Jurnalul inimii!(Finalizată)

Tradare!

Încă o data am înțeles ca nu pot fi fericita!

Timpul trece foatre repede atunci cand Calin este lângă mine si as vrea ca asta să nu se termine niciodată.

El mi-a arătat ca pot zâmbi din nou in ciuda a tot ce mi s-a întâmplat in trecut.

Deschid Jurnalul Inimii așa cum l-am denumit recent si incep sa scriu din nou.

Astăzi sunt iar singura,Călin mi-a promis ca o se ne vedem mai pe seara,are ceva de rezolvat la locul de muncă si dupa o sa fie lângă mine.

Jurnalul Inimii

"Aici se afla o parte din inima mea.Pe aceste coli albe de hartie pe care le patez cu penița stiloului!
Nu m-am gândit ca dupa patru ani de la accidentul produs si de la consecințele care s-au abătut asupra mea pot fi din nou fericita,iar totul se datorează acestui bărbat minunat care a aparut în viata mea.

Inima a încetat sa mai sangereze,sufletul a căpătat mai multa putere,gura a inceput sa zâmbească,chiar daca nu poate sa vorbesca,fata a inceput sa se lumineze,dupa îndelung timp cand a fost posomorata,trista...."

As vrea sa mai scriu,dar sunt întreruptă de o fetiță dulce,care imi întinde o floare din grădina din fata casei unde locuiesc.
Închid jurnalul si îmbrățișez fetita.
Știe ca nu pot vorbi,așa ca îi multumesc clipind din ochi.

O cunosc deja destul de bine,mai ales de cand am început sa ies în curte.

Stiu ca are 3 anișori și o cheamă Patricia si ca este fata vecinului de peste drum,pe câte l-am cunoscut acum câteva zile.

O creste de cand s-a născut,mama ei a decedat atunci cand i-a dat viață.

E atât de trist pentru unii dintre noi tot ce se întâmplă!
De ce nu putem fi fericiți cu toții?

Trebuie sa duc fetita acasa,nu pot vb cu ea,iar daca ii scriu nu ma înțelege.

O prind de mana si o fac atentă la mine,îi fac semn ca trebuie sa ajungem acasa la ea.
Îi dau drumu la mana,pt ca trebuie sa împing scaunul cu rotile ca sa ma pot deplasa.

Dupa câteva mine ajung in fata casei vecinului,iau fetita in brate ca sa poata ajunge la sonerie.

Tatăl fetiței ne deschide usa si o ia pe Paty din brațele mele.

- Iar ai dispărut frumusețe mica!Îi spune fetiței.
Își întoarce privirea către mine si începe sa vorbesca din nou.
Dupa ce se apleacă jos,ca sa fie la același nivel cu mine.
Imi pare ca te-a deranjat,mai ales fiind in situatia asta,cred ca îi lipsește foarte mult mama ei,pe care nu a vazut-o niciodată din păcate.Imi spune el cu tristețe în ochi.

Iau jurnalul din brațele mele si incep sa scriu.

- Nu iti face griji,nu ma deranjează,fetita este o scumpete si chiar imi pare rau de ea și de tot ce s-a întâmplat cu soția dumneavoastră!

Bărbatul ma invita la o cafea si imi povestește cat de greu a fost totul pt el.
Își iubea soția nespus de mult si încă suferă dupa ea,de accea nu a putut sa își refacă viata dupa moartea soției lui.

Ma conduce pana acasa cu fetita și ma lasa în fata ușii unde locuiesc,iar apoi pleacă si el.

Deschid usa si vreau sa merg în camera mea,dar aud pe cineva vorbind cu mătușa in camera ei.
Este Călin,a venit mai devreme.

Ma apropii mai tare de camera ei și aud toata discuția dintre cei doi.

- Planul merge de minune,Clara s-a îndrăgostit de tine și urmează sa o ceri în căsătorie,iar ea cu siguranta va accepta!Îi spune mătușa iubitului meu.
Trebuie sa o faci sa semneze actele,are deplina incredere in tine.

Nu vreau sa mai aud ce vorbeasc cei doi sau ce se întâmplă între ei și decid sa plec pt totdeauna din acesta casa.

Incerc sa imi împing scaunul cu putere,fara ca nimeni să ma vadă,dar in grabă scap jurnalul pe jos,dar nu ma mai aplec sa il i-au,ar dura prea mult si sper ca cei doi sa nu ma fi auzit.
Reușesc sa ies din casa cat de repede cu lacrimi in ochi.

Vecinul de alaturi ma vede,si de aici începe o nouă viață departe de toti.

Va pup.
Va astept cu Călin in noul capitol!