Inamicul Cel Mai Apropiat

Un Cadavru, O Poveste

Am coborât treptele către subsolul spitalului, unde se afla morga, după atâtea vizite, nu ma puteam împacă deloc cu mirosul greu. Maria stătea de-a lungul holului gri, luminat firav cu un neon care mai palpaia din când în când dând impresia ca se va sparge în orice clipa. Stătea acolo și făcea ceea ce eu nu aș fi fost capabil într-o mie de ani, infuleca de zor dintr-un covrig de la Petru iar când m-a văzut a aruncat o privire teatrală către ceasul imaginar al mâinii stângi în timp ce bătea din piciorul stang pentru a-mi arăta că nu are toată ziua la dispoziție.
- Asta numești tu un sfert de ora? Parul ei blond, prins ca de obicei intr o coada lejera ce ajungea pana la jumătatea spatelui, părea ciufulit și nepieptanat. Ochiii erau roși și încercați de nesomn, iar sferele verzi superbe care de obicei ma priveau cu o sclipire de fericire, atunci păreau ca arunca cu sageti otrăvite drept în pieptul meu.
- Am venit cât de repede am putut. A trebuit sa fac un duș, nu vrei sa miros a mort, nu? Am încercat sa afișez cel mai fermecător zâmbet de care eram în stare după o noapte de nesomn, în speranța că, alături de glumița mea proasta, va funcționa iar Maria va reveni la forma umana pe care o simpatizam .
Dar nu a funcționat. Ca reacție Maria doar s-a răstit la mine vizibil și mai iritata.
- Ghici ce? Asta trebuia sa fac și eu, un duș, ieri pe la patru după masă, dar iată-ma aici, nemâncată, nedormita și puțind a hoit paisprezece ore mai tarziu. Asa ca lasă arfele astea pentru altădată și altcineva, hai după mine.
S-a întors cu spatele și a plecat pe holul din fata noastră după ce a luat ultima gura de covrig, mototoli ambalajul și îl baga în buzunarul halatului alb. Mergea cu pas grăbit iar eu am rămas năuc pentru o secunda, nu mai vazusem niciodată acea latura a ei pana atunci, deci nu stiam sa reacționez. Am pornit după ea pe hol mărind pasul pentru ca în cele câteva secunde deja m-a lăsat în urmă.
Ajunsa la capătul holului a deschis ușa metalica și am întrat împreună într-o camera mare, bine luminata, unde mirosul grețos era și mai puternic. Pe peretele din dreapta se aflau congelatoare pentru cadavre, în stânga cum intrai, se afla o masa de birou unde diferite hârti și dosare erau dezordonate peste tot pe blatul de lucru. În mijlocul camerei se afla o masa metalica, pe masa se afla cadavrul acoperit total de un cearceaf alb, imaculat.
- M-a sunat Mihai, mi-a spus ca el nu crede ca ar fi accident și m-a rugat pe mine sa examineze cadavrul pana când când nu clasați cazul ca pe un accident. A mers către masa scarpinandu-se în cap ca un fel de tic nervos, și a tras pana la jumătate cearceaful de pe cadavrul fetei.
- Mihai este un tânăr inteligent, dar cred ca uneori se plictiseste și cauta incredibilul acolo unde nu exista. Marian a zis și el destul de clar a fost accident. Am urmat-o lângă masa unde corpul inert al pustoaicei era întins. Rana ii fusese curățată și se vedeau mai clar fragmentele albe de os iar ochiii ii erau acum inchisi, biata fata părea ca doarme. Gura încă întredeschisa te ducea cu gândul totuși la faptul ca visa urat. Dar mie mi se părea ca urla la mine pur și simplu, ca îmi spunea ca sunt un incapabil și jumătate. Mi-am ciupit tare pielea de la încheietura, sperând ca durerea va alunga gândurile acelea. Dar, nu a mers.
- Singurii plictisiți de aici sunteți voi pentru ca ați uitat sa va faceți treaba, iar Marian ala ar fi luat cazul în serios doar dacă biata fata era înlocuită cu o shaorma mare cu de toate, a arătat cu mâinile către cadavru și a continuat, știm cu toții ca ala nici măcar portar la secție nu ar fi ajuns dacă nu era unchiu' secretar de stat, dar de la tine aveam alte așteptări. A ridicat privirea către mine iar în ochiii ei am citit un amestec de nervi, frustrare și mai ales dezamăgire. Am rămas uitându-mă la ea în timp ce ma cuprindea rușinea, mi-am dorit ca podeaua din beton sa se deschidă și eu sa dispar din fata acelei priviri.
