Dimineața a venit mai repede decât m- as fi asteptat și a trecut ca un fulger pe lângă mine...
Rev este cu mama in parc, Ross a plecat pe la 3 sa se vada cu Luck, Mike iar se cearta cu Derek la telefon pe tema noului asistent și eu sincer nu știu cum, dar am aterizat la o masa din localul pe care il vrecventam in tinerete, cu leptopul deschis, o cana uriașă de cafea in mana si cu mintea în cu totul alta parte decât la foile de calcul si precomanda din email...
Sunetul uși deschise si pasi ce se apropiau de mine ma fac sa imi ridic privirea, domnul Andre se apropia cu pasi mici de masa mea si imi zambeste cald..
- M-am gandit ca mai ai nevoie de o cafea, poate te ajuta la concentrare..
- Multumesc! In aceasta zi cred ca si cafeaua mea are nevoie de o cafea.. spun chicotind si intinzandu-i cana pentru a mai adauga lichid fierbinte si negru
- Ai cateva minute libere? Nu vreau sa te retin mult... spune incet si ma priveste atent cum dau din cap in timp ce sorb o gura din ceasca si inchid ecranul leptopului, oricum nu eram atenta la ce scria in email...
Domnul Andre se aseaza jos, trage aer puternic in piept si isi masoara din priviri localul, parea destul de descumpanit, cred ca nu isi gasea cuvintele sa inceapa aceasta discutie, asa ca aleg sa sparg eu gheata..
- Nu vati schimbat aproape deloc de cand vam vazut ultima data... Doamna Emma ce mai face? isi indreapta privirea spre mine si o tristete ii acopera ochii
- Nu cred ca ai aflat inca Maia, Em a descoperit ca are Alzhaimer acum un an, ea fizic este bine, dar a inceput sa uite multe lucruri, oricum eu ii multumesc lu Dumnezeu ca este in viata si este langa mine... zambeste cald si ma priveste asa de bland, imi pare asa de rau pentru Emma, a fost intotdeauna sincera si vesela si dadea chiar niste sfaturi uluitoare cand aveai nevoie de unul in materie de iubiti si despartiri, desi ea si domnul Andre s-au casatorit de tineri, cred ca erau prin liceu
- Imi pare foarte rau, nu am stiut... Poate o sa trec sa o vizitez intr-o zi, asta daca nu ii va face mai mult rau desigur...
- Sunt sigur ca nu te-ar putea uita pe tine Maia, a tinut mult la tine.. spune si zambetul ii paleste incet..
Mama era foarte apropiata de ei, cand era tanara si trebuia sa o creasca pe Ross, ei au sprijinit-o si au ajutat-o, asa ca din moment ce si eu am intrat in viata lor ca fica a Annei, ei m-au iubit si ocrotit ca pe o nepoata, desi inainte sa plec fluturi mei de adolescenta nu le intelegea afectiunea si nu voiam sa fiu chiar asa de apropiata de ei, acum as da orice sa intorc timpul si sa mai luam o data cina impreuna, sa mai ascultam povesti din tineretea lor si sa mai gust o data din placinta de afine a Emmei..
- Maia, am auzit ca ai o fetita minunata, ce iti seamana foarte mult, ma bucur enorm ca ai reusit in sfarsit sa iti gasesti dragostea si sa iti formezi propria ta famile...
Imi intorc brusc privirea spre domnul Andre si incerc sa zambesc, dar nu cred ca mi a iesit atat de bine, cuvintele sale ma lovesc direct in moalele capului, realitatea mea este fix opusul a ceea ce a spus el..
- Da.. multumesc. reusesc sa murmur si incerc sa imi focusez atentia iar spre cana mea de cafea pentru a nu lasa starea de deprimare sa ma cuprinda din nou...
