The devil with angel eyes|Vkook|

capitolul 3

   Lacrimile curgeau, iar zilele treceau . Pasii inceti, precauti duceau mica fiinta in bratele neiertatoarei sorti precum vantul ducea frunzele uscate deasupa lacului , unde isi gaseau sfarsitul. Viata nu era niciodata usoara si nicidecum iertaroare. Insa se zicea inca de la inceputul timpurilor ca speranta moare ultima. Era oarecum adevarat, dar speranta lui de a trai o viata normala murise odata ce fusase diagnosticat cu acel sindrom ce ii adusase atatea nenorociri. Inca din scutece el si Jungkook au fost prieteni buni, isi spuneau totul, toate necazurile si bucuriile. Brunetul nu a avut o problema cu sindromul baiatului, insa intr-o zi a incetat sa mai vorbeasca cu el. Nu ii mai raspundea la mesaje sau la apeluri, ii ignora existenta de fiecare data cand incerca sa vorbeasca cu el. Taehyung nu voia sa renunte, in fiecare zi ii pregatea o cutiuta cu mancare si adauga un pahar de unica folosinta cu cafea. Stia ca brunetului ii place nespus de mult sa bea cafea la prima ora.

    Astazi era la fel, il astepta la poarta facultatii cu cutiuta plina cu mancare delicioasa si un pahar cu cafea. Zambea, faptul ca ii aducea mancare dimineata si brunetul chiar o manca il facea fericit. Brunetul aparu in vizorul baiatului, ceea ce l-a facut sa zambeasca si mai larg si se grabi sa ajunga la baiatul ce nu parea foarte atent la ceea ce il inconjura. Privirea lui goala se muta dintr-o parte in alta, nebagand insa de seama ca Taehyung mergea dupa el zambind larg cate odata cazand datorita ticurilor. Genunchii ii erau raniti, iar blugii sai erau rupti si patati de sange. Cu putinul curaj pe care il mai avea il batu usor pe umar pentru a ii atrage atentia. Spre surprinderea sa, brunetul se intoarse si se uita la el cu ochii mari. Desi brunetul parea indiferent chiar ii pasa. Se lasa usor in genunchi inspectand atent picioarele baiatului, nedand atentie cutiutei si paharului pe care acesta le tinea in maini.

  "Ti-am zis de atatea ori sa nu te mai grabesti.... Niciodata nu ma asculti!''

  Taehyung se uita cu ochii mari la el, isi mai amintea? Chiar isi amintea cum de fiecare data cand alergau prin gradina Taehyung ajungea sa cada. Isi mai amintea si cum de fiecare data il consola si il ajuta sa isi curete ranile...

Hello bunnies! Cum sunteti? Ce mai faceti? Eu sper ca bine :)

Imi pare atat de rau ca nu sunt activa, sper sa ma puteti ierta :(