Irene, Moonbyul, Jiwoo şi Aisha, au fost mereu prietene încă de la grădiniţă au fost de nedespărţit. Mereu se susţin una pe alta chiar dacă totul este contradictoriu.
Viaţa lor la liceu era bună, râsete şi mereu experienţe noi, dar când ceva pe...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Dimineața era la fel de rea ca întotdeauna, atunci când m-am trezit. Mai mult ca sigur casa era din nou goală, mama era cel mai probabil înca la spital. Ştiam de aseară că astazi va avea o zi plină aşa că nu o voi suna, nu are rost. Am coborât din pat, mergând târşâit până la baie, prinzându-mi părul nepieptanat într-o coadă care stătea foarte ciudat.
Telefonul vibra în continuu, mai multe mesaje apărând pe ecran, se pare ca fetele se treziseră numai eu nici măcar nu ştiam cu ce ma voi îmbraca. Aşa că pur şi simplu am mers în fața şifonierului din care atârnau hainele, mereu dulapul meu arăta aşa. Luasem o camasa alba şi niste blugi negrii, pe care ii trasesem repede pe mine. Macar astazi puteam sa fac şi eu o impresie bună, până la urmă trebuia să avem profesori noi anul astă.
Imi aruncasem câteva caiete la nimereala in rucsac zburând pe uşa de la intrare. Daca intarziam sigur Irene imi va tine o morala, care o sa ma sacaie si o sa imi strice ziua care pana acum era acceptabila. Grabisem pasul spre semaforul la care ma intalneam mereu cu fetele, fiind aproape gata sa dau cu mutra de asfalt de cateva ori, dar ajunsesem intreaga.
— In sfarsit! Ce ai facut, ti-ai croit hainele acum?
Intreaba Irene serioasa privindu-si telefonul pentru a vedea daca am intarziat.
—Neata si voua!
Le spun eu lor, in timp ce incercam sa imi asez parul care oricum statea cum dorea el. Cateodata credeam ca are propria personalitate!
—Ignor-o, unnie! E prost dispusa!
A zis Aisha zâmbind asa cum face ea mereu, oare nu o dureau obraji de la atata zambit?
—Ba nu!Doar miscati-va nu vreau sa intarzii doar pentru ca Jiwoo e o lenesa!
Spuse privindu-ma urat spre amuzamentul nostru.
—Doar o cunosti! –Spuse la randul ei Moonbyul asezandu-si mai bine sapca.– Acum misca-ti soldati, altfel directoarea Kang o sa urle din nou.
Ii dadusem dreptate intreptandu-ne spre liceu. Acolo curtea era deja plina de elevi care asteptau nelipsitul discurs pentru inceputul anului. Directoarea, o femeie trecuta de prima tinerete, statea la pupitru, hainele stand parca sa se rupa pe corpul ei. Oare nu putea sa se imbrace si in alt fel?
—Oare cand putem intra?
Intreaba Aisha curioasa.
—Nu inteleg de ce esti asa nerabdatoare sa intri in Alcatraz.
Spune Moonbyul facandu-ne sa zambim.
—Nu e asta, doar ca azi Eunbin iar este nervoasa pe mine si nu imi doresc un scandal aici. Spuse aceasta lasandu-si capul in jos incercand sa arate subtil spre sora ei vitrega.
Era in an cu Irine si Moonbyul, dar nu era altceva decat o fata rasfatata care intrase la acest liceu pe legaturile lui tati! Toate stiam prin ce trecea Aisha din cauza ei, dar nu ne puteam implica fara permisiune.