- Ce s-a intamplat? Esti nefericita in relatie ? avea o voce blanda dar in acelasi timp ingrijorata si ma privea cu mila, iar eu nu voiam mila nimanui
- Nu, totul este bine, imi iubesc fetita ca pe ochii din cap, dar din pacate restul sunt doar cuvinte goale, nu am un sot, nu am propria mea familie, sunt doar eu si mica mea printesa si impreuna suntem cele mai fericite.. spun increzatoare si zambind la sfarsit, oricum nu vreau sa il necajesc si mai mult cu problemele mele si asa are destule pe cap, cu restaurantul si cu boala Emmei
- Iarta-ma Maia, dar nu pare sa fie adevarat ceea ce spui, oricum, daca ai vrodata nevoie de ceva sa stii ca pe mine ma gasesti aici, eu trebuie sa plec acum, dar sper sa ne vizitezi curand pe mine si pe Em...
Domnul Andre se ridica, imi da un pupic pe frunte si se intoarce la bar, eu imi redeschid leptopul si ma hotarasc sa ma apuc de treaba, cred ca am tras destul mâța de coada si ar trebui sa ma reapuc de munca altfel iar o sa ma contrazic cu Derek cine a avut targhetul mai mare luna aceasta si mie in ultimul timp imi e asa de greu sa pierd...
Dupa vro 30 de minute de trimis mailuri si o groaza de facturi inregistrate, din spatele localului se aude un tipat si o bufnitura, mi-am reîntors atentia asupra leptopului, nu vreau sa zica cineva ca sunt bagacioasa, asa ca prefer sa nu ma uit..
Sunetul de tocucuri rasuna in localul foarte linistit, un nod mi se formeaza in stomac si stiam ca nu va preconiza ceva de bine, imi continui insa activitatea pe leptop pana in momentul in care sunetul de tocuri se opreste si in spatele meu simt o prezenta nervoasa care isi drege glasul..
Imi ridic privirea lenes si masor din cap pana in picioare persoana de langa mine. O fata blonda cu parul drept si lung, tenul deschis, imbracata de plaja, cu o tona de machiaj pe fata si o alta tona de machiaj pe buzele pline de botox, batea acum din varful sandalei sale cu toc si ma privea mustrator..
- Cum iti permiti? avea o voce pitigaiata si foarte nervoasa
- Scuze, dar la ce te referi? spun incet, in incercarea de a nu mai atrage atentia asupra mea
- Cum adica la ce? Tu chiar esti o idioata cu norma intreaga. scuipa ea cuvintele cu venin si deja si eu incepeam sa ma enervez, nu i-am gresit ei cu nimic nici nu cred ca am mai vazut-o in viata mea..
- Eu nu te-am jignit pe tine, asa ca te rog sa nu ma jignesti nici tu pe mine, nu inteleg ce ti-am facut, nici macar nu te cunosc, asa ca te rog sa ma lasi in pace. spun in timp ce ma intorc cu fata la leptop si sper ca doar ma confundat si isi va vedea de drumul ei
- Nici nu trebuia sa ma cunosti vrodata, defapt nu trebuia sa te mai intorci aici vrodata. Vrei sa stii cu ce esti tu de vina? Vino dupa mine. spune in timp ce ma apuca de brat si ma ridica in sus de pe scaun, ma dezechilibrez cand ajung in picioare asa ca ma prind cu mana de masa inainte sa ajung pe podeaua localului..
Ma smucesc pentru a scapa din stransoarea ei si imi incrucisez mainile la piept, deja toata rabdarea mea s-a dus pe apa sambetei, imi infig mana in parul ei si ii trag puternic parul pe spate..
- Nu vreau sa te ranesc asa ca iti sugerez sa te calmezi, nu ai nici un drept sa ma jignesti sau sa ma atingi. ii dau drumul parului si o imping putin pentru a pastra o distanta considerabila intre noi, uimirea din ochii ei se preschimba repede in furie, iar daca nu ar fi machiata, bag mana in foc ca si fata ar fi la fel de rosie ca si gatul...
- De ce draga mea, iti e teama de adevar, haide, dute la separeu sa vezi cu ochii tai despre ce este vorba si ce i-ai facut, sau nu ai destul tupeu pentru asta?
Satula sa ma tot cert aiurea, o ocolesc si incep sa pasesc spre separeul din spatele localului de unde a aparut tipa asta, cu cat ma apropiam mai mult, cu atat ghemul din stomac mi se strangea mai tare, nu imi e frica de cineva, stiu destul de bine sa ma bat, defapt sa ma apar in caz ca am nevoie, dar acum, cand nu stiu ce o sa vad dupa acest paravan inima incepe sa bata frenetic in piept, iar sa respir incepe sa imi fie tot mai greu...
