Vândută!

lll.Salvată,dar încă prizonieră

-Haide, frumoasa adormită!Trezește-te!Avem treabă astăzi!aud pe cineva zicând și simt cum sunt zgâlțâită de cineva.

-Oprește-te!Sunt trează!zic eu enervată.

Persoana care mă zgâlțâia se dă jos din pat, iar eu îmi deschid ochii și din nefericire observ că era tot bărbatul de ieri.

-Haide!Avem multă treabă!Spune el și începe să tragă de mine pentru a mă face să mă ridic.

-Ce treabă?

-Vei vedea!spune el.

Încetez să mă mai împotrivesc și îl urmez. Ieșim din cameră și un hol lung se arată în fața noastră.

Mergem pe coridor până ajungem în fața unei uși pe care el o deschide și pășește în interiorul ei, eu făcând același lucru.

Scanez rapid cu privirea încăperea în care am intrat.Arată ca o sală de conferințe.O masă lungă înconjurată de scaune este poziționată în mijlocul camerei, iar pereții acesteia sunt decorați de câteva rafturi cu cărți.Precum camera în care am dormit, nici aceasta nu are ferestre.

-Ea e fata lui Maggie?întreabă unul dintre bărbați.

-Da, chiar ea!spune cel care m-a adus aici și le aruncă un zâmbet mândru celor 4 bărbați.

Unul dintre bărbați se apropie de mine și cu mâna dreaptă îmi apucă bărbia, forțându-mă să îi privesc fața.

-Cum te cheamă? Mă întreabă el.

Am vrut să îi răspund, însă nu am putut. Parcă eram înghețată și cuvintele nu voiau să iasă.

-Te mai întreb odată, cum te cheamă?spune el încleștându-și maxilarul.

Sentimentul de teamă a început să mă acapareze și încercam să deschid gura și să îi răspund, dar cuvintele tot nu ieșeau.

-Te mai întreb odata!Cum te cheamă?De această dată el țipă și îmi apucă brutal brațul.

-Gata!Mi-a ajuns!Spune dracu odată cum te cheamă!țipă din nou acel bărbat și mai apoi eu simțind cum palma sa face contact cu obrazul meu drept, eu dezechilibrându-mă și căzând în fund.

El se așeză pe mine și îmi apucă brutal maxilarul forțându-mă să îl privesc.

-Îmi spui cum te cheamă sau nu? Mă întreabă.Îmi era teamă.Se vedea că este foarte nervos, dar nu puteam să reacționez în nici un fel.

Pentru câteva secunde simt cum gâtul îmi este eliberat, dar mâna sa se mută în părul meu.În timp ce cu mâna sa stângă aproape că îmi smulgea părul, a ridicat mâna dreaptă pentru a mă lovi.

Am închis ochii pregătită de impact.Simțeam cum palma sa se apropie de obrazul meu din ce în ce mai mult, dar impactul întârzia să apară.

Cu teamă am deschis ochii și am văzut că unul dintre băieții din cameră îi imobilizase mâna celui care mă interoga.

-Gata, Axell!Nu vezi că e speriată?A zis băiatul care mă salvase.

Mi-am ridicat privirea spre chipul lui.Era frumos.Avea ochii verzi, părul cârlionțat îi ajungea până la umeri și era înalt și bine făcut.Părea ireal.

-Dar mă enervează!țipă cel care până acum câteva secunde încerca să mă lovească și abia acum îmi dă drumul la păr.

Băiatul cu ochi verzi vine la mine și mă apucă de mijloc, ajutându-mă să mă ridic.

-Mă ocup eu de ea!spune el.

-Bine!Mersi că mă scapi de ea!E mai târfă decât Zarra!spune Axell.

Băiatul se rezumă la a aproba din cap și îmi dă drumul la talie. Pleacă din cameră, iar ei îl urmez până ce ajungem în camera în care eu am dormit.

Îmi face semn să mă așez în pat, iar eu îi respect ordinul.Mă întind în mijlocul patului, băiatul rămânând undeva în mijlocul camerei cu privirea ațintită pe mine.

Mă privea cu aceeași expresie pe care o avea atunci când aproape am fost bătută de Axell.Ochii lui aproape că strigau 'sunt aici doar pentru că îmi e milă de tine!'

-Ești okay?mă întreabă el.

-Mhm!murmur eu și clatin din cap afirmativ.

Întrebarea lui nu a fost una bună.Nu eram deloc bine, iar întrebarea lui m-a făcut să mă gândesc mai bine la asta și nu am mai rezistat.Am izbucnit în lacrimi fără să vreau, iar băiatul mă privea confuz.Probabil că nu știa ce ar trebui să facă acum.

-Liniștește-te!Totul o să fie bine!îmi spune el și apoi se apropie de mine încercând să îmi șteargă lacrimile, însă gestul lui nu a făcut nimic altceva decât să mă facă să plâng și mai tare.

Încet, s-a apropiat mai mult de mine și și-a înfășurat brațele în jurul meu.

-O să fie bine!Îți promit!îmi șoptește el.

Nu știu de ce, dar aveam încredere în el.Aveam încredere că spune adevărul.Acesta a fost primul moment în care am crezut cu adevărat că voi scăpa cu bine de aici.