Playing dirty

Capitolul 61.

   –S-a trezit, steluța?

–Mnu! Răspunde adormită în telefon.

–Nu-mi spune că ești încă în pat!

–Ba da!

–Parcă trebuia să luăm prânzul împreună! Îi aduc la cunoștință și încep să mă îngrijorez.

–Xander, vino să mă ajuți! Sam e cel care mă strigă.

–Nu prea mi-e foame și oricum, tu ai treabă, o lăsăm pe diseară?

–Fie! Capitulez, dându-mă dau bătut și bag telefonul la loc în buzunar.

   Mă întorc în garaj, unde îl găsesc pe fratele steluței jucându-se pe consolă cu Akim. Ăștia doi n-au nimic mai bun de făcut?

–Știi cumva ce are sora ta? Îl întreb.

–Ce vrei să spui? S-a întâmplat ceva cu ea? Se încruntă, lăsând consola din mână.

–Dacă ignorăm faptul că nu a părăsit toată ziua camera sau patul și că nu mănâncă, nu, nu s-a întâmplat nimic.

–De cât timp e așa?

–De azi-dimineață.

–Și tu ai lăsat-o? Se revoltă.

–Mi-a spus că e obosită, mai ales că a avut o seară destul de "palpitantă"! Nu mi s-a părut nimic suspect!

Nu voiam să fiu paranoic, drogurile te puteau face să te simți așa, eu știam cel mai bune lucrul asta, dar dat fiind istoricul steluței, nu puteam să nu-mi fac griji.

–Nu din nou, Av! Pare că vorbește mai mult pentru el.

–Din nou? Despre ce vorbești?

–Da, din nou.

–Să o ducem la spital? Sugerează Bree.

–Nu, nu e nevoie și nu e ca și cum Avril ar fi de acord.

–La naiba, Kyle, vorbește odată! Mă răstesc.

–Episoade ca astea nu sunt noi. Erau destul de frecvente înainte. Lipsa de motivație, irascibilitate, se izola de ceilalți. Erau momente în care nu mânca zile întregi, avea insomnii, nici măcar nu voia să calce în sala de dans.

–Depresie? Se bagă Zayn în discuție, iar puștiul doar aprobă din cap. De ce nu ați dus-o la un psiholog?

–Ați întâlnit-o? Își dă ochii peste cap. Credeți că nu am încercat? De câțiva ani, tot încercam să o convingem, dar e Avril și e încăpățânată!

–Stai? Avril a noastră? Întrebarea lui Bree mi s-ar părea absurdă, dacă nu aș ști cât de neafectată poate părea la exterior iubita mea.

–De ce credeți că e atât de dură cu ea? Episodul de azi doar o să se înrăutățească dacă nu avem grijă.

–Bun și ce rămâne de făcut? Cum o ajutăm? Revin în discuție.

–Nu cunosc foarte bine situația ei.

–Ești fratele ei!

–Da, sunt fratele ei, dar Sara era singura pe care o accepta prin preajmă. Doar...nu o lăsa singură! E vulnerabilă, iar asta poate cauza mari probleme.

–Cât timp o să fie așa?

–Nu știu. O zi? O săptămână? O lună?

–Glumești! Strig.