-Luke! mai urlu odata sperand ca ceea ce am vazut nu este ce cred eu ca este.
Dar din nou acelasi raspuns. Din nou aceeasi liniste stranie si din nou acelasi sentiment. Nu stiu ce este, nu stiu de ce simt o durere groaznica in zona pieptului, stiu doar ca nu vreau ca Luke sa fie ranit. Vreau sa ii vad zambetul pe buzele sare rozalii care ma fac sa nu mai gandesc.
Lacrimi stau sa imi cada pe obraji, iar sangele sa imi clocoteasca in vene. Mike! Finn! Ei au facut asta.
Cobor in graba scarile si ies din casa trantind usa in urma. Daca i-au facut ceva lui Luke jur ca nu o sa mai scape din mainile mele Mike.
Scot telefonul si formez numarul lui David. Stiu ca suntem certati dar am nevoie de el. Nu pot de una singura. Nu pot sa cred ca spun asta dar am nevoie de ajutor.
Raspunde dupa al doilea apel pe un ton plin de indiferenta.
-Ce vrei?
-David, imi pare rau! Nu am vrut sa spun asta, doar ca am o groaza pe cap si vroiam sa scap de stresul asta si din cauza asta am baut atat. Nu am vrut sa spun alea, vorbea betia din mine. Te rog David, imi pare rau! M-am comportat ca o tarfa. Stiu asta! Am facut exact ce trezea in tine numai tristete! David, am mare nevoie de ajutorul tau! spun totul foarte repede incercand sa imi opresc lacrimile.
De la celalalt capat se aude un oftat si stiu ca am reusit sa il fac sa ma ierte. De asta il iubesc asa de mult pe David. El imi este mereu aproape si imi iarta fiecare prostie chiar daca tot continui sa il dezamagesc, el tot imi va fi alaturi si stiu ca si eu ii voi fi alaturi mereu.
-Ai noroc ca esti al dracu de importanta pentru mine, Joe! imi spune David, asta facundu-ma sa zambesc, ce s-a intamplat? ma intreaba cu un glas care arata numai ingrijorare.
-Este o poveste lunga, putem sa ne intalnim la mine? Dar te rog, grabeste-te, nu avem mult timp! ii spun iar el incuviinteaza si inchide.
Urc pe motor si pornesc in viteza. Trebuie sa il gasesc pe Luke. Trebuie sa ma duc si sa le rup capetele lui Mike si Finn fiindca au indraznit sa faca asta.
In minte imi apar momentul cand si-a lipit buzele de ale mele sub un cer plin de stele. Nu stiu ce simt pentru Luke, dar stiu ca este ceva si nu am puterea necesara sa ignor asta.
Ajunsa acasa, ma dau jos de pe motor si il astept pe David. Usa casei se deschide si pe ea iese Georgia uitandu-se cu raceala la mine.
-Unde ai fost? ma intreaba ai se indreapta spre mine.
Imi dau ochii peste cap ignorand-o.Abia astept sa scap naibii de aici si sa nu mai fiu obligata sa o suport pe scorpia asta.
-Vorbesc cu tine! spune din nou Georgia de data asta accentuand fiecare cuvant.
-Iar eu te ignor! ii raspund sec, facand-o sa isi inclesteze dintii, iar apoi palma ei face contct cu obrazul meu.
Imi duc mana la zona lovita si scrasnesc din dinti uitandu-ma cu dezgust la ea. Imi inchid pentru cateva secunde ochii pentru a ma calma si a nu face vreo prostie. Cand ii deschid vad aceeasi scorpie care se uita cu duritate la mine.
-Asculta aici, este prima si ultima oara in care ma mai ating! Iti e clar? ii apun eu urland a doua propozitie.
Ea se uita socata la mine fiindca este prima oara cand tip la ea, de obicei o ignor si plec dar acum nervii mei nu mai au putere ca sa suporte cacauturile fiecarui idiot.
Se aude un claxon si cand ma intorc vad masina lui David. Plec de langa Georgia lasand-o sa tipe incontinuare.
Cand intru in masina David ma prinde intr-o imbratisare stransa care ma lasa pur si simplu fara respiratie. Ii raspund la imbratisare si cateva lacrimi imi cad pe obraji. In cateva zile am plans mai mult decat am plans toata viata, nu pot sa cred ce vulnerabila am devenit.
-Ce s-a intamplat, Joe? ma intreaba uitandu-se cu privirea sa blanda la mine.
I-am povestit tot ce s-a intamplat de cand am fost rapita si pana acum si am vazut o urma de mila in ochii lui David, care m-a facut sa ma enervez. Nu vreau mila. Nu vreau nicio urma de mila din partea nimanui, mai ales a lui David.
-Si.....si nu stiu de ce simt durerea asta in zona pieptului! Nu stiu de ce vreau sa il salvez! Nu stiu nimic! ii spun lui David adancindu-ma si mai mult in imbratisare.
-Te-ai indragostit, Joe! imi sopteste David facandu-ma sa imi ridic privirea pentru a ii intalni expresia sincera.
-Nu fi ridicol! Nu m-am indragostit, doar ca......nu stiu....este.......nu conteaza...haide la Mike, trebuie sa aflu ce au facut cu Luke!la auzul cuvintelor mele David isi da ochii peste cap si chicoteste pornind in viteza masina.
-Ce e asa amuzant? il intreb enervandu-ma de ranjetul care nu ii dispare de pe fata.
-Tu! imi raspunde simplu facand contact cu ochii mei si putand sa ii vad amuzamentul care nu ii paraseste chipul.
-Eu?
-Da, tu! Nu pot sa cred ca nu vrei sa recunosti ca te-ai indragostit!
-Am stat cu el doar doua zile!
-Si? Cum iti explici sclipirea care iti apre in ochi cand ii pronunt numele?
-Ce sclipire tu idiotule? il intreb indignata.
-Recunoaste, Joe! Esti indragostita! spune el ranjind din nou, dar ii dispare ranjetul cand suntem in fata casei lui Mike.
Sa inceapa distractia!
