Small Inconveniences || Sirius Black || Marauders Era ||

X

Faptul ca se apropia vacanța nu-i influența în niciun fel pe profesori, care păreau că vor să ne predea cât mai mult înainte de cele trei săptămâni libere. Țineam pasul cu greu și eram recunoscătoare că Potter s-a ținut de cuvânt în legătură cu antrenamentele de Quidditch. Pe de altă parte, părinții mei insistau să petrec Crăciunul acasă, alături de ei, deși eu am încercat să le spun că posibilitatea de a rămâne la Hogwarts împreună cu prietenii mei nu era exclusă.
-Știți la ce m-am gândit? ne întreabă Potter luni dimineața, cu o săptămână înainte de începerea vacanței.
Toți ne uităm la el curioși, iar el continuă:
-Mă gândeam ca în prima săptămână din vacanță fiecare să meargă acasă, iar ultimele două săptămâni puteți veni la mine. Părinții mei o să fie plecați la niște rude din Scoția.
Lily se uită suspicioasă la el și spune:
-Și părinții tăi sunt de acord?
-Evident! Se intorc cu două zile înainte de începutul noului semestru.
-Ar fi genial! spune Black, un zâmbet sincer, apărându-i pe față.
Îmi mut privirea spre Blair, care se uita la Remus zâmbind și părea încântată de idee. Mi se formează un nod în gât ca și cum eram pe punctul de a izbucni în plâns. Lily și James, Blair și Remus, iar eu singură. La un moment dat eram nedespărțite. Nu-mi imaginam viața fără ele și acum... Acum mă simțeam abandonată.
   -Eu nu cred că o să vin, îmi întrerupe Peter gândurile.
Încep mai multe exclamații de împotrivire din partea băieților, dar fără niciun succes. Fără Peter, adică o să rămân cu Sirius?
   -Nu...încep eu fără să-mi dau seama.
Toată lumea se întoarce cu fața la mine, privindu-mă întrebător, și continui mai hotărâtă:
   -Nici eu nu vin.
Blair se încruntă, la fel și Lily.
   -De ce? întreabă Potter serios.
   -Nu cred că o să fie de acord ai mei, spun eu neconvingător.
-O să o rog pe mama să le scrie, spune Potter.
-Da, și noi, insistă Lily, referindu-se la ea și Blair.
Nu știam ce motiv să le dau, așa că am aprobat tăcută, gândindu-mă la alte scuze pe care să le spun.

