SKiN

» 𝕮𝖍𝖆𝖕𝖙𝖊𝖗 2

— Gata, mă eliberă, depărtându-se de mine.

Își aranjă hainele șifonate și evită să mă privească. În schimb, afișă un zâmbet ironic, caracteristic, și se aplecă după romanul căzut, poposind câteva clipe cu privirea asupra coperții. Oh nu. Presimt că o să facă mișto de mine. Bravo, Skye.

— Ce e asta? mă întrebă cu un rânjet prostesc.

I-am smuls-o din mâini, înfruntându-l. Doar nu credea că mă voi intimida, nu-i așa?

— Îmi trebuie pentru o temă, m-am apărat, provocându-l să râdă.

— Te-a trimis Asaf, după ce a văzut că ești prea plictisitoare în pat? Oh, stai. Tu nu ai trecut prin patul nimănui.

M-am încruntat, vrând să-l strâng de gât. De ce era atât de antipatic? De ce nu mă lăsa în pace? De ce nu făcea o magie, hocus-pocus, și dispărea naibii de aici?

— Te înșeli, am mințit ca o fraieră. Am fost cu cineva înainte de Asaf.

Mda. Fii o proastă în continuare, Skye! Hai că poți!

— Da?

— Da. A fost la balul absolvirii. Voiam să fim împreună pentru ultima dată. El a plecat la facultate în Europa, am detaliat inutil. Și a închiriat o cameră de hotel. A aranjat petale de trandafiri și lumânări.

— Petale de trandafiri și lumânări?

— Logic. Ne-am spus te iubesc pentru prima oară. El de altfel a mărturisit că nu va iubi niciodată pe altcineva. A fost frumos.

— Și a durut?

— Nu. Iubirea noastră a făcut orice durere să dispară.

I-am spus serioasă, dar cu cât vorbeam mai mult, cu atât râsul său se amplifica. Avea un obicei prost de a mă pune pe mine într-o situație nasoală. Îi plăcea să mă vadă enervată la maxim. Cred că era plăcerea lui nevinovată.

— Știi că asta scria și pe spatele cărții, nu? m-a dat în vileag. Doamne! Și mai zice Asaf că ești în primul an de actorie. Mă amuzi prea tare. În plus, îmi cunosc prietenul. El nu ar avea o relație cu o fată, decât dacă aceasta ar fi demnă de prezentat părinților lui.

— Ei bine, nu știi nimic despre mine.

Murmură un „îhm" nesatisfăcător și dădu să plece. Însă nu aveam de gând să-l scutesc de propria mea serie de întrebări. Mă ambiționa să văd dacă exista vreo șansă de-al pune într-o situație proastă.

— De ce te urmăreau tipii aceia?

— Pentru că-s frumos?

— Sunt sigură că nu acesta e motivul, i-am replicat arțăgoasă. Cine erau?

Se așeză pe un scaun oarecare, la o masă oarecare, și mă privi dezinteresat. Își întoarse apoi capul spre ușă, urmărind cu privirea o tipă cu picioarele dezgolite. Ce nesimțit! Felul în care o examina mi se părea jignitor. O trata ca și când ea nu ar însemna nimic mai mult decât un obiect sexual.

— Revenind, începu să-mi spună. Tipii ăia sunt în ultimul an la Academia de Poliție. Mă urmăreau pentru că-s prea frumos și pentru că prietenele lor mă plac un pic prea mult.

— Ai decis să te pui rău cu viitorii polițiști?

— Și treaba ta care este?

M-am ridicat supărată de la masă și am plecat spre raioanele de cărți, vrând să uit tot momentul și să mă dăruiesc cu totul găsirii unui roman interesant. Nu avea sens să mă mai gândesc la Sin. Era un tip enervant și lipsit de maniere, care trata femeile nepotrivit.