Maria îmi era foarte draga, fusesem la un moment dat îndrăgostit de ea pana peste urechi. Când am venit pentru prima oara în politie, și am făcut cunoștință cu ea în cazul unei anchete, am rămas uimit de vârstă frageda dar mai ales de dedicația pe care o avea fata de meseria ei morbida. Era cu siguranta cel mai bun medic legist din județ și avea o atenție la detalii aproape infioratoare, iar asta era doar unul dintre lucrurile care făceau diferenta între ea și colegul ei pe care îl detesta din măduva oaselor. Calitățile profesionale în combinație cu aspectul fizic deloc de neglijat m-au făcut sa îmi caut curajul pentru a o invita în oraș. Maria era o femeie inalta, cu puțin mai scunda decât mine, corpul zvelt era bine proporționat și fără un gram de grăsime, ca rezultat al orelor petrecute în sala de sport. Era de o frumusețe speciala, nu o puteai incadra într-un șablon a ceea ce societatea numea frumos în general. Insa cu siguranță chipu ei alcătuit în mod armonios din ochii mari și verzi, pomeții înalți, gura cu buzele subțiri și frumos conturate, fața în forma de inima și nasul potrivit, iti rămânea întipărit în memorie.
- Vrei sa spui ca.... Si am lăsat fraza neterminata ne știind exact ce ar trebui sa ii spun mai departe, ca și cum creierul meu leneș nu a procesat încă cele auzite, sau refuza cu încăpățânare sa accepte ca s-a înșelat.
- A trecut printr-o tentativa de sinucidere pe când avea 13 ani, și a intors încheietura fetei pentru a-mi arăta pe bratul subțire de culoare galbena cu tenta mov specifica morților, doua cicatrici albe se întindeau pe toata lățimea mâinii, un pic mai sus de încheietura. Tăieturile au fost foarte adânci atunci a scăpat ca prin urechile acului, doua săptămâni a stat în spital, ai dosarul medical acolo și arata cu degetul către biroul din spatele meu. Dacă ar fi existat atunci o echipa competenta de asistență socială, fata ar mai fi trăit probabil și acum. Vocea ii era acum aproape stinsa și părea ca se lupta cu lacrimile. Dar nu numai ca nu s-a făcut nimic sa fie scoasa din acel mediu ci, dacă nu era Mihai nici măcar la finalul vieții ei scurte și mizere nu ar fi primit un gram din dreptatea meritata. Pentru ca unii sunt prea plictisiti de munca lor. A lăsat jos mana inerta de zici ca lăsa un bibelou fragil, cu grija, de zici ca putea sa o raneasca. Nu am răspuns, am dat doar încet din cap făcându-i semn sa continue. Ce puteam spune pana la urma? Acum ii înțelegeam comportamentul nefiresc, fata asta cu siguranță a trecut prin multe iar politia, adică noi, nu am făcut nimic pentru a o ajuta.
- Mai știi când îti spuneam ca fiecare cadavru poarta pe el o întreaga poveste? De data asta, când a ridicat privirea spre mine ochiii ei nu mai emanau atata furie doar tristețe iar eu imi doream încă o data sa ma înghită pământul.
- Îhâm, aprobarea mea s-a auzit mai mult ca o șoaptă, nu întrazneam sa spun nimic, îmi era teama ca își va indrepta furia iar către mine și ma va face cu ou și cu oțet. Pe merit, desigur.
- Ei bine, asta spune un intreg roman. Corpul ei are cateva vânătăi serioase noi dar și unele mai vechi, semn ca a luat o bătaie zdravănă cam cu o maxim o saptamana înainte sa moara. Imi arăta mai multe vânătăi micuțe brate. Dar are și în alte zone, pe picioare, spate și abdomen. Cine a dat știa sa dea sa nu se vadă, evita fata, pieptul, încheieturile, zonele expuse vederii.
Mi-am notat în minte detaliul, deci cineva nu voia sa se vadă ca fata era abuzata, cine? Si mai ales de ce? Adică, nu parea ca parintii de la tara au vreo temere de serviciul social, care vorba Mariei, aproape ca nici nu exista. Deci ma îndoiam ca ii păsa mama'si sau lu ' tat' su de faptul ca cineva ar vedea copila vânătă și ar anunța statul. Imaginea hainelor jerpelite și a tenisilor vechi din pânză pe un frig de înghețau pietrele îmi întărea convingerea. Și totusi, pana cu un sfert de ora în urma, eram sigur și de faptul ca moartea ei se datora unui accident... Gândul asta îmi bubuia în cap, și aproape incontrolabil mi-a scapat întrebarea.
- Pai și cum a murit? Maria ma privi surprinsa în ochii, cu un zâmbet batjocoritor pe buze.
