Capitolul VII

137 4 0
                                    

Mike isi lipeste buzele formand o linie aspra. Ma uit tinta la el intrebandu-ma ce naiba vrea si de ce nu spune nimic. Sta aici si se uita la mine de parca ar fi un drogat infect, dar arata destul de bine deci nu cred ca asta ar fi motivul.

-Poti sa imi spui ce vrei? il intreb inclestandu-mi dintii de nervi.

-Usor, iubito! Nu vreau sa te enervez! spune el afisand zambetul lui fermecator care imi intoarce stomacul pe dos.

Continua sa se uite la mine cu acelasi zambet arogant ce ma face sa vreau sa ii sparg fata. Mereu l-am urat pe Mike, mereu mi-am dorit sa il omor, sa il fac sa sufere asa cum m-a facut el sa sufar in ultimii trei ani.

Cand am intrat in gasca asta nu stiam in ce ma bag, am crezut ca este doar o gasca de adolescenti care fumeaza si atat. Dar cand au inceput furturile totul a capatat contur in mintea mea si era prea tarziu ca sa ma retrag, fiindca odata ce intrii in lumea asta nu mai poti iesi oricat ai incerca.

-La ce te gandesti, Joe? ma rupe Mike din gandurile mele, cumva la Luke Blume? ma intreaba ranjind.

-Nu stiu despre ce vorbesti! ii spun incercand sa ignor bataile accentuate ale inimii cand i-am auzit numele.

-Serios? ranjeste nenorocitul de Mike apropiindu-se de mine, fiindca eu cred ca stii exact despre ce vorbesc! Te-ai sarutat cu unul dintre nenorocitii care au incercat sa ma omoare! spune devenind brusc nervos si venind periculos de aproape.

Am mijit ochii la el ramanand cu gura cascata. De unde stie? Nu, isi bate joc de mine cum face de fiecare data. Dar e prea mare coincidenta, la dracu cu Mike si cu Luke si cu toata viata asta tampita.

-Ai ramas fara cuvinte? intreaba Mike dandu-mi o suvita pe dupa ureche.

-Si daca am facut-o ce? il intreb brusc enervata de atitudinea lui de atotstiitor.

Mike isi schimba expresia intr-una aspra si isi baga mana in parul meu aplecandu-mi capul in fata pentru a putea face contact cu genuchiul lui.

Cand imi dau sema ce vrea sa faca, pun mainile in fata formand un scut si ii imping genuchiul, asta dezechilibrandu-l.

Profitand de faptul ca e slabit, reusesc sa il imping, asta facandu-l sa cada. Incep sa il lovesc cu picioarele in stomac pana cand observ ca scuipa sange.

Dupa ce mi-am varsat toti nervii pe el, il apuc de par si ii izbesc capul de asfaltul rece. Stiu ca voi plati pentru asta atunci cand va afla Finn dar nu pot sa il mai las sa isi bata joc de mine.

Fug de acolo incercand sa ma tin pe picioare din cauza durerii de cap. Seara asta a fost plina si nu stiu daca o sa mai pot suporta. Nu mai am puterea sa mai rezist problemelor care ma inconjoara. Si cea mai rea parte este ca mi le-am creat singura.

Tot ce patesc si traiesc acum este rezultatul alegerii mele tampite pe care am facut-o acum trei ani. Atunci eram doar o pustoaica in depresie care avea nevoie de ceva care sa o elibereze.

Avand doar 13 ani si nu stiam in ce ma bag, asa ca am continuat sa ii fac treburile murdare lui Mike. Mi-am distrus viata din cauza lui. Daca m-ar fi lasat atunci in pace acum probabil ca nu as mai fi fost in starea asta si nu m-as fi distrus in halul asta.

Adica, recunosc a fost alegrea mea, dar aveam naibii 13 ani si eram o copila tampita si Mike a profitat de asta si m-a distrus.

Imi lipseste imbratisarea lui Luke. Imi lipsesc buzele lui dulci, imi lipsesc ochii lui, imi lipseste totul. Nu stiu de ce imi e asa de dor de el, dar stiu ca e singurul lucru care m-ar ajuta acum.

Ma urc pe motocicleta si pornesc catre casa lui. Probabil voi parea vreo disperata sarita de pe fix aparand la el acasa, dar pur si simplu am nevoie de un refugiu si oricat as vrea sa neg, el este refugiul meu, chiar daca nu stiu de ce.

***

Am ciocanit la usa o data, de doua ori, de trei ori si m-am plictisit sa tot astept sa imi deschida, asa ca am deschia usa, intrand tematoare inauntru.

Luminile erau aprinse si sufrageria era la fel cum a fost cand a venit Finn. Asta m-a facut sa stramb din nas si sa merg incontinuare inchizand usa dupa mine.

Nu cred ca ar fi lasat mizeria asta aici atata timp.

-Luke! strig sperand sa imi raspunda insa nu s-a auzit nimic.

-Hei! Luke! mai strig odata insa acelasi rezultat.

Ce naiba? Daca ar fi fost plecat de acasa nu ar fi lasat usa deschisa. Urc la etaj sperand sa il gasesc acolo, insa toate camerele sunt goale.

Intru in dormitorul lui inhalandu-i mirosul specific. Totul este un dezastru si aici. Haine aruncate peste tot, scaunul de la birou este rupt, iar ceva ma face sa raman palida si  imi accelereaza bataile inimii. Peretele din stanga patului este plin de sange.

Love CountdownUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum