Connected Hearts - HyunSung✅

Capitolul 4

Capitolul 4- Te mut de la liceu.

Han era la salcia plângătoare de lângă lac și desena. Pe lângă desenat,acesta scria și versuri.
În timp ce aproape adormea,telefonul a început să sune. Era Lee Know

- Alo hyung?

- Han! Unde ești?

- S-a întâmplat ceva?

- Nu prietene. Doar că am fost la tine la școală și nu erai acolo.

- Sunt la salcia de lângă lacul din parc.

- Când vii acasă?

- Mai stau cred că o oră aici....

- Nu e puțin cam mult?

- După ziua pe care am avut-o la școală cred că e prea puțin...?!

- Ce s-a întâmplat? Iar te-au râs toți?

- Când nu fac asta?

- Bună întrebare....îmi pare rău....

- Vorbim acasă Hyung. Nu mai stau mult.

- În regulă. Pa Han.

- Pa.

Han își continuă desenul,dar în mai puțin de 10 minute adormi.

Din perspectiva lui Hyunjin (Autor povestește)

Soarele era mult prea puternic,iar oamenii chiar umblau cu umbrele pe stradă.
Băiatul își dorea o zi ploioasă,însă vremea nu ținea de loc cu el. Acum umbla prin parc cu prietenii săi însă se plictisi foarte tare,astfel se îndepărtă de ceilalți.

Acesta vede în depărtare un băiat ce dormea. Era prea expus la soare,dar lui Hyunjin nu ia păsat. Voia doar să vadă cine e băiatul adormit de lângă salcie. Așa,că cu pași mici,acesta se îndreptă către salcie.

În tradevăr băiatul sprijinit de copac dormea.
Soarele îi lumina fața fină și...simplă. Lui Hyunjin i se părea fermecătoare imaginea din fața sa. Fața frumosului adormit era perfectă. Nici el nu știa ce se întâmplă cu el. Era vrăjit de acel băiat.

Hyunjin și-a pus mâna în fața băiatului mai mic,astfel razele de soare nu îi mai mângâiau chipul. Acum cel mai mare,zâmbea. Avea un zâmbet colorat,și se uita mereu la fața lui Han.

Han se trezi. Hyunjin luându-și mâna din fața băiatului.

- Nu ai pat acasă băiete?
A spus Hyunjin răutăcios

- Nu,chiar nu am știi? Stau pe străzi!
Se încruntă Han

- Ascultă nu am chef de tine acum.
Se ridică de pe jos

- Știi? Dacă nu ai chef de mine de ce ai mai venit lângă mine? Să îmi ții de urât cât dorm sau ce?
Îi întoarse vorbele băiatului mai înalt

- Ascultă nu m-aș supăra dacă ai muri călcat de un tir.
S-a întors cu spatele la băiatul mai mic și plecă spre ieșirea din parc

- Nici eu nu m-aș supăra dacă nu ne-am mai întâlni random în școală sau pe stradă....
Plecă și el din parc mergând spre casă

Hyunjin era în spatele lui Han. Aveau acelaș drum până la strada principală de unde Hyunjin o lua la stânga. Băiatul mai mic traversa strada cu capul în telefon. Nu a sesizat când o mașină s-a îndreptat cu viteză spre el. Hyunjin a observat asta și se înpinse în Han astfel făcându-l atent la drum. Han a observat mașina care se îndrepta spre el și se blocă instant neștiind cât timp are de a traversa. Cel mai înalt o rupse la fugă pe stradă și la luat pe Han de mână ducându-l pe parea cealaltă a strazii.

- Când am spus că nu m-ar deranja dacă ai muri călcat de un tir,nu m-am referit că vreau să mori fix în fața mea băiatule.
A spus Hyunjin

- Mă cheamă Han!
A spus cel mai mic

- Nu îmi pasă cum te cheama Ham!

Han a plecat instant. Băiatului nu ia plăcut niciodată ca cineva să își bată joc de numele lui.

"Ham? Da cine se crede?"

Și-a spus Han nervos. Ura să fie luat peste picior,însă știa că e prea laș pentru ai înfrunta.

•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•

Han a ajuns acasă supărat. A trecut pe lângă Lee Know fără al mai saluta. A stat acolo de când a venit. Nici de mâncat nu a mai mâncat.

Băiatul statea cu fața în pernă,iar castaniul a intrat în camera lui Han.

- Ce e hyung?
Întrebă Han cu fața în pernă

- Ce e cu tine Han?
Îl mângâia pe spate

- Nimic....doar că...
Se ridică blondul

- Doar că în liceul ăsta toți mă vorbesc de rău pe la spate...prieteni nu am pe nicăieri înafară de tine că ne cunoaștem de când am plecat de la ai mei....azi m-am ciocnit de un băiat care a dat cu piciorul în ghiozdanul meu și mi-a strivit mâncarea,a trebuit să merg să îmi iau mâncare de la cantină....
Continuă blondul

- Dar ție nu îți plac locurile înghesuite și nici de mâncat mult nu mănânci...ce ai făcut cu mâncarea aia?
Întrebă castaniul

- Păi voiam să o dau la animalele din curte dar a dat peste mine același băiat care mi-a dat cu piciorul în ghiozdan și tot același băiat a venit în parc și ma enervat... Iar mâncarea aia a ajuns pe cămășile noastre...
Arătă băiatul mai mic cămașa murdară.

- Te mut de la liceu.
Spuse castaniul hotărât

Han ia mulțumit prietenului său,și la luat în brațe. Urma ca restul săptămânii să nu meargă la liceu,iar lunea care urma,trebuia să meargă la noul liceu.

N/A: M-am întins prea mult cu acest capitol. Pare rău lume.