- Bună întrebare dragutule, pai puteați sa îmi spuneți chiar voi dacă erați un pic mai atenți la detalii. Primul meu înstinct a fost sa las privirea în pământ dar deja ma saturasem sa fac pe câinele milog asa ca am spus-o cu o voce mai rigida decât îmi doream:
- Am înțeles, m-am înșelat și da, ai dreptate m-am cam ramolit în ultima perioada, viata mea e un întreg dezastru și știu ca nu ar trebui sa amestec asta cu munca, dar pur și simplu nu am reușit. Am făcut o pauza pentru a inspira adânc și am continuat. Da, ai dreptate dacă Mihai și cu tine nu va autosesizati, acum era trecut totul ca accident și un criminal umbla liber dar te rog sa ma crezi pentru numele Lui Dumnezeu ca nu as fi făcut-o intenționat, nu ca asta ar fi o scuza dar totuși... Am lasat fraza neterminata și am încercat sa ii caut privirea, convins ca dacă s-ar fi uitat în ochiii mei, ar fi văzut ca nu minteam.
Surprinsa de ieșirea mea Maria s-a blocat pentru o clipa iar când vorbi vocea ii suna calma și în ea se citea o urma de regret.
- Are, într-adevăr la ceafa o urma de lovitura dar nu ea i-a acuzat moartea. Este posibil sa o fi amețit pentru câteva minute, dar în nici un caz nu a ucis-o. Și-a spart un genunchi atunci când a "aterizat" în rau ca să spunem asa, înțelegi? Dadu jos cearceaful și îmi arata genunchii negrii ai fetei,la unul rana era mult mai mare și neagra. Adevărul e, ca întreg corpul ii era plin de vânătăi, inclusiv una mare la abdomen. Asta și arata către vânătăiamare din abdomen, poate arata ca s-a izbit de stâncile de pe margine înainte sa aterizeze în genunchi.
- Pai și rana de la arcada, nu putea sa o capete atunci?
- Ar fi putut, dar voi ați găsit cadavrul întins pe spate, cu mâinile pe lângă corp, iar asta clar nu este poziția în care a cazut.
- Pai și rana de la ceafa?
- Cred ca a încercat sa se ridice în picioare dar durerea a facaut-o sa amețească și a căzut pe spate , nenorocul a facut sa dea cu capul într-o piatra colturoasa care i-a provocat o vânătaie destul de urata dar cam atât.
- Asta ar explica poziția.
- Da, dar nu și lovitura din tâmplă care este mai proaspătă . Care a venit la cel puțin un sfert de ora după cazatura, jumătate de ora chiar. Fata aproape ca făcuse hipotermie înainte sa moara.
- Deci, ea a căzut și și-a rupt piciorul, sau poate a fost împinsă asta nu putem ști, a încercat sa se ridice dar a căzut pe spate și a leșinat?
- Nu știm dacă a leșinat dar ar avea logica, durerea trebuie sa fi fost enorma, cert e ca nu a fost capabila sa se mai ridice.
- Dar nu are nici un sens de ce sa te împingă cineva de pe un pod, si sa aștepte un sfert de ora sa te ucidă?
- Asta voi trebuie sa îmi spuneți. În orice caz, am gasit câteva unghii rupte semn ca victima noastră a opus întru câtva rezistenta, ii ridica puțin o mana și îmi arata manichiura îngrijita din care câteva unghii erau rupte inegal iar buricele degetelor erau julite, dar data fiind starea în care se afla, nu a avut nici o șansă.


- Apropo, crezi ca arma crimei era chiar pietroiul de lângă ea? Era cam greu, cred ca e nevoie de un bărbat.
- Nu neapărat, rana ne arată că a fost lovita de cel puțin doua ori în același loc, nu a fost o singura lovitura. Probabil victima și-a pierdut cunoștință după prima lovitura dar omul nostru a vrut sa fie sigur ca e moarta și i-a mai administrat una, cu atenție pentru a nimeri în același punct.
- Înțeleg, multumesc. Ce altceva ne mai poți spune?
- Fata fusese în mod constant abuzata sexual. Vocea ei se auzea acum ca o șoaptă, pentru câteva clipe am rămas amândoi muti uitându-ne la corpul din fața noastră, fusese categoric o pustoaica frumoasa, mult prea dezvoltata pentru vasta sa. Dar asta nu schimba nimic, fusese totuși un copil indiferent de înfățișarea matura.
- Și ai putea sa estimezi cam de cât timp se întâmplau abuzurile.
- Nu pot spune cu exactitate dar cert e ca de mult timp, probabil de 2, 3 ani chiar. Privirea ei era pierduta undeva în spatele meu, era încruntata iar exprsesia de pe chip arata de zici ca își amintea exact niște imagini pe care nu își dorea sa le fi văzut vreodată, și asta nu e tot, continua ea după un moment de tăcere, făcuse un avort înainte cu aproximativ o saptamana înainte de a muri.