Punct si de la capat:

Introducere

Este atat de greu sa accepti faptul ca esti neputincios, incapabil, mic si neinsemnat pentru oamenii din fata ta. Felul in care te privesc, zambind atotstiutor si cautand in jur martori ai umilintei tale. Atat, oh, atat de puternice se cred unele fapturi care le desconsidera si le dispretuiesc pe altele. Fiinta umana este extrem de interesanta. Am invatat ca cei care doresc sa arate cat mai multa autoritate si putere... sunt de fapt cei care au cea mai mare nevoie de ajutor.
Incearca sa te sfideze prin felul in care se uita la tine, sa te domine. Le sustii privirea, nu cedezi. Vezi cum zambetul le piere de pe fata lor si se se tansporta pe a ta. Toata aceasta impresie ca ei detin controlul se prabuseste intr-o clipa. Intra in panica, acel gen de agitatie pe care nu o pot exprima la adevarata intensitate deoarece intervine teama de necunoscut.
Acea fetita dulce si inocenta pe care o credeau incapabila... se dovedeste a fi tare, tare periculoasa. Flacara care ii arde in ochi si focul care ii alimenteaza fiecare respiratie, toate ies la iveala. Dar ea e inteligenta, pastreaza elementul surpriza, lasandu-i sa o subestimeze. Se bucura si se delecteaza cand vede ca ei nu au nici cea mai vaga idee. Si, Doamne, atunci cand va veni momentul oportun, atunci se va deslantui, lasand la iveala adevarata fata.
Asa ca data viitoare cand ai de gand sa iei in ras si sa subestimezi o fata satena, inalta si subtire cu ochi caprui, gandeste-te de doua ori.
Concentreaza-te. Priveste mai atent. Mai atent. Dedica-ti intreaga fiinta si priveste. Ce vezi?