SPECIAL VAMPIRE // VKOOK

Capitolul 2.

- Pentru săptămăna viitoare aveți de scris un eseu de 10 pagini despre lecția de astăzi in grupe de câte doi!

Spune doamna de biologie în timp ce își strânge lucrurile pentru că s-a sunat de pauză.

Super! Pe lângă că nu am habar ce lecție ne-a predat astăzi, nu am nici partener. Nu am putut să fiu deloc atent la oră pentru că mă simt rău. Mă doare capul îngrozitor și când am mers la infirmerie, doamna asistentă nu era acolo. Așa că stau cu durerea asta de câteva ore.

Oftez si imi las capul pe masă în speranța că mă voi mai liniști, dar în zadar.

- Hei. Ești bine?

Aud pe cineva în fața mea făcându-mă să tresar ușor. Îmi ridic capul de pe bancă dând de o pereche de ochi negri ce mă analizau atent.

Jungkook era îmbrăcat într-un hanorac gri și într-o pereche de blugi negri care îi veneau perfect.

- Bună. Da sunt bine.

- Ești sigur? Fața ta e cam palidă.

Îmi spune Jungkook iar eu dau să mă ridic dar simt cum îmi fuge pământul de sub picioare. Simt cum sunt prins de braț și tras la pieptul cuiva.

Îmi deschid ochii dându-mi seama că Jungkook mă ține strâns în brațele lui. Mirosea a parfum îmbibat cu fum de țigară.

Mă retrag de la pieptul lui dar el încă nu iși ia mâinele de pe mine, ținându-mă nici prea strâns, nici prea slab, așa ajutându-mă să-mi țin echilibrul.

- Mulțumesc.

Îi zic în timp ce mă uitam adânc în ochii lui parcă fără emoții. Fața lui parcă era impenetrabilă, nu îi părăsea nicio emoție.

- Du-te acasă. Degeaba stai aici dacă abia poți sta pe picioare.

Cu acestea fiind spuse, Jungkook se întoarce pe călcâie și iese din clasă.

Are dreptate, ar trebui să merg acasă. Mă simt rău, și dacă stau aici nu mă ajută cu nimic.

Îmi iau ghiozdanul și ies din clasă îndreptându-mă spre ieșirea din școală. Ies din curte dând de Jungkook sprijinit de capota mașinii lui, fumând o țigară și vorbind cu câteva fete ce erau lângă el. Acesta mă observă și trece printre fete venind în fața mea.

- În sfârșit ai ajuns. Credeam ca nu mai vii.

Îmi spune în timp ce tot fumul din gura lui se izbea de fața mea făcându-mă să mă simt și mai rău.

Mă feresc si trec pe lângă el dar mă prinde de mână întorcându-mă cu fața spre el.Mâna lui e caldă, mult prea caldă pentru mine. Atingerea lui îmi face inima să tresară, dar mă liniștesc repede.

Mă uit la el și mă încrunt nedumerit încercănd să îl fac să-mi dea drumul mâinii dar în zadar. E mult prea puternic.

- Ce dorești?

Îl întreb după ce mă opresc din încercarea de a-l face să-mi dea drumul.

- Mă ofer să te conduc acasă.

Îmi răspunde iar eu rămân preplex. Cum adică să mă ducă acasă? Ce treabă are el cu mine? Nici nu mă cunoaște.

- De ce?

- Pentru că se vede clar că nu mai reziști mult și cazi din picioare.

- Sunt bine. Acum dă-mi drumul te rog.

- Doar dacă intri în mașină.

- Ești nebun? Nici măcar nu te cunosc! Poți fi un psihopat care ar vrea să mă omoare!

Îi spun nervos începând să mă zbat iar.

Într-un final îmi dă drumul, eu luându-mi ghiozdanul, care nu știu cum de e pe jos, și plec.

După cam 10 minute de mers mă așez pe o bancă retrasă, care era undeva printre niște blocuri, pentru a mă liniști puțin. Simțeam cum amețesc și cum mai am puțin și cad din picioare.

Nu stau mult și mă ridic, dar văd o gașcă de băieți cum se apropie de mine. Dau să plec dar unul dintre ei îmi spune să nu mă mișc și că mă va lovi dacă o fac.

- Dă-mi ghiozdanul tău. Îmi zice unul dintre ei.

- Și dacă nu o fac?

- Vrei bătaie?

- Dar tu vrei? Se aude o altă voce din spatele meu.

Mă întorc spre sursă și îl văd pe Jungkook stând liniștit cu mâinile în buzunare. Se apropie fără nicio problemă de noi, uitându-se fix în ochii celorlalți băieți și ocolindu-mă, eu parcă neexistând.

- N-ai ce face păpușă?

- Sincer, nu prea.

Spune Jungkook iar unul dintre acei adolescenți începe să râdă și după să sară la bătaie. Dar când să îi dea un pumn, Jungkook se ferește și îl imobilizează cu mâna la spate.

- Dă-i drumul!

- Sau dacă nu, ce?

Îl provoacă Jungkook pe altul, iar acesta sare pe el. Îl prinde și îi dă un pumn în burtă făcându-l să îngenuncheze de durere.

Simt cum sunt prins de gât și tras de cineva, apoi cum un cuțit îmi este pus la gât.

- Jungkook?

Îi strig numele nici prea tare. nici prea încet dar cât să audă.

Acesta își întoarce capul spre mine aprope făcându-se roșu de la nervi. Îl trantește pe un băiat ce îi ținea gulerul în mâini, de pământ, ridicându-se și venind spre mine.

Dintr-un oarecare motiv era foarte nervos, avea pupilele dilatate și pumnii îi avea strânși așa de tare încât monturile i se albiră.

- Dacă nu îi dai drumul de bună voie vei ajunge mai rău decât prietenii tăi.

Spune Jungkook cu o voce nervoasă dar și liniștită în același timp. Arăta atât de temut încât baiatului din spatele meu îi tremura cuțitul în mână, așa reușind să mă zgârie cu lama mult prea ascuțită de gât.

- Bine.

Spune băiatul parcă mult prea sigur pe el.

Dintr-o dată simt cum cad din picioare. Simțeam un lichid cum se scurgea pe spatele meu. Îmi duc mâna tremurând pe locul unde simțeam sângele simțind lama rece în mine. Mă înjunghiase. Îi dau o ultimă privire lui Jungkook și cad la pământ totul făcându-se negru.