Vândută!

XlV.Discuție

         

                               ***Harold POV***

Mă desprind ușor din sărut și o privesc în ochi.Nu credeam că se va întâmpla vreodată asta!Adică da,am visat la asta câțiva ani,dar credeam că nu se va întâmpla vreodată!

-Ce dorință ți-ai pus?o întreb eu.

-Dacă spun nu se îndeplinște!

-Alison...

-Da?

-Dorința mea tocmai s-a împlinit!spun eu și o îmbrățișez strâns,încercând să mă conving că nu este doar un vis.

O liniște apăsătoare se lasă și nimeni nu mai zicea nimic.

-Mergem acasă?o întreb eu.

-Mhm..hai!spune și mergem împreună la mașină.

                               ***

Aseară Alison adormit încă de la jumătatea drumului,așa că nu am mai vorbit,deși eu mi-aș fi dorit să îi aud vocea încântătoare.

Mă ridic din pat și merg în bucătărie unde tata servea micul dejun.

-Neața tată!spun eu zâmbind.

-Neața și ție,fiule!

Îmi iau un măr și mă așez la masă lângă tata.

-Harold ești bine?mă întreabă el.

-Da...mai bine ca oricând...de ce întrebi?

-Păi zâmbești într-una ca un nebun...

-Au...păi da...se mai întâmplă!spun eu.

Tata se strâmbă la mine și eu încep să râd,dar mă opresc când o văd pe Alison intrând în bucătărie.

-Bună dimineața!spune ea.

-Neața!

-Copii eu trebuie să plec la servici.Ne vedem diseară!spune tat.

-Bine!Pa!îi zic eu,iar el pleacă.

Mă uit la Alison care își făcea o salată.Cum Doamne iartă-mă poate un om să fie așa perfect fără ca măcar să încerce?

-Harold!o aud pe Alison strigând,iar eu tresar.

-Da!Ce s-a întâmplat?

-De ce te holbezi la mine?

-Ah...păi...ești frumoasă!

Ea nu spune nimic,dar pot să văd cum roșește.

-Trebuie să discutăm!spune ea.

-Ămm...bine!

Mă ridic de pe scaunul pe care stăteam și merg spre sufragerie urmat de ea.

-Deci...Ui-te mie...eu...adică...încearcă ea să spună,dar se oprește și oftează lung.

-Ămm..Alison,eu...simt ceva pentru tine,încă de prima dată când te-am văzut...simt ceva ce nu am mai simțit niciodată!spun eu,iar ea mă privește pierdută.-Dacă nu simți la fel este okay,dar măcar...încep eu să spun,dar sunt întrerupt de ea.

-Harold,eu...defapt,cred că simt și eu ceva pentru tine,adică nu știu mai exact ce,dar nu am mai simțit asta niciodată și...și îmi este teamă!spune ea rapid și văd cum o lacrimă i se prelinge pe obraz.

-De ce îți este teamă?o întreb eu,în timp ce mă așez mai aproape de ea.

-Îmi este teamă de viitor,Harold!Îmi este teamă de ce se va întâmpla după asta!

Îi apuc mâinile între ale mele și o privesc în ochi.

-Nu contează viitorul Alison!Acum contează doar prezentul!Contează că noi suntem acum,aici amândoi!Contează că ne-am cunoscut!Contează că amândoi avem sentimente unul față de celălalt!îi spun simțind cum ochii mei se umezesc.

Ea oftează și apoi se aruncă la mine în brațe,începând să plângă în hohote.

-Shh...îi șoptesc eu.

Ea se desprinde din îmbrățișare,privindu-mă în ochi și fără să spună nimic.Doar stăteam și ne priveam fără să facem nimic.

-Harold...eu,cred că...începe ea să spună,dar se oprește.

-Ce crezi?

-Cred că încep să mă îndrăgostesc de tine!zice aproape în șoaptă.

Când am auzit asta am rămas șocat.Eu nu mă așteptam ca Alison să simtă ceva pentru mine și acum îmi spune că începe să se îndragostească de mine?Să mă ciupească cineva,cred că visez!

-Deci noi...suntem...un cuplu?o întreb eu,găsindu-mi cu greu cuvintele.

-Cred că da!spune ea și zâmbește.

Când aud asta îmi vine să sar în sus și să cânt și să dansez,dar mă rezum la un zâmbet.Nu vreau să mă creadă nebun!

Mă uit din nou la ea și văd că este puțin stânjenită de situația în care ne aflăm.

Mă apropii încet de ea și îmi strivesc buzele de ale ei,începând să le mișcăm sincron.

Nu am mai fost atât de fericit nicodată!Sper doar să nu mă trezesc a doua zi și totul să dispară.Ce simt pentru Alison,nu am mai simțit nicodată pentru nimeni.

O iubesc!O iubesc încă de când eram în comă!Țin la ea mai mult decât la oricine!Nu cred că aș putea trăi fără Alison a mea.