Interiorul locuinţei ţărăneşti este organizat în funcţie de patru centre compoziţionale: sistemul de încălzit şi preparat hrana, patul, laviţele şi colţul în care se afla dulapul cu vase. Patul reprezintă punctul de maximă importanţă decorative a interiorului, Pe întreg teritoriul ţării exista printre locuinţele ţărăneşti trei tipuri de structuri distincte:[1]
Tipul I: sistemul de încălzire se afla în colţul format de unul din pereţii transversali cu cel longitudinal, din spate. În continuarea sursei de încălzire se afla, de-a lungul peretelui, patul, iar în colţul opus intrării se afla două laviţe dispuse în unghi, cu masa în faţă; lada de zestre e aşezată la capătul patului sau pe laviţă. Exemple de acest gen reprezintă interioarele din Maramureş (Chioar, Lapuş, Oaş). Acest model nu se intâlneşte în casele din câmpia Olteniei, Munteniei si Dobrogei.[2]
Tipul II: nucleul de încălzire format din vatra liberă şi soba oarbă se afla lângă peretele median. Paturile stau pe ţăruşi sau pe tălpi. La capătul patului se afla lada de zestre. Acest model se mai întâlneşte şi azi în câmpia Olteniei, Munteniei Tipul III: sistemul de încalzire se afla lângă peretele median, paturile (două), dispuse paralel, încadrează masa; lada de zestre aşezată pe podea la capătul patului. Este dintre toate, modelul cel mai recent. Mobilierul tipic românesc, dăinuind din cele mai vechi timpuri şi existent până în prima jumătate a secolului XX, este format din piese cu caracter fix, dispuse de jur imprejurul pereţilor, centrul camerei rămânând liber.[4]
În interiorul casei cu o camera de locuit si camara (din Tara Hategului, tinutul Padurenilor si Muntii Apuseni, intalnita in trecut in toata Transilvania), cu intrari separate de pe prispa, patul este plasat in continuarea vetrei, iar mas, avand in fata doua lavite in unghi, se afla in coltul opus. Aceasta structura se intalneste si in Moldova la casa cu tinda rece. In Moldova, casele mai noi au doua paturi asezate paralel, iar lavitele imbinate la colt dispar. Casa cu tinda calda din Transilvania are in prima incapere cuptorul cu vatra libera in fata, iar in "casa" cuptorul cu cahle, devenit de cele mai multe ori doar un element decorativ.[5
La casele cu doua camere si tinda apare in camera "curata" un al doilea pat, asezat in coltul cu lavite; paturile sunt inalte si au in fata cate o banca cu spatar. Patul este o piesa de mobilier care deriva din lavita si apare in locuinta taraneasca in secolul XIX. In Transilvania, ele sunt foarte inalte, iar in Moldova mai scunde. In nordul si vestul tarii, paturile sunt asezate in unghi, ca si lavitele, ocupand doua sau chiar trei laturi ale incaperii; fiind mult mai late decat in alte parti, permit dormitul de-a curmezisul. In locuintele cu doua incaperi si tinda centrala, paturile di "casa curata" sunt asezate paralel, de-a lungul peretilor, intre ele aflandu-se masa inalta. Acest mod de organizare e unitar pentru Campia Dunarii, Transilvania si Moldova. Tipuri de pat:
- patul cu picioarele infipte in pamant, sau sprijinite pe talpi sau capre, intalnit in Muntenia; azi are un caracter de "piesa de muzeu";
- patul inalt, cu banda pentru acces, in fata, compus dintr-un cadru de scanduri cu patru picioare, intalnit in Transilvania. Uneori, are un fel de baldachin format dintr-un schelet de scanduri pe care se pun tesaturi decorative;[6]
- patul suspendat din Bucovina, fixat intre barnele peretilor si atarnat de grinda printr-o tija;
- patul din nordul Moldovei, cu stalpi inalti la capete;
- patul cu tablii, de factura oraseneasca. Culmea este o bara de lemn fixata de doua grinzi ale plafonului, deasupra patului sau in jurul sobei. Astazi ea se intalneste in Moldova si in unele parti ale Transilvaniei, Banatului, Munteniei si Olteniei. Foloseste pentru agatat si uscat hainele; uneori joaca rol decorativ, de expunere a hainelor si tesaturilor. Lavitele sunt cele mai vechi piese de mobilier, prezente si in vechile case boieresti. In secolul XIX ele au inceput sa fie inlocuite cu banci lungi cu spatar sau cu lada dedesubt, care serveau si pentru pastrarea hainelor si pentru dormit.
