Când nemuritorii mor

XL

        Jacob ridică paharul şi ciocni cu aceasta apoi se delectă şi el cu gustul vinului în timp ce o privea din când în când pe femeie. Aceasta avea cea mai mare parte a umerilor dezgoliţi din pricina formatului rochiei. Părul vişiniu perfect drept, cu cărare pe partea dreaptă şi dat uniform după urechi acoperea spatele cu puţin mai jos de linia umerilor, lăsând totul la vedere. Tot rochia şi frizura puneau în evidenţă şi sânii rotunzi şi plini pe care îi deţinea, expuşi într-un decolteu drept.

        Era destul de evident că Zheila se pregătise foarte mult pentru această întâlnire cu partenerul ei de afaceri. Se pregătise pentru sine însă şi mai mult se pregătise pentru a fi observată de soţul lui Rouge.

        -Deci? Cum merge?

        -E destul de bine. Cred că are încredere în mine şi... chestii.

        -Chesti? repetă Zheila chicotind.

        -Cred că se aşteaptă la mai multă afecţiune din partea mea.

        -Păi oferă-i. Ce e atât de greu?

        -Nu vreau. Dacă aş vrea să fiu pervers cu ea şi am ajunge la sex aş omorî-o.

        -Păi asta e ideea, să scăpăm de ea. Ai uitat planul?

        -Nu vreau să o omor.

        -De ce?

        -Cel puţin nu încă. Vreau să mă mai joc cu ea.

        -Uhm, cum spui tu, spuse pe un ton sarcastic şi puţin iritat femeia.

        Lăsă paharul gol pe lemnul biroului şi se dezlipi cu fundul de acesta. Făcu câţiva paşi care o purtară până în spatele lui Jacob de unde îşi lăsă mâinile să îi cadă pe umeri. Începu să strângă încet de muşchii lucraţi, masându-l.

        -Nu e nevoie de asta, murmură Jacob.

        -Dacă nu ai de gând să o omori încă pe Rouge nu poţi face nici dragoste. Săracul de tine..., spuse Zheila ignorând parcă cuvintele bărbatului. Îmi pare rău că nu îţi poţi satisface plăcerile masculine.

        Jacob preferă să nu răspundă, neştiind exact cum să o facă. Continuă să bea din paharul proaspăt reumplut în timp ce mâinile femeii se plimbau dintr-o parte în alta pe umerii lui. Încet simţi cum greutatea mâinilor se deplasă de pe umeri în jos, spre piept.

        În câteva momente masajul se opri iar zgomotul făcut de pantofii cu toc se auzi în cameră. Zheila făcu câţiva paşi pentru a ajunge în faţa lui Jacob ce şedea pe fotoliu, privind-o acum neînţelegător. Aceasta se aşeză lasciv în braţele bărbatului şi îl cuprinse după gât.

        -Ce ar fi să îţi răsfeţi puţin masculinitatea cu mine?

        Rostind aceste cuvinte lipi palmele de pieptul vampirului şi le plimbă în sus, până pe gat. Se aproprie cu bustul mai aproape de cel masculin şi aţinti privirea blajină asupra ochilor interlocutorului. Îşi muşcă încet buza cu dinţii, într-un mod senzual.

        Jacob o privea, fără a spune ceva sau a reacţiona în vreun fel.

        Văzând atitudinea pe care el o adoptă, ea fusese convinsă că trebuie să continue. Lăsă mâinile peste ale lui şi i le mută pe partea ei dorsală, apoi strânse de ele, îndemnându-l să o răsfeţe puţin. Jacob se supuse, stângând cu sete fundul femeii ce ieşea perfect în evidenţă datorită rochiei mulate. Mulţumită de rezultat, roşcata apropie capul de al prăzii, prinzându-i buza inferioară între ale ei apoi începu se îl sărute lacom. Bărbatul se opuse, trăgând capul uşor pe spate însă ea nu renunţă, urmându-l şi continuând sărutul.

        În scurt timp cei doi se pomeniră singuri în biroul mare, sărutându-se prelung. Domnul Black plimba mâinile pe trupul Zheilei, dor fiindu-i să atingă formele unei fiinţe feminine. Atracţia principală asupra căreia îşi concentra atenţia era dosul voluptos pe care îl frământa agresiv cu mâinile.

        Femeia rânji mulţumită în timp ce nu îndrăznea să dezlipească buzele de ale bărbatului. Cuprinsă de euforie strecură limba printre buze şi, întâlnind-o pe a lui, începu să o dezmierde uşor.

        Jacob simţea în adâncul sufletului mort că ceea ce face e greşit însă nu se putea abţine. Ar fi făcut toate acestea cu cea mai mare plăcere alături de soţia sa însă nu dorea să o fi omorât. Măcar ştia că după Zheila nu avea să îi pară foarte rău.

        -Jacob, ai vrea să...

        Cuvintele rostite de o voce familiară se opriră îndată fără a mai fi continuate. Zheila se opri şi ea din activitate, începând să rânjeacă plină de satisfacţie. Jacob reuşi să o zărească pe Rouge stând în cadrul uşii şi, înainte să o poată analiza cu privirea, o văzu luând-o la fugă pe coridor.

        -Felicitări! Asta ai dorit?

        -Da, spuse fără remuşcări Zheila.

        -Acum ce fac? Am stricat tot.

        -Nu. Du-te şi consoleaz-o, împac-o. Ea o să îţi ceară probabil să te descotoroseşti de mine iar tu o să faci asta, arătându-i cât de "importantă" este pentru tine şi cât de mult "ţi" la ea. Noi o să ne găsim un alt loc de conversaţie, ea ne mai fiind nevoită să mă vadă. Acum du-te.