Small Inconveniences || Sirius Black || Marauders Era ||

XV

-Ai emoții? mă întrebă Lily în timp ce mă pregăteam pentru întâlnirea mea cu Sirius.
Nu credeam că o să rostesc cuvintele astea în aceeași propoziție vreodată.
-Nu, sunt bine. Nu am emoții. De ce aș avea?
Răspund eu agitată, privindu-mi reflexia în oglindă.
Blair chicotește, așa că mă încrunt la ea.
   -Da, se vede cât ești de relaxată, îmi spune ea ironic.
     Eu și Sirius ne-am despărțit de grup când am ajuns în Hogsmeade și acum că am rămas singură cu el în contextul ăsta nu știu ce să zic. Acum o săptămână amândoi eram de acord că nu e nimic între noi și acum suntem la o întâlnire.
   -Și..., încep eu, în general ce faci cu fetele la întâlniri?
El chicotește și își trece mâna prin păr:
   -Păi încep să fac conversație despre familiile lor, sau despre școală, sau despre Quidditch, îmi explică el, în timp ce mergeam încet fără direcție prin Hogsmeade.
   -Aha, pare eficient. Azi ce ai în program? îl întreb eu sarcastică, ridicând din sprâncene.
   -Păi cu tine e o situație mai delicată, pentru că te cunosc deja foarte bine, îmi răspunde el pe același ton și își trece iar mâna prin păr.
   -Și ce ai de gând?
   -M-am gândit să începem cu un simplu joc cu întrebări, îmi răspunde băiatul zâmbind viclean.
   -Ok, răspund eu, intrându-i în joc, De ce îți treci mâna prin păr atât de obsesiv?
El izbucnește în râs și spre disperarea mea, își aranjează iar părul.
   -Doamne! exclam eu râzând.
   -Scuze! Presupun că e un tic sau o obișnuință. Și în plus, se pare că fetelor le place, spune el cu vocea  mieroasă.
Îmi dau ochii peste cap, pregătindu-mă să-i răspund cu o replică sarcastică, dar el spune repede înainte să apuc să vorbesc:
   -Unor fete.
   -Bine atunci. Rândul tău, îi spun eu.
   -Unde vrei să mergem? mă întreabă el serios.
Mă încrunt la el neîncrezătoare și spun:
   -Asta e întrebarea ta?
   -Da. Nu-ți place?
Avea același zâmbet cuceritor pe față, pe care îl avea de fiecare dată când vorbea cu o fată.
   -Haide să ne plimbăm spre Conacul Bântuit, zic eu, ignorându-i ultima întrebare.
Zâmbetul îi dispare când aude propunerea mea și pare încordat pentru o secundă.
   -S-a întâmplat ceva?
   -Nu. Să mergem!
Zâmbetul îi reapare pe buze și ne îndreptăm în direcția Conacului.
   -E rândul meu. În general ieși cu fetele la cafeneaua lui Madam Puddifoot? îl întreb eu, abținându-mă să nu râd.
Sirius se oprește din mers și izbucnește în râs. Era un râset sincer, zgomotos și îmi amintea vag de lătratul unui câine.
   -Da, Katherine. Fetelor le place locul ăla și n-o să te mint, și mie mi se pare chiar drăguț.
Mă holbez la el și încep să râd:
   -Să înțeleg că îți place rozul.
   -Este o culoare plăcută.
Ne uităm amândoi unul la altul pentru câteva secunde apoi începem să râdem.
   -Acum o să-ți pun o întrebare serioasă, îmi spune el după ce ne potolim.
   -Uimește-mă, Black!
   -De ce te-ai distanțat de noi? Când eram copii adică.
Mă uit la el câteva secunde, gândindu-mă cum să răspund. Soarele rece prămivăratic îi lumina fața, iar ochii lui prindeau o culoare de gri deschis.
   -Nu știu. Aveam nevoie de prietene fete. În plus și voi v-ați distanțat de mine.
   -Pentru că tu te-ai distanțat prima, mă contrazice el.
   -Da, pentru că voi mă excludeați.
   -Presupun că am fost și noi proști, dar te asigur că a fost neintenționat, cedează el.
   -V-ați maturizat cât de cât, îl consolez eu.
Îmi zâmbește sarcastic și își dă ochiii peste cap.
   -Rândul tău!
   -Ai fost vreodată îndrăgostit?
Cuvintele mi-au părăsit buzele înainte să mă gândesc de două ori. Sirius se încruntă, dar zâmbește degajat imediat.
   -Nu cred că genul ăsta de conversație ar trebui să purtăm acum.
   -Trebuie să respecți regulile, îl tachinez eu, fiind prea curioasă acum că deschisesem subiectul.
   Oftează zgomotos și spune:
   -Presupun că au fost fete care mi-au mai plăcut, dar nu știu.
Nu știu la ce răspuns mă așteptam, dar îmi dau seama că nu mă surprinde informația asta.
   -Dacă tot suntem la subiectul ăsta, începe el, Tu ai fost îndrăgostită de Mercury?
"Trebuia să mă aștept la asta"
   -Da, răspund eu sec.
Mergem în liniște, timp în care observ că părea deranjat de răspunsul meu.
   -Am fost foarte gelos pe el când era cu tine, spune el serios, privind în continuare înainte.
Mă opresc în mijlocul drumului, privindu-l șocată. De ce să fie Black gelos atunci? Nu era nimic între noi pe vremea aia.
   -Poftim? reușesc eu să zic.
   -Haide, Katherine, nu-mi spune că n-ai observat! zice el și zâmbește de parcă era cel mai simplu și lejer subiect de conversație.
   -N-am observat nimic, îi spun eu, în continuare la fel de surprinsă.
   -Îmi plăcea de tine...mult. Adică de atunci am început să am sentimente față de tine. În anul 6 m-am mai calmat, am crezut că mi-a trecut, dar anul ăsta am luat-o de la capăt, spune el serios.
Părea încordat, dar mulțumit că a recunoscut. Totuși, eu nu puteam să-i procesez cuvintele. Sirius Black avea sentimente față de mine de atât de mult timp, iar eu n-am băgat de seamă niciodată?!?
   -Și chiar credeam că e reciproc până când ai zis tu că sărutul nostru n-a însemnat nimic, continuă el și încearcă să zâmbească.
   -E reciproc, spun eu într-un final, cu o voce mică.
Un zâmbet larg îi acoperă toată fața și spune arogant:
   -Știam eu.
Îmi dau ochii peste cap exasperată, dar înainte să apuc să comentez el se apropie de mine și mă sărută apăsat. Nu am timp să mă opun, nici nu aș vrea, așa că îi răspund imediat fără să-mi dau seama. Îmi înconjoară talia cu mâinile și mă lipește de el, adâncind sărutul. Mă ridic pe vârfuri ca să ajung cu mai multă ușurință și îmi trec mâinile prin părul lui. Mirosul lui mă înconjura, iar stomacul meu era la propriu plin de fluturi.