Mesele sunt de două tipuri:[7]
- masa mica rotunda, de traditie orientala si balcanica, in Oltenia si Moldova, din ce in ce mai putin frecventa;
- masa de tip germanic, cu talpi laterale puternice si sertare dedesubt, raspandita in Marginimea Sibiului si Tara Barsei. Mobilierul fixat pe perete il constituie cuierele, politele, blidarele, podisoarele, coltatele.[8]
Lada de zestre folosita pentru pastrarea imbracamintii, ocupa un loc de cinste in organizarea interiorului, fiind asezata la capatul patului sau pe lavita. Lazile erau impodobite cu crestaturi, iar cele "brasovenesti" erau pictate. Unele au capacul plat, altele bombat (Crisana, centrul Transilvaniei, Valcea).[9]
Tipuri de lazi românesti
Decoratia mobilierului infatisează o serie de motive, diferentiate pe marile zone etnografice, dupa cum urmeaza: in regiunea Bihor - siruri de semisercuri, in Arges si Valcea - simbolul soarelui (rozete, si cercuri concentrice), in zona Gorjului - linii drepte intretaiate, pe valea Bistritei - decor vegetal, in Nordul Moldovei, Tara Lapusului si Tara Lovistei - crestaturi, uneori cu prezente cromatice. Tesaturile reprezinta elementul decorativ principal al interiorului, fiind asternute pe mobile, fixate pe pereti, pe culme sau pe grinda. [10]Tesaturile de lana sunt fixate pe perete in dreptul locului de dormit, mai ales in Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Moldova, fiind tesute in tehnica chilimului. In Moldova si Oltenia, se aseaza pe perete, in dreptul patului sau al lavitelor laicere sau pparetare compuse dintr-o singura foaie de alesaturi. In Moldova, Transilvania de nord, Banat, Oltennia, Muntenia si Dobrogea, pe pat, pe perete sau pe culme se pun scoarte formate din doua sau trei foi reunite. Tesaturile de canepa, in , bumbac si borangic predomina in decorarea interiorului caselor din Transilvania (ponievi si fete de masa, stergare, chindee, lepedee de culme, foi de grinda etc.). Ceramica cu caracter ornamental are un rol important in impodobirea locuintelor din Transilvania, unde se agata de grinda, in cuiere sau pe pereti, blide, cancee, si oluri. O mare serie de vase de ceramica, ca d pilda oale, chiupuri, ulcioare, strachini sunt folosite ca obiecte de uz casnic.[11]
In Valcea, Arges si Muscel, ornamentatia interiorului este mai bogata: pe pereti - farfurii, incadrate de stergare, scoarte, iar pe pat - toluri mitoase. Stergarele sunt aranjate drept sau in forma de fluture. Se disting, in special, mobilierul oltenesg bogat impodobit cu crestaturi, scoartele muntenesti cu motive pe fond albastu sau verde inchis si tesaturile din Dobrogea in culori vii si dimensiuni mari. [12]
In Moldova, incaperile caselor au pe pereti laicere si paretare vargate. Sobele au forme destul de complicate, cu profiluri, creneluri, arcade si nise. In Tara Vrancei, Bicaz si Suceava, incaperile sunt imbracate aproape in intregime cu laicere si paretare, vargate vertical si dispuse in registre orizontale. Pe lazile de zestre sunt asezate in teancuri tesaturile lucrate in casa. Deasupra patului se afla culmea, pe care se pun, alaturi de hainele de sarbatoare, tasaturi colorate si perne albe. Pe peretele longitudinal din fata se agata mici dulapuri, coltare si blidare. Cuptoarele sunt folosite si pentru dormit.
In Maramures, hornul sobei prezinta uneori cahle smaltuite. De culme atarna tesaturi, cele de panza alternand cu cele de lanan, iar pe barnele transversale ale tavanului se atarna oluri de ceramica. In Tara Hategului si Muntii Apuseni peretii sunt inconjurati in partea superioara de o panza vargata si de stergare drapate cu cute verticale. In impodobirea interiorului predomina tesaturile de panza, culoarea dominanta fiind cea rosie. O nota particulara o da si folosirea ceramicii decorative si a icoanelor pictate pe sticla. Interioarele dau o impresie de bogatie neintalnita in alte parti ale tarii, datorita abundentei de tesaturi decorative viu colorate.
In Banat si Crisana, interiorul este bogat si diferentiat, continand unul sau doua paturi, una sau doua banci, o masa, un dulapior de vase, o lada de zestre. Pe pat se aseaza "pricovite" de lana groasa, lucrate la darste, sau scoarte viu colorate. Scoartele se aseaza si pe culme si, uneori, pe perete. In zona Lugojului intalnim patul ce baldachin. In Crisana, interiorul are o organizare mai severa, cu doua paturi paralele, o masa incadrata de banci cu spatar, asezata sub ferestre, lada de zestre si un dulap pentru vase. Predomina nuantele deschise şi culoarea albă.
Bibliografie:
1. Bârlea, Ovidiu, Istoria folcloristicii româneşti, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1974.
2. Butură, Valer, Etnografia poporului român, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1978.
3. Capesius, Roswith, Modalităţi stilistice în decorul interiorului ţărănesc din nordul Transilvaniei (zona Lăpuş, Chioar, Maramureş), în Studii şi articole de istoria artei, seria Artă plastică, nr. 1, 1971.
4. Ciocan, Janeta, Conservarea comorilor etnografice. Mărturii în Maramureş, 1978.
5. Ghinoiu, Ion, Atlasul etnografic român, vol. 1, Bucureşti, Editura Academiei, 2003.
6. . Vuia, Romulus, Studii de etnografie şi folclor, Bucureşti, Editura Minerva, 1975.
Surse online:
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Etnografie_românească
- http://www.edituravremea.ro/sociologie-si-etnografie-romaneasca.-ordinea-spirituala
[1] Ibidem, p.55.
[2] Ibidem, p.59-60.
[3] Ibidem,p.70-71.
[4] Ghinoiu, Ion, Atlasul etnografic român, vol. 1, Bucureşti, Editura Academiei, 2003,p. 60.
[5] Ibidem, p.63-64.
[6] Capesius, Roswith, Modalităţi stilistice în decorul interiorului ţărănesc din nordul Transilvaniei (zona Lăpuş, Chioar, Maramureş), în Studii şi articole de istoria artei, seria Artă plastică, nr. 1, 1971, p. 113-121.
[7] Ibidem, p.140-142.
[8] Ibidem, p.110-111.
[9] Butură, Valer, op.cit., p.178-180.
[10] http://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Etnografie_românească
[11] Ibidem.
[12] http://www.edituravremea.ro/sociologie-si-etnografie-romaneasca.-ordinea-spirituala