prima data cand povestesc asta cu voce tare in fata unei persoane si nu imi este deloc usor...
- Daca vrei poti sa te opresti iubire, cred ca este de ajuns pentru seara asta... vocea sa ma face sa tresar, il privesc cateva plipe si dau negastiv din cap
- Daca o sa ma opresc acum, nu o sa mai fiu capabila alta data sa povestesc si chiar simt nevoia sa o fac... Oricum daca asta ti se pare grav, stai sa vezi ce a mai urmat... fac o pauza in care trag aer in plamani si strang puternic din dinti... Dupa ce mama a murit, viata mea a continuat la fel, dar de data asta eu eram cea lovita, la o perioada de timp, tata a pierdut casa la barbut, s-a imbatat a venit acasa si-a luat cateva haine pentru el, m-a luat de mana si ma tras afara din casa, jignindu-ma si spunand ca mama e de vina ca am pierdut casa, nu stiu cum a facut rost de bani dar nea cazat la un motel de ultima spita, eu eram bucuroasa ca macar aveam unde sa dorm, am stat nemancata vro 3 zile, singura in acea camera infecta, apoi a venit tata cu niste oameni si mi-a spus ca trebuie sa plec cu ei si ca este bucuros ca scapa de o pramatie ca mine. Atunci nu intelegeam prea bine ce se intampla, cred ca aveam in jur de 7-8 ani, poate 9, am pierdut notiunea timpului o perioada lunga de timp. In fine acei oameni m-au dus intr-o casa mare cu trei etaje, plina de fete dezbracate si pe unde se prelindau numai barbati la costume. Am aflat mai tarziu ca erau de fapt niste infractori, se ocupau de protistutie si camatarie, iar eu am fost data in schimbul banilor pe care tata ii datora. Eram prea mica sa pota sa ma vada, dar eram destul de mare sa fac curatenie dupa ei, aici l-am cunoscut pe Derek si pe mama sa, doamna Sara, ea ma invatat cum sa fac curat, cum sa ma comport pentru a nu fi batuta sau pedepsita, iar cativa ani, am facut asa cum mi sa cerut, desi am ajuns sa fiu arsa cu tigara, pipaita de toti nebunii, batuta pana ma lasa inconstienta si in cele din urma violata de seful cel mare Damian, aveam 13 ani si jumatate, nu o sa uit niciodata acele 15 minute, teroarea si frica prin care am trecut, apoi cateva luni a trebuit sa fiu la cheremul lui, cand avea chef sa faca sex trebuia sa ma supun, nu conta ca sunt la menstruatie, obosita, sau aproape inconstienta de la bataile repetate, conta doar ca el sa fie satisfacut. A durat putin pana cand s-a saturat de mine si o alta fata a devenit obsesia lui, iar atunci trebuia sa intru si eu in camere cu diferiti barbati, Derek avea deja 17 ani si urma sa implineasca 18, fiind baiat crescut in mediul ala, au inceput sa ii dea si lui diferite sarcini, asa ca vro 2 saptamani a tras de timp si a amanat intrarea mea in prostitutie, ca pana la urma sa reuseasca cumva sa ma scoata de acolo si sa ma plaseze unui politist. El nu a reusit sa plece cu mine, nu a putut sa o paraseasca pe mama lui, a ramas prins in acea nenorocita de casa si a asistat la atat de multe lucruri groaznice, eu am ajuns pe mana politiei, au fost urmariti timp de vro doua luni, sau ceva de genul si dupa aceea i-au arestat, Derek a reusit sa scape printr-o intelegere cu politia, sa le spuna tot ce stie in schimbul libertati, iar eu am fost martorul principal in procesul lor. M-au amenintat ca se vor intoarce si asta au si facut, nu ei personal, angajati lor, dar au venit, in protectia martorilor nu mai eram in siguranta, asa ca Derek ne-a schimbat identitatea si am inceput sa ne ascundem la vedere, oricum din cate mi-a spus el, momentan este totul in regula, dar nu stiu pentru cat timp va mai fi asa...
Imi intorc privirea spre Aden ce isi inclesta maxilarul, desi in ochii sai citeam intelegere si parere de rau, corpul sau trada nervozitatea ce o simtea..
- Bibi, stii ca o sa fac tot posibilul ca tu sa fii in siguranta si daca as putea, as ucide pe oricine te-a facut sa plangi.
- Nu, nu trebuie si nu vreau mila din partea ta, sper doar sa nu iti schimbi parerea despre mine, sa nu ma consideri si tu o fata josnica..
- Niciodata, sa iti intre bine asta in cap, niciodata nu o sa te judec dupa trecutul tau si niciodata nu o sa te parasesc, o sa fiu langa tine indiferent de ce ne va rezerva viitorul, o sa te iubesc neconditionat.
Imi sterg lacrimile cu dosul palmei si il strang in brate, ghemuindu-ma la pieptul sau, acum nu imi mai promitea nimic, doar ma strangea in brate, soptindu-mi cat de mult ma iubeste si cat de puternica sunt, imi prinde apoi obraji in palme si privirile noastre isi spun ceea ce noi nu mai avem curajul sau puterea de a o face...
- Promit sa nu las pe nimeni sa te raneasca din nou.
Si ca un pecet al promisiuni imi saruta scurt buzele... "
Ma ridic in fund si privesc la valurile ce se loveau de stancile din departare, amintirea trecutului meu si a promisiunilor lui au deschis un fel de cutie a pandorei in interiorul meu.
Aden pentru mine a fost universul meu, a fost baiatul ce ma facut sa ma simt speciala, frumoasa, puternica si cel mai important mi-a dat curajul de a ingropa trecutul si a privi spre viitor. A fost fix de ce am avut nevoie si exact la momentul potrivit..
Din pacate castelul si lumea pe care o construisem impreuna s-a transformat in scrum, promisiunile au fost uitate si viitorul a devenit incert, dar am invatat o lectie importanta din toata viata mea de pana acum, așa cum mi a spus doamna Sara înainte să plec
,, - In viata trebuie sa te bazezi doar pe propriile puteri, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, toti te vor lasa balta, te vor abandona cand vei avea cel mai mult nevoie de ajutorul lor. Dar tu, fata draga esti puternica, esti frumoasa si cel mai important esti invincibila. Tu vei reusi sa faci, ce nu a mai facut nimeni pana atunci, tu te vei arde dupa fiecare despartire, tu te vei consuma pentru fiecare vorba, iar ei nu vor face alt ceva decat sa inteteasca focul ce te va mistui, dar tot tu esti cea care vei renaste de fiecare data din propria cenusa."
♡