SKiN

» 𝕮𝖍𝖆𝖕𝖙𝖊𝖗 5

Am zâmbit măgulită și l-am luat stângace în brațe. Apreciam sinceritatea și, deși curiozitatea mă împingea să-l întreb ce s-a întâmplat cu acea fată, am decis să nu insist prea mult pe subiect. Asaf voia să mă protejeze de prietenii lui bădărani, care erau obișnuiți să intervină în relațiile sale.

Nu știam dacă ar fi adecvat să-i spun de vizita târzie a lui Sin, dar acum înțelegeam mai clar lucrurile. Voia să ne distrugă relația, ademenindu-mă pe mine. Voia să mă facă să cedez, ca mai apoi să-l facă pe Asaf să realizeze că sunt o femeie de moravuri ușoare.

Iar acel Yass, credea că Asaf este cu mine în urma unei provocări cu părinții lui.

— O să le arătăm noi, iubitule, i-am mângâiat obrazul. O să le arătăm că nu vor putea să ne despartă. Îți promit!

Asaf mă sărută cast pe buze și mă privi cu tandrețe. Am vorbit apoi despre noi, despre problemele noastre și ne-am cunoscut mai bine. Știam că un astfel de eveniment avea să ne întărească relația și, sincer, mă bucuram enorm.

— Apartamentul e gol și trebuie să plătesc utilitățile și facultatea, iar eu nu am suficient de mulți bani să fac asta, fără să lucrez. Totodată, nu am timp să-mi iau un job, pentru că vreau să dau sută la sută din mine în timpul facultății, mi-am pus perna de pe pat în cap.

— Ți-aș spune să vii să stai cu mine, dar e prea devreme, nu? glumi galeș. Ce-ar fi dacă ai sta în camerele de cămin ale facultății? Sunt destul de ordonate și ai destul spațiu să te desfășori după bunul plac. În plus, campusul e aproape.

Mi-am scos capul din pernă și i-am analizat propunerea. Era o idee bună. Așa aveam să stau și eu cu cineva, căci nu prea îmi plăcea singurătatea din apartament. Nu era mare lucru să stau la cămin.

— Apartamentul acesta îl poți folosi după ce absolvi, mă sfătui.

L-am luat de gât și l-am sărutat apăsat pe buze. Asta era cea mai bună idee pe care o auzisem vreodată.

— Asta înseamnă că-mi iei în considerare propunerea? Asaf se îndepărtă puțin. Atunci, hai să depunem o cerere.

— Ești minunat, m-am cuibărit la pieptul său.

✽✽✽

Mi-am tras valiza pe roți, încercând să găsesc biroul decanei Abranbion Kalippet, pentru a mă repartiza în camera mea de cămin. Simțeam un nod în gât, în timp ce mă instruiam să fiu mai calmă. Campusul arăta splendid cu adevărat și eram uimită că peste o săptămână aveam să învăț aici.

Am ajuns în dreptul ușii, observând că este întredeschisă. Am tras cu ochiul, zărind două fete, îmbrăcate sumar, fiind certate de o femeie suplă, cu un coc imens și cu o pereche de ochelari cu rame groase.

Am tresărit în momentul în care femeia a început să vorbească.

— Fetele nu au voie în căminele masculine, țipă impozantă. Domnișoară Monaghan, ce făceați acolo?

Roșcata zâmbi drăcește, încrucișându-și mâinile la piept. Părea atât de confientă, încât o eclipsa pe prietena sa brunetă, care stătea lipită de perete, într-un colț.

— Am vrut să-l vedem pe renumitul Sin Leithold.

Am expirat frustrată, auzindu-i numele. De ce era peste tot pe unde mă duceam?

— Oh, nu. Sunteți noi aici și cel mai bine ar fi dacă ați sta departe de băiatul ăla. Aduce probleme, decana încercă să le convingă. Sunteți în primul an, deci nu o să vă sancționez. Să fie ultima dată totuși.