❆ c o l i e r u l d e a r g i n t ❆

612 76 71
                                    

Credits: Dianne4Stars

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Credits: Dianne4Stars

❄️locul i ❄️


E Ajunul Crăciunului. Te grăbești să prinzi trenul/autobuzul/ avionul (orice mijloc de transport vrei) către casă, însă îl ratezi. În disperarea ta, încerci să faci orice să ajungi acasă, asta însemnând să ceri ajutorul unor străini pe care îi întâlnești. Vei reuși să îți petreci Crăciunul alături de familia ta sau de niște străini în aceeași situație ca tine? Sau lucrurile vor lua o cu totul altă întorsătură?


Colierul de argint


În cursul zilei de azi s-au înregistrat temperaturi cu până la 10 grade mai scăzute față de cele din ziua anterioară. Meteorologii vă recomandă să nu părăsiți locuința decât dacă este absolut necesar și...

Îmi strâng și desfac iar și iar pumnii așezați pe marmura rece, ignorând vocea ce se aude din difuzoare. Femeia din fața mea butonează acel calculator atât de lent încât am impresia că mă uit la un film pus pe slow-motion. Mâinile mele au și înghețat de când le-am pus pe plafonul din fața ei, atunci când mi-a venit rândul să discut cu ea. Nici măcar mișcarea de pe un picior pe altul nu mai este de-ajuns, dar să fiu a naibii dacă mă mișc de aici până nu îmi rezolvă problema. Și așa am așteptat o eternitate la coada asta. Și acum, din moment ce văd ce ritm de muncă are, înțeleg și de ce durează atât.

— Pe douăzeci și opt decembrie.

Îmi mușc buza până aproape îmi dă sângele, ceea ce o face să se încălzească, în mod ciudat.

— Sunteți sigură că nu mai există niciun alt tren până în Richmond? Și un loc în picioare este în regulă, adaug repede, înainte să apuce să rostească „nu"-ul pe care îl avea pregătit pe buze.

— Domnișoară, mi se adresează, într-o combinație de frustrare și plictiseală. Până pe douăzeci și opt decembrie nu mai merge niciun tren pe traseul acesta. Au fost anulate toate din cauza ninsorii. Ultimul a plecat acum o oră. Îmi pare rău.

Nu, nu-i pare.

Îmi vine să sar la gâtul ei. Și nu din cauza veștii pe care mi-o dă, ci din cauza disprețului mai mult decât evident din atitudinea ei. Se uită la mine ca și cum și ea vrea să mă strângă de gât.

— Măcar banii pe bilet mi-i pot primi înapoi?

— Sigur. În termen de zece zile lucrătoare.

Minunat. Adică după Revelion.

În sfârșit îmi iau mâinile de pe marmura albă și înghețată, privindu-l cu milă pe cel din spatele meu. Probabil va primi aceleași vești, spuse pe același ton.

FlorilegiumUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum