Se ştie că dragostea este foarte ciudată. Sunt atât de mulţi oameni care au încercat să explice acel sentiment, unii cu definiţii simandicoase şi alţii, pur şi simplu, afirmau că dragostea nu poate fi definită. Şi atunci am apărut eu cu definiţia mea.
Luăm un embrion, acest embrion, acest rezultat al (nu o să spun dragostei pentru că nu toţi copiii se nasc din dragoste) sexului se cuibăreşte în uterul mamei. Creşte, se simte protejat în lichidul călduţ şi ajunge un făt. La un moment dat, mergând la doctor..se află sexul viitorului copil. Copilul despre care voi vorbi este fată.
Avem o fetiţă. O să încep prin a spune că ne vom axa pe sânii acestei fetiţe şi ne vom lega de evoluţia lor, vă rog să nu vă lăsaţi subconştientul pervers să ajungă în sferele pedofilismului sau ale grotescului. Mulţumesc.
Voi începe prin a spune că dragostea după părerea mea, este ca sânul. Când fetiţa este mică, sânul ei este plat, nu este format, dar el există şi este în starea cea mai pură. Aici cred că este vorba despre iubirea faţă de părinţi. Este iubirea primordială, cu toţii am simţit-o la un moment dat şi unii încă o mai simt. Pe măsură ce micuţa fată creşte..îi cresc şi sânii. Sânii, la un moment dat, ajung să fie mari şi sfârcul ajunge să aibă nevoie de o ascunzătoare, un culcuş ..să spunem. Aici intervine minunata bustieră. Toate am avut, avem sau vom avea. Sânii cresc, se dezvoltă, aşa şi iubirea. Gândiţi-vă că, odată ce creşti, ajungi să iubeşti mai multe, ba nimicuri, ba persoane. Ai nevoie de o perdea care să îţi ascundă iubirea pentru că asta ştim noi, oamenii, să facem. Să ne ascundem sentimentele, mai ales pe cel de iubire.
Fetiţa creşte şi îi cresc şi sânii, iar dragostea pe care ei o reprezintă începe să..capete sens, am spune, deşi dragostea nu capătă sens niciodată. În fine, dragostea fetiţei pentru n lucruri de pe planetă, creşte şi.. se întăreşte. Mica perdea care ascundea iubirea nu mai este suficientă şi are nevoie de o cortină. Doamnelor şi domnilor, cea mai tare invenţie..sutienul! CORTINA SUPREMĂ. Da, este la fel de trist acest sutien precum este şi cortina care cade tragic la finalul unui frumos spectacol de teatru şi care te trezeşte din reveria generată. Paradoxal, sutienul este trist când rămâne pe sâni, când ascunde iubirea. Pentru că el o maschează, el oferă o altă privelişte iubirii..asta din exterior. Gândiţi-vă că sânii fetei pot fi ascuţiţi, adică puteţi întâlni o dragoste amară, rea, putredă, seacă (mulţi vor spune că dragostea nu e aşa şi că zic tâmpenii, dar nu-mi pasă, ştiu ce zic), alţi sâni pot fi lăsaţi, adică fiorul iubirii...se stinge încet, apasă pe inimă, doare, dar apare miraculosul sutien care salvează aparenţele şi conferă o idee de bine şi de dragoste împlinită..vraja nu durează mult, când sutienul cade..magia este distrusă.
Sutienul cu push up este, după părerea mea, cea mai cretină invenţie. Privim totul, din nou, din perspectiva iubirii. Ai iubirea şi o împarţi în două, în doi sâni, la doi oameni, iubirea dintre iubiţi, dintre amanţi, etc. AMÂNDOI ŞTIU CĂ TREABA NU MAI MERGE. O să îi spunem sânului stâng Mascul, iar celui drept Femelă. Şi Masculul şi Femela se simt istoviţi, sleiţi de puteri, dar nu, ei trebuie să păstreze aparenţele de dragul societăţii, presându-se şi chinuindu-se, lipindu-se anapoda într-un sutien cu push-up. Un sutien care strânge, înalţă şi dă o impresie proastă asupra conţinutului.
DRAGOSTEA S-A DUS DE CÂND AI ÎNCEPUT SĂ PORŢI SUTIEN, DE CÂND AI ÎNCEPUT SĂ ASCUNZI ADEVĂRATA EMOŢIE, ADEVĂRATELE SENTIMENTE.
***Sutienul a fost folosit ca o metaforă, asta nu înseamnă că fetele nu ar trebui să îl poarte.
