Colţi ~ în curs de corectare

Buncarul

-Ne impartim in doua echipe, cu teluri diferite. Eu, Annais, Alexander si Melanie suntem o echipa. Jake, Kim, Nik si Brook veti fi cealalta echipa. A spus Will, uitandu-se la noi. Prima echipa vom merge sa ii gasim pe Jacob si Alice. A doua mergeti sa ii gasiti pe Jefferick si ai sai. 

Totusi, nu toti pareau a fi in regula cu instructiunile vampirului. 

-De ce sa mearga Melanie cu voi? A intrebat Jake, incrucisandu-si bratele. 

-Pentru ca daca ar merge dupa Jefferick ar fi omorata de el si altii. A raspuns Will, serios totusi. 

-Atunci sa vina cu noi, si voi mergeti sa-i gasiti pe vampiri. Oricum, tu stii mai multe locuri unde ar putea fi ascunsi amicii tai cu ochii rosii. A spus Jake, maraind. 

-Fie! Kim, vii cu noi. Mel, te duci cu ei. Mergeti direct la subsol, si pe holul lung o sa ajungeti la caspatul holului la o usa de metal. Acolo sunt cu siguranta Alice si Jacob. A spus Will, dupa o scurta pauza, intorcandu-se cu spatele la noi. 

-Hei. Will, Ann, Alex si Kim. Le-am atras eu atentia. Aveti grija de voi, ok? Am intrebat, cu o ingrijorare usor observabila in voce. 

-Ok. A raspuns vampirul, intrand mai adanc in buncar.

Annais:

L-am urmarit pe William, dar doar dupa ce i-am aruncat o privire ingrijorata Melaniei.

Buncarul (sau mai mult castelul) era slab luminat. Totusi, sunetul pantofilor mei si celor ai lui Kim lovind podeaua de piatra a holurilor fara geamuri era controlat, oarca erau bataile unor inimi. Mana mea o strangea pe cea a lui Alexander.

-Credeti...ca o sa reusim? A intrebat Kim in soapta.

-Nu stiu. Sper. Am raspuns eu, strangandu-l de mana pe Alex.

Acesta nu a spus nimic. Insa, in cateva momente, tropaitul pantofilor nostrii nu erau singurele sunete.

Mai erau si altele. Niste sunete mai silentioase, ca un fel de picurat. M-am uitat in jur, panicata. Am vazut cum, pe langa pereti, picura ceva. Totusi, dintr-un singur loc, s-a extins in jurul peretilor. Acum se prelingea un lichid ceva mai gros decat apa in jos pe pereti. 

-William? Ce-i aia? A intrebat Kim, referindu-se la acelasi lucru la care ma refeream si eu.

-Sange. a raspuns vampirul, intorcandu-se la noi cu ochii rosii stralucind.

Am facut un pas in spate, dandu-i drunul mainii lui Alexander. Imi era frica de privirea innebunita al lui William, parca vrand sa isi infiga coltii in gatul meu.

Alex insa ma prinse de mana protectiv. M-am uitat la el, dar privirea mi-a fugit catre peretii acum acoperiti de lichidul bordo.

-Eek! Facu Kim, sarind putin is sus, tropaitul cauzat de pantofii cu toc ai ei la impact fiind unul ce disturba linistea de dinainte.

M-am uitat catre picioarele ei. Un mic paraias de sange ce venea de la scurgerea din pereti isi croia drumul in jurul camerei.

-Fugiti! Ne urla William, cu o voce mai groasa decat cea normala, lchii sai parand sa arda.

Fara sa mai astept o alta indemnare, am luat-o la fuga inspre capatul holului, tinandu-l de mana pe Alex. In mod normal, as fi ramas in urma pentru un prieten. Insa acum simteam nevoia de a ajunge cu bine la capatul holului impreuna cu Alex. Adica, William era vampir.

Stai...vampir?!

M-am oprit brusc din alergat, intorcandu-ma pe calcaie cu fata catre Kim si William. Acesta statea cu mainile inclestate pe cap, uitandu-se in jos. Kim parea foarte ingrijorata pentru el.

-Will-

-Kim, pleaca! Acum! A urlat vampirul, cu un ton rasunator.

Simteam cum acel racnet imi cutremura chiar si oasele. Kim refuza insa, iar vampirul si-a ridicat privirea. Nu puteam spune sigur, insa aveam o convingere oarba ca acea fiinta insetata de sange nu era William pe care il cunosteam. Se uita cu o ptivire nebuna catre Kim, iar cu o viteza supranaturala o lipi cu spatele de zidul umplut de sange.

Fara sa ma mai gandesc, am prins prima piatra ce mi-a venit la indemana, piatra fiind o ciobitura din peretele vechi, aruncand-o in capul vampirului.

-Opreste-te! Am urlat eu, poate mai tare decat era necesar.

Privirea nebuna a acestuia se indrepta catre mine, iar in doar cateva momente se afla in spatele meu. M-a prins de umeri, insa nu era un mod placut. Alexander incerca sa il traga de pe mine, dar fu azvarlit in peretele aflat in apropiere.

Simteam respiratia calda a vampirului pe pielea mea, fapt ce imi facea pielea de gaina. Totusi, nu as fi fost in stare sa il omor.

Insa deodata, ceva a carui culoare nu am putut-o defini incepu a se evapora prin camera, prin aceleasi zone prin care cu cateva momente inainte curgea sange. Acel ceva paru sa ii provoace lui William o ameteala, dat fiind faptul ca i-am simtit intreaga greutate lasata pe mine. Mai apoi, am vazut cum Kim alerga inspre noi, ajutandu-ma sa-l intind pe William pe jos. Acesta era inconstient, insa parea a fi atat de viu cum poate fi un vampir.

-Bai...uitati aici. Spuse Alexander, frecandu-si usor ceafa.

El se uita catre peretele ce era inainte umplut de sange. Probabil nu accidental, scria acum cu frunzele unei plante lipite de lichidul ruginiu urmatoarele:

Abandonati misiunea. Fugiti!

Ce ma inspaimanta era ca acest scris, chiar daca facut din frunze, semana extrem de mult cu cel de pe bilet.

Aveam o sumedenie de intrebari invartindu-mi-se prin cap, insa doua apareau printre toate gandurile.

De ce ar vrea cineva sa ne trimita aici sa ne salvam prietenii, apoi sa ne spuna sa fugim? Iar...mai important...cine e acel cineva?

Anunt: O sa fac trailer la poveste, probabil o sa fie gata pana public capitolul urmator <3