James este un băiat introvertit, care nu știe să își exprime emoțiile și care urăște lumea. Hunter este un baiat extrovertit, care știe să își exprime emoțiile și care nu urăște lumea (OK, poate uneori mai urăște lumea, e om până la urmă). Cei doi n...
"...și cam așa a decurs cel de-al doilea război mondial" spune profesorul în timp ce eu îmi pun cartea de chimie în ghiozdan.
"Sper să învățați lecția. Ne vedem vineri!" a continuat acesta, ieșind pe ușă. Ce n-aș da să fiu acasă.
Șirul gândurilor îmi este întrerupt de o voce enervant de pițigăiată. "Vrei o prăjiturică?" spune vocea, iar eu îmi indrept privirea spre.
În fața mea stă un baiat de 1.61, roșcat cu o șuviță vopsită blond. "Da!" răspund eu, cu un zâmbet uriaș așternut pe față "chiar aveam poftă!"
Băiatul este blocat pentru câteva secunde, și apoi se resemnează, și îmi zâmbește înapoi cu un zâmbet uriaș și inocent. Aw, chiar îmi pare rău pentru ce urmează să fac.
Îmi întinde o prăjitură cu glazură roz, iar eu o iau în mână, mă prefac că o duc la gură, iar apoi o arunc în perete.
"Nu iți plac prăjiturelele cu glazură roz?" întreabă el cu același zâmbet luminos pe față. "Mai am și de mere, și de banane, sau de portocale!" termină acesta, și îmi întinde farfuria plină de prăjituri.
Eu, pentru prima dată azi, rămân fără argumente. Mă uit la el cu gura deschisă, iar acesta îmi întinde lângă gură una cu verde.
Eu, neștiind ce să fac, o iau în mână și îi mulțumesc confuz.
"Pe tine cum te cheamă?" întreabă el în timp ce eu o duc la gură. "Apropo, eu sunt Noah"
"Eu sunt James." spun pe un ton nepăsător, mestecănd-o.
"Vrei să fim prieteni?" spune și se așează pe un scaun lângă mine. Eu înghit tot ce aveam în gură.
"Eu nu îmi fac prieteni, dar îmi place cum gătești așa că o să îți dau o șansă" spun eu fixăndu-i privirea.
Noah zâmbește larg și luminos. "Apropo, sunt prieten cu băiatul cu care tocmai ai avut o conversație"
"A, OK" îi răspund eu. "Atunci nu" spun și mă ridic, îmi iau ghiozdanul și plec.
În timp ce ieșeam din clasă, un profesor a intrat. "Noah, de ce ai aruncat cu prăjitura în perete?" urlă acesta, iar eu rânjesc.
Mai fac doi pași și apoi realizez cât de prost sunt. Am vrut să fac o ieșire dramatică din conversație, dar am ignorat faptul că nu știu nimic despre școala asta.
"Eh, asta e" mă gândesc și plec acasă.
Odată ce trec de intersecția din fața liceului, aud zgomote în stânga mea, venind dinspre o alee întunecată. Mă uit din curiozitate în timp ce trec pe lângă ea și îl văd pe băiatul ăla enervant de ora trecută alături de câțiva băieți.
Fumau și aveau sticle de bere aruncate pe lângă ei. Ce idioți, îmi spun în gând, încercând să trec neobservat.
"Ce fund mare ai" aud pe unul din băieți zicând, dar neștiind dacă e îndreptat spre mine sau spre altceva, aleg să îl ignor.
Odată ce ajung în dreptul casei mele, aud încă un zgomot ciudat. De data asta, provenea din casa de peste drum.
"Să nu te pună naiba să te întorci în casa asta că te fac muci" urlă un bărbat în vârstă, dând afară un băiat și o fată aproape dezbrăcați.
"Na, și acum ce facem?" spune ea, acoperăndu-și corpul nud cu brațele.
"Ce faci tu, adică. Eu am treaba mea" îi răspunde el, mangăind-o sarcastic pe cap.
Fata rămâne uimită, iar băiatul se întoarce și mă observă.
"Hei, vecinu" îmi zice el, "pot să vin la tine acasă?"
"Nu ești genul meu" îi răspund, intrând în casă și trăntind ușa după mine.
☆ COLȚUL DE HOMOSEXUALITATE ☆
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