***

Vacanța veni repede și se părea că eram obligată să merg la Potter după Craciun. Mama a fost chiar încântată de idee și n-a fost nevoie de multe insistențe ca să se lase convinsă. Așa că, odată conectat șemineul meu la Rețeaua Zvrr, nu mai puteam da înapoi.
Ajung amețită, din cauza călătoriei prin șeminee, în sufrageria familiei Potter. Teoretic, trebuia să ajung prima, dar în afară de Potter, mă întâmpina și Black. Mă uit la el nedumerită și îi spun:
-Tu când ai ajuns aici?
Obrajii lui prind o nuanță palidă de roșu și îmi răspunde neconvingător:
-Uh...mai devreme...
Voiam să insist, dar mă întrerup Lily, Blair și Remus, care ies din șemineu în sufragerie, unul după altul, la intervale de câteva minute.
Potter ne conduce spre o cameră cu un pat mare, aflat în mijlocul încăperii. Era mobilată simplu, elegant și nu părea să fie folosită prea des.
-E camera de oaspeți, ne spune Potter, intrând în dormitor, are patul cel mai mare și m-am gândit că încăpeți toate trei. Dacă nu vreți să stați prea înghesuite, mai sunt camere, spune el îngrijorat, doar m-am gândit că o să vreți să stați toate trei în aceeași cameră.
Blair chicotește și îi răspunde pe un ton liniștitor:
-E foarte bine așa, James! Mulțumim mult.
El zâmbește ușurat și ne spune înainte să iasă din cameră:
-Mă duc să-i rezolv și pe băieți, ne vedem imediat. Simțiți-vă ca acasă!
Face o reverență deamatică când rostește ultima parte, provocându-ne râsul.
Mă întind pe pat zâmbind, apoi mă ridic în capul oaselor, uitându-mă la prietenele mele. Blair se duse la geam și acum analiza curioasă împrejurimile acoperite cu zăpadă, în timp ce Lily își desfăcea cufărul.
-De ce Black era aici când am ajuns eu? întreb curioasă.
Fetele mă privesc cu o expresie amuzată. Mă încrunt la ele derutată, așteptând în continuare să-mi răspundă.
-Păi Black locuiește cu Potter, spune Blair de parcă era limpede ca lumina zilei.
Vestea mă ia prin surprindere și o privesc șocată.
-Nu știai? mă întreabă și Lily surprinsă.
-Nu! De unde să știu?! izbucnesc eu.
-Toată lumea știe, spune Blair calmă, îndepărtându-se acum de geam, ei bine, nu toată lumea..., continuă ea sugestiv.
-De când? le întreb eu pe fete.
-De la sfârșitul anului trecut, cred, îmi răspunde Lily nesigură, privind-o pe Blair, așteptând ca fata să-i confirme.
-Da, așa cred și eu, spune ea eventual.
-De ce? întreb eu iar, mișcându-mă agitată pe pat.
-Păi...chiar dacă familiile noastre sunt înrudite, părinții mei au stat la distanță de familia Black din cauza..., Blair face o pauză în care pare că își alege cuvintele cu grijă și spune, din cauza înclinației lor spre magia neagră, încheie ea încordată.
Niciuna dintre noi nu mai spune nimic despre subiectul ăsta, dar m-am gândit intens la el restul zilei.
     Seara stăteam toți în sufrageria comodă. Canapeaua era ocupată de cele două cupluri, care stăteau incredibil de apropiate, (exagerat de apropiate după părerea mea), iar eu și Black stăteam pe covor, în fața șemineului. Între noi era o tablă de șah al vrăjitorilor, iar fiecare avea lângă el o cană cu lichior fierbinte. Iau o gură din lichidul dulce, urmărindu-l pe Black, care îmi luase un pion. Băutura mă încălzește pe interior, iar alcoolul îmi moleșea treptat simțurile, făcându-mă să chicotesc necontrolat.
   -Proastă mișcare, Black, spun eu încrezătoare în timp ce îi iau Regina.
Totuși, spre surprinderea mea, un zâmbet larg îi luminează fața și mută fericit calul.
   -Ai căzut în capcană, Katherine. Șah mat!
Mă uit șocată la tabla de șah și descopăr că are dreptate. Cei din jur încep să râdă, amuzați de reacția mea, iar Remus spune:
   -Știam că asta o să facă.
   -Și de ce nu mi-ai dat niciun semn?! îl întreb eu exasperată pe băiat.
   -Acceptă înfrângerea, Katherine, îmi zice Black mândru.
Trebuie să recunosc că vacanța la reședința Potter era chiar plăcută. Nu mă simțeam exclusă în niciun fel și mă distram mereu.
Era luni după amiază, în timpul celei de-a doua săptămână la Potter, când lucrurile au luat o întorsătură neplăcută. Profetul zilei a fost livrat de o bufniță maro-roșcată, ca de obicei. Remus ia ziarul și scoate o exclamație șocată când citește prima pagină. Toți ne uităm la el curioși. Avea o expresie îngrijorată pe chip, poate chiar speriată și spune încet înainte ca unul dintre noi să întrebe:
-Voldemort...
Atmosfera călduroasă și primitoare din casă dispare într-o fracțiune de secundă, cuvintele lui Remus făcându-și efectul.
Pentru că el nu a mai continuat mă ridic de pe canapea și îi iau ziarul din mână.
Voldemort răspândește teroare atât în societatea Vrăjitorească, cât și în cea Încuiată. Vrăjitorul întunecat alături de adepții săi, Devoratorii Morții, au atacat nejustificat un sat încuiat, provocând multe victime, dar și o panică și confuzie în rândul încuiaților. Ministerul Magiei se străduiește în continuare să remedieze situația, modificându-le memoria sătenilor, dar viețile pierdute nu mai pot fi recuperate. De asemenea, niciun reprezentant al Ministerului nu a dat declarații în legătură cu Știți-dumneavoaatră-cine sau poziția acestuia.
Articolul se întindea pe mai multe coloane, dar nu puteam să citesc în continuare. Mi se formează un nod în gât și un sentiment greu, apăsător mi se cuibărește în piept: frica.
Voldemort era cunoscut pentru percepția lui în legătură cu sângele pur și ura pe care o avea pentru cei născuți în familii încuiate. Faptele sale deveneau din ce în ce mai violente și mai sângeroase cu timpul, dar o perioadă nu s-a mai auzit de el, lucru ce a calmat oamenii. Și acum...acum a revenit cu cea mai îngrozitoare crimă.
Părinții lui James s-au întors mai repede acasă, îngrijorați din cauza veștilor despre Voldemort. Tensiunea din casă a mai scăzut pe parcursul următoarelor zile, dar mă îndoiesc că o să dispară complet, cel puțin cât timp Voldemort mai trăiește.