Prind incet materialul gros ce acoperea o parte din separeu si il trag intr-o parte, ochii mi se maresc si raman blocata cateva secunde incercand sa asimilez ceea ce vedeam..
- Aden.. murmur mai mult in soapta in timp ce imi duceam mana la piept, inima incepuse sa ma intepe
Era pe jumatate intins pe canapea, cu fata in sus, capul il avea lasat pe spate, o mana ii atarna in jos, degetele sale atingand incet gresia rece, iar in cealalta mana avea o sticla de bautura pe jumatate goala, camasa de pe el era murdara si uda, toata masa si chiar pe jos erau sticle pline de bautura si mucuri de tigara...
- Uite esti multumita? Renuntase la bautura de vro 8 luni, dar acum ai aparut tu si uite in ce hal l-ai adus. Iti place sa il vezi asa? Iti place sa lasi mereu dezastru in urma ta? Bravo draga mea, ai reusit sa distrugi pentru a doua oara un bărbat bun, sa il faci sa isi innece mintile in alcool. Nu te-ai multumit ca l-ai indepartat de toti prieteni lui, nu ai stiut sa te opresti din al sfarma bucutica, cu bucatica... Ai reusit sa scoti iar la suprafata ceea ce eu m-am chinuit sa ingrop adanc timp de 3 ani. Sper ca esti mandra de reusitele tale si din toata inima iti spun, sper sa ajungi mult mai rau si sa suferi mult mai tare decat l-ai facut pe el sa o faca.
Fata blonda isi termina discursul, se intoarce pe calcaie si dispare din fata mea, lasandu-ma distrusa si confuza. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca Aden ar putea ajunge asa din vina mea, nu imi pot ierta asta, il mai privesc o data si picioarele mele refuza sa imi mai sustina greutatea, dar nu pot ceda acum, nu ma pot lasa prada sentimentelor, nu intr-un local unde toti ochii sunt asupra mea si oricum nu inainte sa il scot pe Aden de aici.
Trag aer puternic in piept si expir zgomotos, ma intorc cu fata spre domnul Andre, refuz sa ii bag in seama mila din priviri si mimica trista a fetei, imi ridic barbia in sus si ii cer numarul unui taxi, il ajut sa stranga repede toata mizeria din separeu si refuz sa scot orice alt cuvant inafara de "da" si " nu", soferul taxiului si domnul Andre ma ajuta sa il urc pe Aden in taxiu si il rog sa astepte putin, il urmez pe domnul Andre inapoi in local si ma opresc la masa la care stateam, imi adun repede lucrurile, mai sorb o gura din cafea si inainte sa plec trec pe la bar si ii las o suma considerabila de bani..
- Pentru ce sunt astia draga mea? ma intreaba incet
- Pentru consumatia mea si a lui Aden si desigur pentru deranj.. spun in timp ce ma intorc sa plec...
- Stai, este prea mult si tu ai nevoie de bani si sunt sigur ca Aden va veni si isi va plati singur datoria...
- Nu e nici o problema, ma simt raspunzatoare pentru toate astea asa ca prefer macar sa achit ce pot si dumneavoastra aveti nevoie de bani..
- Pot sa iti dau sfat Maia? imi intorc privirea spre el, ochii săi blânzi îmi urmăreau fiecare mișcare..
- Maia să nu uiți niciodată în viața asta că noi nu avem destul timp, nu avem destul timp pentru a trăi, pentru a iubi și mai ales nu avem destul timp pentru a ne aminti, nu vei stii niciodata ce iti va rezerva viitorul, asa ca te sfatuiesc sa faci ceea ce iti doresti, sa iti traiesti viata la maxim, pentru ca atunci cand va veni clipa, sa nu ai nici un regret ....
Un sentiment ciudat imi acapareaza corpul, iar cuvintele domnului Andre imi bantuie prin minte pana ajung din nou in taxi si ochii imi raman blocati pe trupul aproape inconstient a lui Aden si brusc o intrebare incepe sa mi se invarta prin cap...
Oare daca as muri maine, care ar fi cel mai mare regret al meu?
♡