Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 38

Imi scutur capul. O sa aflu mai tarziu.

Ies din baie. Ochii mi se indreapta spre Camber care dormea confortabil. Nu pentru mult timp. Ranjesc si fug spre pat, avand grija sa fac cat mai mult zgomot. Razboinicul de incrunta.

- Camber! tip eu, apoi, la propriu, sar peste el.

Baiatul tresare puternic si isi ridica mainile de parca ar vrea sa se apere de un atac. Ochii lui se deschid larg, fiind incetosati din cauza somnului. Surad la privirea lui speriata si confuza. Camber isi ridica mana ca sa isi frece ochii, apoi clipeste des spre mine.

- Ce naiba faci? intreaba el ragusit.

Imi proptesc coatele pe pieptul lui si imi las capul in palme, zambind inocent.

- Te trezesc.

- Si nu puteai sa faci asta fara sa ma sperii? mormaie el, inchizandu-si ochii cu un pufnet.

- Nu.

Camber murmura ceva neinteles de mine apoi isi intinde mainile spre coapsele mele care erau in lateralele taliei lui. Nu am timp sa reactionez pentru ca in urmatorul moment ma trezesc sub Razboinic, greutatea corpului lui facandu-ma sa stau nemiscata. Baiatul isi lasa capul pe umarul meu si inspira adanc.

- Gelul de dus al hotelului miroase straniu. zice el.

Ii arunc o privire ciudata.

- Asta e problema ta. Mie-mi place.

- Problema mea e ca nu te inteleg. Daca te trezesc eu la ora sapte, esti morocanoasa toata ziua, dar daca te trezesti singura, ai tot cheful din lume. spune Camber, facandu-ma sa rad.

- Eu ma trezesc atat de dimineata din motive serioase. Tu ma trezesti pentru ca te plictisesti. zic eu. Acum du-te si fa un dus. Trebuie sa plecam.

- Nu "plecam", pentru ca te duci singura. mormaie baiatul bosumflat. Misiune stupida.

- Nu ma fa sa te iau in trecut si sa te las acolo. il amenint eu.

Camber isi da ochii peste cap si se ridica din pat. Iau o perna si ii lovesc spatele, dar el nu pare afectat de asta si continua sa se tarasca spre baie.

* * *

Privesc cu mainile stranse la piept cum Ethan discuta intr-un colt cu un alt Om de Stiinta din Dalmy, incercand sa il convinga sa ne lase sa folosim portalul din laboratorul lui. Sunetul vocii lui, alaturi de cel al portalului ma faceau nostalgica. Laboratorul asta era diferit de cel al lui Ethan, dar nu conta, atat timp cat exista masinaria timpului.

Camber era langa mine si urma sa-mi stea alaturi pana voi pleca, apoi el si Ethan se vor intoarce in hotel. Si el ii privea pe cei doi barbati, probabil vrand sa intervina. Nu stiu daca Razboinicii au calitatea de convingere, dar stiu sigur ca pistolul meu are. Imi abtin un ranjet.

O parte din anxietatea mea dispare cand Oamenii de Stiinta se intorc spre noi, iar Ethan se aseaza in fata computerului care coordoneaza portalul. Celalalt barbat vine langa el, in ciuda privirii urate din partea lui Harrison. Fac pasi lenti spre portal, avand grija sa iau o pietricica alba din cutia de lemn de pe podea. Ezit, apoi ma aplec si mai iau una de rezerva, pe care o pun in buzunarul de la blugi. Mi-am invatat lectia cand am ajuns in fata regelui Hendrix, fiind nevoita sa caut in trecut o piatra alba. Ma incrunt in directia lui Camber care era de vina pentru greseala aia.

- Antea. ma cheama Ethan, iar eu imi directionez atentia spre el. Te voi trimite in ziua in care Malika a disparut din Amaris si presupun ca a venit aici sa isi ia lucrurile. Ai grija sa nu o pierzi.