Jurnalul inimii!(Finalizată)

Cine esti?

L-am îmbrăcat in haine curate si l-am scos in curtea centrului de recuperare.

Stiu ca omul nu e nebun,desi intenționează sa o facă pe nebunul.

Ma apropii de el si incerc sa ii vorbesc,ma aplec in fata lui ca sa fim la același nivel.

Colegii ma privesc si imi spun ca am luat-o razna.

- Cum te poți apropia de el dupa ce ti-a facut rau?
Ma întreabă o asistenta,o colegă de a mea.

Nu îi spun nimic si o las sa plece.

Imi întorc privirea către Călin.
Aceasta ma privește,doar dupa ce îi ating mana.
Se pare ca este o conexiune între noi.

- Am avut un coșmar aseară!
Îi spun eu.
Erai in același scaun cu rotile si ai intrat intr-o camera străină cu un buchet imens de trandafiri.
Eu eram cu pistolul la tâmplă,iar tu strigai la mine sa nu o fac,dar totuși am apăsat pe tragaci si am cazut jos intr-o balta imensă de sânge.Îi spun eu.

- Tu nu esti Clara!
Imi spune si ma strânge puternic de mâini,uitându-se in ochii mei.
Nu poți fi ea!

- Madlene puiule!
Striga cineva la mine,iar Călin imi da drumul la mâini.

Daca trecutul meu are de-a face cu aceasta Clara, atunci voi face tot posibilul sa il aflu.

- Bună,tati!
Îi spun eu atunci când ma întorc cu fata la el.

Il priveste cu duioșie pe Călin,de parca ar vrea sa ii spună ceva dar nu poate!

Iar in capul meu e un adevarat haos.
Nu stiu cine sunt cu,adevarat și de ce m-am apropiat atat de mult de pacientul meu.
El crede ca sunt iubita lui moartă și am început sa am si coșmaruri cu el.

Iar tata il privește,așa cum nu m-a privit pe mine niciodată!

- Tata!
Ii spun eu serioasa,iar el își îndrepta privirea către mine.

Vine si mă îmbrățișează!
Nu il mai privește pe Călin,dar ochii îi sunt plini de lacrimi.

- S-a întâmplat ceva?
Îl întreb eu.

- Totul este bine puiule,doar ca ai plecat în grabă de dimineață și nu am putut vorbi.
Putem sa ne îndepărtăm puțin,imi spune dupa ce il privește din nou pe Călin.

Ma apropii de cel in scaun cu rotile si ii spun ca revin imediat.

- Eu si cu mama ta vroiam sa mergen într-o scurta vacanță pt doua,trei zile.
Stii ca nici ea nu se simte foarte bine,dar nici nu vrem sa te lăsăm aici singură!
Imi spune tati.

- Nu îți face griji pentru mine!
O sa fiu bine,in plus două,trei zile chiar nu este atât de mult.
Incerc eu sa il liniștesc,în plus mi-ar prinde bine sa stau singura o perioada de timp sa imi pun ordine în gânduri.

- Bine puiule!
Ii ai aproape pe Edward și pe Olivia,daca o sa ai nevoie de ceva!

Edward și Olivia sunt vecinii nostri,cu care ma inteleg destul de bine.

Stiu ca Edward a mai fost căsătorit inainte și are o fetiță din prima căsătorie.

Olivia este însărcinată în șapte luni deja si urmează sa nască un băiețel peste doua luni.

Tata ma îmbrățișeza si imi spune ca o sa ne vedem diseară acasă.
Iar maine dimineață o sa plece în vacanța mult dorita.

Stiu ca au nevoie de asta,mai ales ca mama este mai retrasă fata de mine si in general față de toti cei din apropierea ei.

Il privește încă odata pe Călin,apoi se îndepărtează de noi.

- Dimitrie!
Aud ca cineva il striga pe tata,iar cand imi întorc privirea il vad pe Călin.

Tata se întoarce din drumul lui si il îmbrățișează pe Călin,cu lacrimi in ochi.

Eu una nu mai inteleg absolut nimic,totul e în ceață in capul meu si nu pot sa imi amintesc nimic din trecut.

Nu imi dau seama daca totul are legătură cu Călin,cu Clara si părinții mei.

De atunci nu am mai dat pe la centrul de recuperare.

Totul este vraiște in capul meu,iar cosmarurile sunt din ce în ce mai dese.

Primesc un telefon in mijlocul noptii și o zbughesc repede la centru.

Gata si noul capitol,va pup dragii mei si va multumesc ca sunteți alături mereu de mine!