Amintiri de la miez de noapte

Pierdut în mare

  Ultimele trei luni au fost chinuitoare. Erau goale și lipsite de acțiuni importante. Ultimele trei luni eram singur. Oamenii spun că nu e atât de rău. Acum sunt liber. Nu e nevoie să mă gândesc la ce crede ea, dacă o va supăra, pot flirta cu oricine fără nici o obligație. Ei nu înțelegeau, era prea devreme. Nu, eu nu o visam, nu îi simțeam mirosul prin hainele mele, nu am găsit nici un lucru de ai ei în dulap, uitat de mult timp. Dar încă nu era timpul.

  Eu nu am uitat cu era să o iubesc. Să spunem glume pe care doar noi le înțelegem, să îi ating cicatricile lăsate în adolescență, nu am uitat cum era să o întâmpin cu cafeaua dimineața, cum râdea la glume negre sau cum plângea dacă cineva din jur se certa. Uit uneori că nu mai e nevoie să o protejez. Ea nu mai are nevoie să o feresc de lume. Ea e destul de puternică să se lupte singură. Acest gând mă deranjează. Eu nu eram gata să o las singură.

  Egoism.

  Dar cine dintre noi. Ea care după viziunea mea se îndepărtase cu fiecare frază a mea Nu e nevoie să te gândești la asta când eu doream să fie în siguranță sau eu ce nu îmi dădeam seama că ea deja crescuse și nu o auzeam când îmi repetase de nenumărate ori că e în regulă și se descurcă. Nu o credeam, dar în relații încraderea e foarte importantă. Prea importantă.

  Pe stradă nu o vedeam, nici la brutărie, cinema, cafenele, librării sau parc. Ea nu venea nici mărac în parc. Deja credeam că eu am inventat-o. Că nici o Elisabeth Bring nu a existat vreodată. Ea e plodul imaginației mele bolnave, rănite. Dar nu, era adevărată. Nimeni nu vorbeau despre ea și totuși eu știam că era reală. Dragostea ce o simțeam față de ea nu putea fi pentru o fantezie.

  Poate ea tot avea aceleași gânduri ca și mine. Poate ea tot se simțea piardută în marea memoriilor. Nu, ea nu e atât de jalnică. Cel mai probabil a trecut peste noi acum doua luni. Ea deja se plimbă fără speranța de a mă vedea, nici măcar cu un ochi. Ea nu intra pe Instagramul meu de pe un cont fals (parcă aș posta ceva acolo). A încetat să regrete că ce a fost între noi s-a terminat. Fata mea e mult mai puternică.

  Sper...

  Nu, sunt sigur.