Colţi ~ în curs de corectare

Adevărul

Respiram mult prea rapid pentru un om normal. Hiperventilam. Și totuși, nu puteam să mă liniștesc. De asemenea, nu puteam să înțeleg ce tocmai îmi istorisise Elena, parcă vorbea o limbă necunoscută mie.

-Melanie, calmează-te. A spus ea, așezându-și mâinile acum pe umerii mei, totuși cu aceeași strâmtoare și aceeași privire întunecată.

'-Cine e el?! Întrebă Elena panicată, după ce trecu pe lângă Jake.

-El? Jake Andrews. Și acum, vine întrebarea mea-

-Nu. Întrebarea mea prima. Ce ai făcut noaptea afară?! De ce era un vârcolac în casa mea?! Urlă mătușa, dar doar după ce mă împinse în casă, încuind ușa.

-Pentru că- stai, ce?! Vârcolac?!

Nu îmi venea să cred ce am auzit cu câteva momente înainte. În mod normal, nici nu aș fi făcut-o. Dar totuși, era singura explicație validă pentru acea transformare de cu o noapte înainte. Mâinile îmi tremurau. Îmi era frică, sincer, dar nu știam de ce.

Adevarul era ca îmi era frică să cred. Să cred că era adevărat.

-Ce creaturi mai sunt în oraș? am întrebat eu, tremurând. Vocea mea tremura.

-Vârcolaci și vampiri. Vârcolaci- haita în care se află 'amicul' tău, vampiri- cei mai periculoși. Plus noi, vrăjitoarele. A explicat mătușa.

Eu o priveam cu o confuzie în ochi, poate chiar speriată. Noi? Atunci...poate și mama era așa. Poate...poate doar acum începeam să înțeleg cât de cât istoria orașului, și totuși aveam sentimentul că nu sunt nici pe aproape să o fac.

-Iar tu, Melanie, nu ești o vrăjitoare obișnuită. Odată la 200 de ani, la vrăjitoarele Trace, se face o reîncarnare completa. Tu ești reîncarnarea completă a Griseldei Trace, femeia care a pus blestemul asupra orașului. Tot tu ești singura persoană care poate întări vraja, ca să o faci să fie la fel de puternică până la următoarea reîncarnare. Totuși, dacă nu o sa o faci, dacă vei întârzia sau vei fi ucisă, blestemul se va rupe și vampirii și vârcolacii din oraș vor fi liberi. Spuse Elena, luându-mi mâinile într-ale ei.

-Dar...de ce nu pot fi liberi? Am întrebat eu, ridicându-mi capul către mătușa.

-Pentru ca dacă vor fi liberi vor omorî. Vor aduce haos. Și dacă tu nu reușești să schimbi asta, nimeni nu va mai putea. Tu ești ultima speranță a unei lumi lipsită de haosul ce îl vor crea aceste creaturi. a spus ea, uitându-se în ochii mei.

Ochii ei verzi aveau acum o determinare stranie, întunecată. Vroiam sa îmi trag mâinile dintre ale ei, dar ma strângea prea tare. Mă simțeam captivă într-o lume ciudată, ireala. Într-un coșmar oribil, din care mă zbăteam să mă trezesc.

-Trebuie sa mai știi că atunci când vei face vraja, te vei sacrifica. Mai ai exact două luni până la ziua limită. Deci mai ai maxim două luni de trăit.'

-Nu! Nu vreau să mor! De am fost eu cea în care a trebuit să se reîncarneze importanta voastră Griselda? De ce?! Am izbucnit eu, în sfârșit reușind să mă eliberez de strânsoarea mătușii.

-Nu contează de ce! Contează să o faci! Spuse Elena, reprinzându-mă de mâini, acum de încheieturi. Avea o privire disperată.

-Nu vreau să mor...am spus eu, cu vocea tremurându-mi. M-am calmat acum.

-Te rog, Melanie. Dacă te-ai întors, atunci te rog, fă vraja. A spus Elena, prinzându-mi, grijuliu de data asta, mâinile într-ale ei.

Am stat așa câteva momente. Îmi era frică. Pentru prima oara în viața mea, îmi era extrem de frică. Nu știam ce să mai fac ca să mă opresc din tremurat. Simțeam cum toate informațiile primite erau pur și simplu prea mult pentru creierul meu.

-Ai spus maxim doua luni. Când este prima dată în care aș putea întări vraja? Am întrebat eu, cu o voce stinsă.

-La prima luna plina. Răspunse Elena, uitându-se în jos. Dar trebuie să te instruiesc. Vom începe de mâine.

M-am uitat la ea, dând din cap aprobator. Aveam două ocazii, două dăți în care era luna plină, să fac ceva ce, chiar dacă punea capăt vieții mele, ajută la păstrarea a altor câteva sute, poate chiar mii.